Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

WIKILEAKS NU E UN WATERGATE




E greu de evitat subiectul. Iar consecintele sunt imense. Bill Clinton, fost presedinte american, a fost printre primele voci importante care au atras atentia ca miile de telegrame diplomatice publicate pe site-ul WikiLeaks.com incepand cu 28 noiembrie, ar putea sa aiba consecinte umane grave.  
 Randy Newman e un american pe care orice roman il stie, macar dupa ureche. Compozitor, pianist, cantaret, Newman detine un Oscar si alte 17 nominalizari ale Academiei Americane de Film, toate pentru coloana sonora; 6 nominalizari Golden Globe; 4 premii Grammy si alte 10 nominalizari Grammy; trei premii Emmy si inca sase premii importante dintr-o serie de zece nominalizari la premii americane sau internationale. Matematica spune totul: in materie de muzica de film, la Hollywood – ca si in intreaga America, Randy Newman nu are egal. Incepand cu Toy Story, desenul animat al lui Disney – Pixar lansat in 1995, Newman a mai colaborat la alte cinci superproductii de animati. El este compozitorul celebrului “You can leave your hat on“ cantat de multe trupe si solisti, dar ramas celebru in interpretarea lui Joe Cocker.
 Dincolo de industria de film careia ii da o mana de ajutor din 1970, Randy Newman si-a continuat si cariera de cant-autor, cu 12 albume. Ultimul, Harps and Angels, lansat in 2008, da titlul unui nou musical gazduit Teatrul Mark Taper Forum in Los Angeles. Spectacolul a avut premiera in 10 noiembrie si se va juca seara de seara, pana in 22 decembrie.
Ce cauta Randy Newman intr-un articol despre WikiLeaks? Newman e cunoscut pentru songurile sale satirice, chiar caustice, la adresa vietii americane, fie ca e vorba de relatia intre barbat si femeie, fie e vorba de politica americana. Musicalul „Harps and Angels” incepe foarte festiv si american, celebrul steag cu dungi si stele fiind proiectat fluturand, pe trei ecrane considerabile. O orchestra canta live, iar primul numar se intituleaza “Political Sciense” (stiinte politice):

 „Nimeni nu ne place,
Nu stiu de ce.
N-om fi noi perfecti,
dar chiar ne straduim.
Suntem peste tot,
dar aliatii nostri ne dezamagesc.
Asa ca hai sa lansam bomba cea mare sa vedem ce se intampla.
Le dam bani dar ne sunt recunoscatori?
Nu! Sunt rai si razbunatori.
Nu ne respecta,
Asa ca hai sa-i surprindem:
hai sa aruncam bomba si sa-i zicem hartuire.
Asia e aglomerata iar Europa e batrana,
In Africa e prea cald iar in Canada prea frig,
Sud-America ne-a furat numele,
Deci sa aruncam bomba si nimeni n-o sa ne mai  acuze.
O sa salvam Australia.
Nu vreau sa ranim nici un cangur.
O sa construim acolo un parc de distractii american,
pentru ca acolo lumea face surf.
Bombardam Londra, bombaram Paris,
mai mult loc pentru tine si mai mult loc pentru mine.
si fiecare oras, toata lumea de jur-imprejur
va arata ca un oras american.
Ce pace va fi!  – si toata lumea va fi libera!  
Oricum or sa ne urasca,
asa ca hai sa-i bombardam.”  

Iar pe ultimele acorduri muzicale, steagul american dispare de pe ecrane pentru a face loc unei proiectii animate cu o explozie nucleara, in orange. Pe tot parcursul cantecului, spectatorii au ras la versurile provocatoare ale lui Randy Newman.

* * *

WikiLeaks si-a facut intrarea pe piata media in 2006. Scopul declarat al organizatiei non-profit care administreaza site-ul a fost publicarea de documente secrete, obtinute prin surse jurnalistice sau din scurgeri de informatii. Fara a putea fi confirmate in totalitate, se spune ca printre membrii sai fondatori se afla disidenti chinezi, jurnalisti, matematicieni si ingineri din Statele Unite, Taiwan, Europa, Australia si Africa de Sud.
Pana insa la finele lunii noiembrie 2010, cand dintr-o data a devenit inamicul public numarul unu, WikiLeaks a castigat premii si aprecieri din partea a numeroase institutii media. In 2008, revista americana  The Economist i-a acordat premiul New Media. In 2009, site-ul impreuna cu redactorul sau sef Julian Assange, au primit premiul Amnesty International decernat mediei britanice, urmare contributiei aduse in 2008 prin publicarea unui raport incriminator la adresa Kenyei si a asasinatelor politice de acolo. In luna mai (a.c.), dupa ce WikiLeakes postase deja un material video datand din 2007 si care relata moartea violenta a catorva civili irakieni si jurnalisti, sub asaltul fortelor militare americane, site-ul a fost nominalizat de catre ziarul Daily News din New York (al cincilea cotidian ca tiraj din Statele Unite) ca fiind primul pe lista celor care au un impact major asupra felului in care jurnalismul isi defineste, culege si face publice stirile.
Dupa ce si-a construit o reputatie media serioasa, WikiLeakes a depasit granitele jurnalismului, aventurandu-se pe un teritoriu care nu mai are de-a face nici cu activismul si nici cu informarea cetatenilor societatii globale. WikiLeaks nu este un Watergate contemporan global. Informatiile care sunt facute publice trebuie sa aiba un scop moral, sa foloseasca la demascarea unor crime, fapte de coruptie, nedreptati sau ilegalitati a caror cunoastere de catre publicul larg sa fie necesare pentru a scoate din viata publica autorii acestora si pentru a obliga autoritatile sa ia masurile care se impun. Nu degeaba presa este neoficial numita a patra putere in orice stat.
Cand insa continutul relevat al documente secrete sunt file de corespondenta care se refera la terte persoane – persoane publice din diverse tari de pe mapamond, sau se refera la bucataria interna a unui stat, care este miza?
Diplomatii, ca reprezentanti ai intereselor unui stat pe teritoriul unui alt stat, sunt profesionistii care pun diagnosticul tarii in care isi desfasoara activitatea, din perspectiva personajelor publice la care li se permite sau faciliteaza accesul. Politica externa si interna a unui stat are multe variabile: pe langa o afinitate culturala, morala sau ideologica pentru o alta tara sau o comuniune de tari, pe langa intentii economice masurabile in indicatori, exista si o necunoscuta ce tine de personalitatea si caracterul celor cu putere de decizie in tara respectiva. Mai clar, profilul psiho-moral al oamenii care decid si conduc orice tara, este adevarata garantie a drumului pe care tara respectiva intentioneaza sa-l parcurga, dincolo de declaratiile oficiale, sperantele comune si lobby.
Relatand pe baza intalnirilor avute in cadru oficial, diplomatii americani si-au facut temele, amintind fiecare detaliu care ar putea ajuta la construirea unui portret-robot intim al fiecarui om politic cu decizie din tarile unde au fost detasati. Aliantele strategice pe care Statele Unite le face si le cultiva sunt precum alegerea unor case intr-un cartier global. Casele pot fi trainice, dar numai in functie de cine le si locuieste se poate sti si pentru viitor daca acestea vor ramane trainice si in continuare sau se vor degrada.
Prin urmare, actiunea WikiLeaks pare mai degraba o incercare de a arata ca imparatul e gol. Statele Unite, in secolul XXI, sunt tributare imaginii de colos infisurabil construite cu migala in perioada Razboiului Rece. Intr-o lume in care noua ordine mondiala nu si-a stabilit podiumul cu laureati, politica externa este ca o intrecere olimpica, fiecare candidat de pe linia de start incercand sa-si demoralizeze adversarii. Singura intrebare care ramane este pentru cine lucreaza WikiLeaks.  
Potrivit unui articol publicat in cotidianul britanic The Guardian in 9 decembrie, Rusia si-a extins sprijinul pentru WikiLeaks  si Julian Assange, sugerand intr-un document oficial ca Assange ar trebui nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace urmare publicarii sutelor de mii de documente. Poate ca ar fi un candidat veritabil daca zilele urmatoare ar aparea alte zeci de mii de pagini semnate de reprezentanti ai statelor care azi citesc liber documente pe care serviciile lor secrete n-au putut sa le obtina si nici nu le-ar fi putut obtine vreodata.
Statele Unite stiu ca n-ar castiga nici un concurs de popularitate prea curand. Dar ar castiga multe alte concursuri la care altii nici nu viseaza: de exemplu faptul ca numai in acest an universitar institutiile academice americane au aproape doua milioane de studenti chinezi aflati la studii, majoritatea fiind cu burse oferite de statul chinez. Cine nu si-ar dori anual, dintr-un foc, doua milioane de cumparatori de studii universitare si consumatori de chirii, energie, mancare si alte produse? Si pe langa chinezi mai sunt zeci de state care isi trimit studentii la studii in Statele Unite: milioane de consumatori legali.
La varsta de opt ani am vazut pentru prima data filmul „Toti oamenii Presedintelui”. L-am urmarit la televiziunea maghiara, in limba vecinilor de la vest care mi-au dat mai multe emisiuni pentru copii si desene animate decat imi dadea televiziunea romana. Era 1985. N-am inteles multe din film, dar ma fascina un cuvant, repetat cu obstinatie: „CIA“. Mi-am intrebat parintele ce inseamna. Tatal, profesor de istorie, mi-a explicat simplu cum stau lucrurile prin lume. Vorbele lui m-au socat. Mi-erau proaspete in memorie imaginile vizitelor Tovarasului Ceausescu in tari straine, imbratisarile cordiale, cupele de sampanie ciocnite, comentariile de bine ale celor de la telejurnal. Cum era sa fie toate astea numai de fatada, cum spunea tata? „Nu suntem cu totii tari vecine si prietene?“ am mai intrebat total dezorientata.
 Daca WikiLeaks a vrut sa demonstreze ca nu suntem in totalitate prieteni (intr-o societate globala nu se mai pune problema vecinatatii!!!) atunci a fost un fel de mult zgomot pentru nimic. Unii o stim de la 8 ani, intr-o versiune mult indulcita. Iar cei care sunt responsabili de „prietenii“ o stiu de secole. Ramane de apreciat numai talentul actoricesc al celor care si-au interpretat functia oficiala – cat au fost in rol si cat pe langa - si talentul literar al diplomatilor americani care l-au consemnat.
———————————-
Linkuri:
http://www.youtube.com/http://svtplay.se/v/2264028/
Ioana MOLDOVAN*
Los Angeles, California
Ianuarie 2011
*Ioana Moldovan este Bursier Fulbright Junior 2010-2011 la School of Theater din cadrul University of Southern California, Los Angeles.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page