Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Petru Bogatu: Revolutiile foamei de libertate



„Dumnezeule, ceva este pe cale sa se intample”, spunea un utilizator al canalului Twitter cu cateva momente inainte ca revolutia sa izbucneasca. Explozia sociala din Egipt, considera cunoscutul columnist si politolog arab Hisham Kassem, a fost provocata de tineret, internet si satelit, nu de opozitie.

De la Republica Moldova la Egipt

Retelele de socializare au scos, in prima zi a manifestatiilor din Cairo, 10 000 de egipteni. A doua zi, numarul celor care protestau impotriva regimului presedintelui Mubarak a crescut in proportie geometrica. Majoritatea dintre ei erau elevi si studenti.
Acelasi lucru se poate spune si despre victorioasa deja „revolutie a iasomiei” din Tunisia. Poporul s-a rasculat aici dupa ce un tanar, in semn de protest impotriva dictaturii personale a presedintelui Ben Ali, si-a dat foc in orasul Sidi Bouzid. Revolta populara a izbucnit, s-a derulat si, in cele din urma s-a soldat cu succes fara sa aiba un lider si fara sprijinul opozitiei care este extrem de slaba in aceasta tara. Protestatarii, preponderent tineri, s-au mobilizat exemplar prin retelele de socializare. In consecinta, insurectia din Tunisia a fost catalogata ca fiind o revolutie Facebook, ba chiar o revolutie Wikileaks.
Acum doi ani, la un alt colt al lumii islamice, in Iran, contestatarii regimului Ahmadinejad s-au folosit si ei de Facebook, Twitter si YouTube pentru a-si da intalnire in pietele din Teheran, pentru a se organiza si a transmite mesaje in afara tarii. A intrat deja in istorie inregistrarea realizata cu telefonul mobil si urcata imediat pe Youtube in care o tanara isi da obstescul sfarsit dupa ce a fost impuscata de fortele de ordine.
Inainte de Iran insa, a fost Republica Moldova. Protestele din primavara lui 2009 au fost denumite generic „prima revolutie Twitter”. Asta pentru ca manifestantii au folosit platforma de microblogging pentru a comunica. Nu degeaba puterea comunista a incercat sa opreasca internetul. Un timp, la 7 aprilie site-urile agentiilor de stiri si televiziunilor on-line au fost inaccesibile.
O reactie similara au avut si autoritatile din cele doua state arabe cuprinse de manifestatii antiguvernamentale. In Tunisia, bunaoara, serviciile secrete au incercat sa fure parolele protestatarilor pentru a produce diversiune in mijlocul multimilor. In Egipt accesul la Twitter fusese blocat inca de la primele demonstratii. Degeaba insa. Era prea tarziu. Razmerita luase foc.

Ore in loc de secole

Ar fi avut loc toate aceste miscari populare fara retelele de socializare? Unii afirma ca da. Eu unul nu sunt sigur.
Facebook, Twitter si YouTube, bineinteles, nu sunt organizatorii revolutiilor. Computerul, internetul si telefonia mobila sunt doar simple unelte de comunicare. Totusi, ele ofera oportunitati nemaipomenite de informare, organizare si reactie rapida.
Noile tehnologii electronice au o capacitate atat de fulminata de transmitere imediata a mesajelor pe toate meridianele globului, incat ideile, care adineaori aveau nevoie de ani, decenii si chiar secole pentru a schimba lumea, acum pot sa faca asta in zile si chiar ore numarate. Tocmai de aceea evenimentele din Tunisia au provocat o reactie in lant in Egipt, Iordania, Siria, tari care pana mai ieri serveau drept modele de stabilitate politica.
Ar fi avut loc revolutiile populare si reformele religioase din Evul Mediu fara inventarea tiparului? Sa fim seriosi. Cartea a deschis accesul la informatii. Ulterior, ziarele, radioul si televiziunile l-au facilitat si l-au extins. Internetul l-a democratizat si l-a revolutionat.
Lumea se razvrateste nu atat de foame, cat dintr-o senzatie a nedreptatii pe care o provoaca lipsurile pe care le indura. Informatia, indiferent ce forma imbraca, trezeste si sensibilizeaza constiinta de sine. Cultiva simtul dreptatii individuale si al celei sociale. De aceea, revolutiile au loc, de regula, nu in tarile cele mai sarace, ci in cele in care cetatenii incep sa se dumereasca si sa cugete asupra conditiei lor umane. Tunisia, de exemplu, este una dintre cele mai prospere state din Africa. In Egipt nu curg rauri de lapte intre maluri de miere. Totusi PIB-ul pe cap de locuitor este de doua ori mai mare decat in Republica Moldova.
Este limpede, deci, ca nu situatia materiala insuportabila din cele doua state arabe a impins lumea in strada, chit ca nivelul de viata lasa de dorit si motive de nemultumire sunt cu duiumul. Altceva e la mijloc. Era informationala a trezit aici o mare foame de libertate, iar absenta sau ingradirea ei este perceputa ca o nedreptate.
Nu intamplator, evenimentele din Tunisia si Egipt au pus deja pe ganduri conducerea de partid a Chinei comuniste. Liderul de la Beijing, Hu Jintao, cu o sinceritate dezarmanta, a admis ca tara sa are multe de facut in ceea ce priveste drepturile omului. Se ingrijoreaza astfel pana si dictatorii din tarile cu o veche traditie a supunerii in dauna libertatii. Si acest fapt mi se pare simptomatic.

Forme ascunse ale nelibertatii

Nu cred ca, in conditiile noilor tehnologii ale informatiei, vor mai rezista mult timp regimurile autoritare clasice. Vor cadea si cele bazate pe o dictatura personala (Egipt, Siria, Rusia, Belarus, Uzbekistan), dar si cele centrate pe un rigid suport ideologic (China, Cuba, Coreea de Nord, Birmania). Asta insa nu inseamna ca vine veacul cel de aur.
Foamea de libertate va schimba lumea. Numai ca vechile tiranii cinice risca sa fie inlocuite pe alocuri cu „democratii” doctrinare sau teocratice, precum cea din Iran, de exemplu, unde exista si partide de opozitie, si competitie politica. Atare sisteme cvasipluraliste vor fi puternic limitate insa de rigorile unei anumite filozofii oficiale.
Asa fiind, noile tehnologii de comunicare ar putea sa se transforme intr-un teren de lupta intre viziuni diferite asupra libertatii. Potolirea foamei, precum se stie, adesea degenereaza intr-o alimentatie nesanatoasa. Nu-i exclus ca in viitorul apropiat un simulacru de libertate sa se constituie intr-un rau mai mare decat o dictatura nemascata din timpurile noastre.
Jurnal.md
(Articol preluate de la Romanian Global News)

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page