Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Din lumea... lui Stanley Kramer (975)

“Sine ira et studio - Fara ura si partinire”, Tacitus

* Am incheiat numarul 974 al Lumii …. lui Stanley Kramer, facand referire la cartea “The Rules of Civility” - Reguli de amabilitate -politete, scrisa la 1748 de cel care a devenit primul presedinte al Statelor Unite ale Americii. Desi am realizat ca cititul - studiul a devenit o insuportabila povara pentru o revoltator de mare majoritate a celor care vietuiesc in aceasta perfecta dezordine, numita Planeta Terra, imi permit sa va redau un citat de exceptie, care mi-a retinut atentia.
 Deci, "lucreaza sa tii vie in pieptul tau acea mica scanteie a focului ceresc numita constiinta.” (Labor to keep alive in your breast that little spark of celestial fire called conscience). Din nefericire, constiinta se adauga multitudinilor de virtuti umane care sunt pe cale de disparitie si total inexistente la cei care au avut sansa sa se afle la pupitrul de comanda al destinelor acestui zbuciumat mapamond. Indiferent ce turnura va lua soarta omenirii, voi ramane in continuare un adept al Confucianismului, doctrina filosofica ce indeamna omenirea spre virtute si perfectionare. Inclin sa cred ca macar cititorii acestei rubrici vor ramane fideli acestui percept comportamental, care este functie exclusiv dependenta de constiinta fiecaruia dintre noi.
 Zilnic suntem alimentati cu neadevaruri privind situatia omenirii, inclusiv a Americii. Amatorismul, diletantismul incapacitatea de care se da dovada, la cele mai inalte sfere ale administratiei, imi intareste ferm convingerea ca domeniul politic a fost monopolizat de cei mai ignoranti si cei mai mari sarlatani ai umanitatii, exact cum ne-a avertizat Thomas Paine in “Viata Ratiunii.” Competenta deciziilor luate de mesianicul Pontifus Maximus, a starnit indreptatite confuzii, pana si in randul celor mai ardenti sustinatori sau suporteri. Dupa o fulminanta ascensiune, nemaiintalnita in istoria Statelor Unite, a ajuns presedintele celui mai puternic stat din lume. Dupa multe competente opinii, ar fi trebuit sa-si faca ucenicia cel putin inca doua mandate ca senator. Desi, trebuie sa admit ca experinta guvernamentala, sau experinta in general, nu constituie o garantie a unei presedintii sau cariere de succes. Exemplu concludent il constituie al XV-lea presedinte al Statelor Unite ale Americii, James Buchanan, care dupa parerile unor istorici-cercetatori a fost cel mai rau presedinte din istorie, desi a avut cea mai indelungata experienta guvernamentala.
Macar, de la James Buchanan, ne-a ramas “vestitul James Buchanan”, preferinta bunului meu prieten dr. Virgil Sergiu Anca Sr. si a mea personal, cat si neuitatele cuvinte care le-a adresat, la data predarii mandatului, succesorului sau, Abraham Lincoln: “daca intrand in Casa Alba sunteti la fel de fericit ca mine, care o parasesc si ma intorc acasa, inseamna ca sunteti cel mai fericit om din lume !?!” Sunt curios ce ne va ramane dupa plecarea lui Pontifus Maximus, exceptand cateva zeci de trilioane de dolari, care urmeaza a fi platite de urmasii, urmasilor nostri. Asta, pentru cei care au urmasi, sau daca vom mai exista dupa fatidica zi de 21 decembrie 2012, orele 23:11, Pacific Standard Time. Ce multa dreptate a avut al XXXI-lea presedinte al Statelor Unite ale Americii, Herbert Hoover, cand a afirmat: binecuvantati sunt tinerii, ei vor mosteni datoria natiunii. (Blessed are the young for they inherit the national debt).
Deocamdata, datoria natiunii se cifreaza la alarmanta suma de 14.29 trilioane de dolari, cu sanse serioase de a depasi pragul de 20 trilioane dolari, daca aberanta politica a cheltuielilor nu va fi stopata.
Statele Unite nu au o problema a veniturilor ci a nonsalantei cu care se cheltuiesc banii contribuabililor americani. Dupa umila mea opinie, vina apartine in exclusivitate celor care printr-un vot iresponsabil au trimis alti iresponsabili sa le gestioneze fondurile. Si, chiar daca nu este “politically correct”, se continua aberanta politica de a sustine peste 10 milioane de imigranti ilegali, sositi din Sud de Rio Grande, la un cost, numai in California, de peste 20 miliarde de dolari. Cand te gandesti ca asa zisii “Boat People”, sositi dupa caderea Saigonului, n-au costat contribuabilul American aproape nimic si s-au incadrat perfect in societatea Americana. Inca odata, se dovedeste ca “omul sfinteste locul” si nu invers.
Al IV-lea presedinte al Statelor Unite ale Americii, James Madison, considerat parintele Constitutiei USA, spunea ca actele de caritate nu intra in atributiile guvernului. (Charity is no part of the legislative duty of the government). Trebuie din nou sa intervin si sa reamintesc celor care ar trebui sa fie responsabili, ca al XIV-lea presedinte al USA, Franklin Pierce a refuzat ajutorarea persoanelor bolnave, argumentand ca nu gaseste nicaieri in Constitutie un articol care sa-i permita acest lucru. Aceeasi atitudine, fata de actele caritabile, o gasim si la presedintele Grover Cleveland, conducatorul administratiei numarul XXII si XXIV, jurist ca formatie profesionala, care a afirmat ca nu exista articol in Constitutia USA, care sa permita legislaturii sa se implice in actiuni caritabile.
Si atunci, dragi alesi, cine va da dreptul sa incalcati Legea Suprema a tarii ?
Nimic, dar absolut nimic din ceea ce au stabilit fondatorii acestei democratii, nu se mai repecta.

A. C. Ton

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page