Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

NU FII NECREDINCIOS, CI CREDINCIOS



Preot Paroh Aurel Sas, Las Vegas, Nevada

„Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fii necredincios, ci credincios” (Ioan 20:27).
„Iar credinta este incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute. Prin ea cei din vechime au dat buna lor marturie” (Evrei 11:1-2).
„Caci Hristos, inca fiind noi neputinciosi, la timpul hotarat a murit pentru cei necredinciosi” (Rom. 5:6).

(Continuare din editia precedenta)

Ce inseamna a fi crestin adevarat?
A fi crestin adevarat inseamna nu numai a merge la Biserica in virtutea unei traditii si a-L cunoaste pe Iisus Hristos din istoria Biblica, ci a-L primi pe Hristos in sufletul tau, in viata ta. De aceea putem vedea oameni care merg la Biserica si sunt chiar foarte religiosi, dar viata lor in comportare este cu fapte lumesti, atitudinea lor fata de semen este negativa, fara faptele si vorbele dragostei crestine. Aceasta inseamna ca omul acela nu a primit Vantul cel Ceresc al Duhului Sfant, care face lucrarea „Nasterii din Nou” in sufletul omului, ca sa ajunga sa inteleaga: caci Hristos Iisus, Care a savarsit opera de mantuire si S-a Inaltat la ceruri, are nevoie acum, sa lucreze, pentru salvarea oamenilor, prin mintea, gandirea, sufletul, inima, atitudinea, vorbele, sfaturile si dragostea ta.
Omul necredincios care vrea sa se „Nasca din Nou” primindu-L pe Hristos in viata sa trebuie „sa-si piarda” placerile cele rele: petrecerile, bauturile, desfranarile, minciunile si alte naravuri urate, declarand razboi pacatelor, care ies din inima omului, dupa cum zice Domnul Iisus: „Caci din inima ies: ganduri rele, ucideri, adultere, desfranari, furtisaguri, marturii mincinoase, hule” (Matei 15:19). Aceasta inima a „omului vechi” il face pe om sa umble, astfel: „… umbland in desfranari, in pofte, in betii, in ospete fara masura, in petreceri cu vin mult si in neiertate slujiri idolesti” (1 Petru 4:3). Aceasta este viata omului de azi in lumea necredintei, fara „Nasterea din Nou” in prevederile Evangheliei lui Hristos, cu putere de a schimba omenirea.
 Multi cred ca nu ar putea trai in lume fara placerile lumesti ale pacatului: fara sa insele, fara sa minta, fara sa se mandreasca etc. Si de aceea se tulbura ca Irod la Nasterea lui Iisus, cand a auzit ca este vorba de Nasterea unui Nou Imparat, care vine sa schimbe lumea, sa schimbe afacerile pacatului si care ii va cere si lui sa-si schimbe viata si purtarile criminale, caci altfel isi pierde tronul.
Din aceasta cauza, imparatii lumii de azi si oamenii din nivelurile societatii, cu afacerile pacatelor urate si de tot felul, care au ajuns sa fie o industrie producatoare de faradelege si servicii pentru oameni, se tulbura cand aud de Imparatul Hristos, cu Evanghelia schimbarii lumii faradelegii si a placerilor omului vechi intr-o lume noua a Credintei.
Omul „Nascut din Nou” este pandit de propagandele din lumea necredintei si a pacatului sa devina iarasi „omul vechi” al faradelegii. Daca „Omul Nou” nu se inarmeaza in toata „armatura lui Dumnezeu”, sa poata lupta impotriva transferarii lui inapoi, din lumea Credintei in lumea necredintei, se pomeneste ca „omul vechi” al necredintei, l-a schimbat iarasi dintr-un „Om Nou” in „om vechi” al pacatului. De aceea, „Omul Nou” in Hristos trebuie sa declare razboi pacatului, pentru salvarea lumii necredintei, intru Imparatia lui Dumnezeu.
Astfel, pomul vietii sale nu mai rodeste roadele bune, ci roade salbatice, lumesti: Prima clasa de oameni din societate este asemenea pomului salbatic, de la proorocul Ieremia 17:6. Acestia sunt „pomii tomnatici fara rod, de doua ori uscati, dezradacinati” (cf. Iuda 1:2). Pe acestia ii asteapta securea mortii si aruncarea in foc: „Iata securea sta la radacina pomilor (oamenilor faradelegii); deci orice pom care nu face roada buna se taie si se arunca in foc” (Luca 3:9). In concluzie, Iisus zice: „Cine are urechi de auzit sa auda” (Luca 8:8).

„Omul Nou” este ca un „Altoi”
„… Si tu, care erai maslin salbatic, ai fost altoit …” (Rom. 11:17)
Da, „Omul Nou” este ca un altoi, dupa ce a fost ca un maslin salbatic, care daca nu este ingrijit isi pierde altoirea. De exemplu: din tulpina cea veche cresc, pe dedesubt, vlastarele vechi si salbatice, care sorb puterea si viata mladitei altoite. Aceasta tragedie se intampla cu „Omul Nou” daca nu se ingrijeste sa taie vlastarele cele vechi ale gandurilor si propagandelor din lumea necredintei, altoiul se intoarce din nou la firea cea salbatica si creste un „pom salbatic”, pe care Domnul il lasa sa se usuce ca pe smochinul din Evanghelie, la care a mers Iisus: „Si vazand un smochin langa cale, S-a dus la el, dar n-a gasit rod in el decat numai frunze, si a zis lui: De acum inainte sa nu mai fie rod din tine in veac! Si smochinul s-a uscat indata” (Matei 21:19).
Asa este cu Botezul si cu „Nasterea din Nou”: ele taie, omoara „omul cel vechi” si-l altoieste pe cel Nou in trupul lui Hristos cel tainic: „Iar voi sunteti trupul lui Hristos si madulare (fiecare) in parte” (1 Cor. 12:27). Insa se poate pierde aceasta altoire la cine nu-si educa copilul dupa botez si la omul mare, dupa „Nasterea din Nou”, daca nu se educa mereu sa creasca in harul care I s-a dat.
Urmatoarele Scripturi ne vor explica: „Iar daca unele din ramuri au fost taiate, si tu, care erai maslin salbatic, ai fost altoit printre cele ramase, si partas te-ai facut radacinii si grasimii maslinului, Nu te mandri fata de ramuri; iar daca te mandresti, nu tu porti radacina, ci radacina pe tine. Dar vei zice: Au fost taiate ramurile, ca sa fiu altoit eu. Bine! Din cauza necredintei au fost taiate, iar tu stai prin credinta. Nu te ingamfa, ci teme-te; Caci daca Dumnezeu n-a crutat ramurile firesti, nici pe tine nu te va cruta. Vezi deci bunatatea si asprimea lui Dumnezeu: Asprimea Lui catre cei ce au cazut in bunatatea Lui catre tine, daca vei starui in aceasta bunatate; altfel si tu vei fi taiat” (Rom. 11:17-22).
A te „Naste din Nou” inseamna nu numai a da sufletul tau Domnului, ci inseamna mai presus de toate sa te ingrijesti, ca tu primesti ceva mai presus de intelegerea mintii, primesti pe Domnul Hristos in viata ta si fluviile de haruri divine care izvoresc din Sangele lui Iisus de pe Crucea Golgotei, care si-a dat viata Sa pentru viata ta: „ … El (Iisus) a gustat moartea pentru fiecare om” (Evrei 2:9) „Dar Dumnezeu Isi arata dragostea Lui fata de noi prin aceea ca, pentru noi, Hristos a murit cand noi eram inca pacatosi” (Rom 5:8).
Un om care a gustat din taina „Nasterii din Nou”, este un om care s-a trezit la o viata noua prin primirea lucrarii Duhului Sfant in viata sa si care nu va putea spune niciodata cum s-au petrecut lucrurile. Intoarcerea si schimbarea lui este o taina chiar si pentru el, pe care nici el nu o poate intelege de ajuns si nici nu o poate explica. El stie sa zica cu siguranta ca orbul din Evanghelie, doar atat: „Orb am fost si acum vad” (Ioan 9:25). Cel „Nascut din Nou” a primit in el, din lucrarea Duhului Sfant, o samanta de viata noua, pe care nici lumea necredintei, nici iadul nu o mai poate smulge usor, pentru ca Iisus a fagaduit: „… Voi zidi Biserica Mea si nici portile iadului nu o vor birui” (Matei 16:18). Samanta „Nasterii din Nou” nici iadul nu o poate smulge, pentru ca acel credincios „Nascut din Nou” devine un membru in trupul Bisericii lui Hristos, al noului popor al lui Dumnezeu, dupa Scripturile care zic: „Si El este capul trupului, al Bisericii (Col. 1:18), „… precum si Hristos este cap Bisericii, trupul Sau, al carui mantuitor si este” (Efes. 5:23). Intr-adevar, pe cel ce are samanta si pecetluirea Duhului, in urma Nasterii de Sus, nimic nu-l poate desparti de dragostea lui Dumnezeu: „Caci sunt incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, Nici inal?imea, nici adancul si nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea intru Hristos Iisus, Domnul nostru” (2 Cor. 8:39-39).
Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page