Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Aparitie editoriala, Vaslui, 2010



Citesc cu deosebit interes Revista "Clipa" si va felicit din suflet pentru tinuta si valoare culturala.
Indraznesc sa vin cu rugamintea, daca este posibil, sa publicati si o succinta prezentare a cartii "Din dor de dor", a profesoarei Brandusa Dobrita din Vaslui.
Cu aleasa pretuire,
Vasilica Grigoras.


DIN DOR DE DOR, versuri, autor  Brandusa Dobrita, ilustratii Emil-Lucian Rascanu,  Editura StudIS, Iasi, 2010.

Brandusa Dobrita s-a nascut la 11 mai 1956, Baltati, judetul Iasi, intr-o familie de invatatori. Urmeaza cursurile Liceului „Mihai Eminescu", apoi Facultatea de Filologie, ambele din Iasi.
In anul 1980 este repartizata la Scoala Generala nr. 5 din Vaslui, unde functioneaza si astazi ca profesoara remarcabila de limba si literatura romana. Intr-o recunoastere unanima, este nascuta sa indrume si sa modeleze destine umane in formare.
Profesoara Brandusa Dobrita "a nutrit in adolescenta aspiratii justificate pentru o cariera cinematografica, dupa o experienta timpurie in domeniu, nedusa la capat, din pricina imponderabilelor destinului". In 1968, la varsta de numai 12 ani, joaca in Balada pentru Mariuca, un film despre Maria Zaharia, eroina de la Marasesti.
Brandusa Dobrita a cochetat din tinerete cu arta scrisului, dar a publicat mai tarziu volumul de proza Viata mea, asa cum a fost, Vaslui, Editura Thalia, 2004, Teste cu poveste: pentru tezele cu subiect unic la limba si literatura romana, 2008, volumul de versuri Din dor de dor, Editura StudIS, Iasi, 2010, in lucru aflandu-se volumul de proza Amintiri din copilarie si nu numai.
Cu privire la volumul de proza editat, criticul literar si de teatru Teodor Pracsiu consemneaza: «Ceea ce ne retine atentia este sinceritatea netrucata a discursului epic, asociata cu o limpede fixare a dominantelor comportamental-atitudinale ale eroilor. Analizelor fastidioase de ordin psihologic, sondajelor abisale (predilecte la unii autori moderni), autoarea le prefera frazelor directe, netede, atentia fiind fixata asupra reverberatiilor sufletesti imediate. Notatiile rapide din proza Brandusei Dobrita, destul de apropiate de acelea ale jurnalului intim, refuza epicul spectaculos in favoarea nuantei evanescente, a vibratiei inefabile».
Resursele lirice ale autoarei sunt scoase la lumina prin editarea volumului  Din dor de dor, in care transpar aceeasi sinceritate si naturalete ca si in povestirile publicate. Stilul direct, accesibil i se potriveste pentru a ajunge nemijlocit la sufletul cititorului, reusind sa-i transmita emotii si sentimente puternice, profunde, fascinandu-l. Experienta traita in lumea satului ii ramane vie in suflet, amintirile mereu proaspete, astfel reusind sa ne poarte gandurile catre obarsie, originea tainica a satului. Imaginile poetice sunt realizate prin ochii de copil indragostit iremediabil de locurile natale, de oamenii si viata satului.
Ilustratiile cartii, semnate de tanarul si talentatul profesor Emil-Lucian Rascanu, cuprind imagini de o mare sensibilitate sufleteasca si maiestrie artistica.


Titlul volumului Din dor de dor este extrem de sugestiv. Repetitia cuvantului  «dor» in titlu este de o mare forta expresiva, argumentand profunzimea sentimentului si, parca, ingloband toate dorurile lumii. Repetitia ne ofera ocazia de a cunoaste universul miraculos al iubirii, in care autoarea traieste sentimentul de dor, ca un ecou dulce amar al iubirii nemarginite.
Ca posibil numitor comun al versurilor este capacitatea autoarei de a configura fenomenul originar al vietii satului prin vorbirea neaosa moldoveneasca cu arhaismele ei. Mirajul copilariei simtit in concretul naturii, vietii satului si in sanul familiei este o permanenta a vietii autoarei, care se transforma in confesiuni discrete, de o exceptionala vibratie sufleteasca si intelectuala. Cititorul este martorul spovedaniei sale lirice, de data aceasta a adultului cu o experienta complexa, formata din bucurii si intristari, din timpuri cu mangaieri line, diafane si vanturi aspre asemenea crivatului salbatic, care nu au rapus-o ci, dimpotriva, au calit-o pentru a-si urma cursul vietii si a-si implini misiunea.
Tema predilecta a poetei este iubirea. Ca si in viata, poeta surprinde mai multe fatete ale iubirii. In versurile sale nu se refera doar la iubirea sublima, cu un sfarsit fericit, ci si la suferinta din dragoste neimplinita. Durerea parasirii iubitei/iubitului, indiferent din ce motiv, alegerea unei alte iubiri, plecarea din tara sau alegerea slujirii Domnului si retragerea in manastire, este coplesitoare pentru cei carora li se intampla acest lucru, insa totul este acceptat si fiecare isi cauta sensul vietii intr-o alta iubire.
"Si-am urcat la plopi, la manastire, / Sa-l intreb pe Domnul ce-am gresit. /
Si-am vazut apoi dintr-o privire / Ca am inca mult de suferit. / Cu ce te-oi fi suparat, mandra draga, / C-ai ales pe bunul Dumnezeu? / Ai fugit de lume, mandra draga, / Si-am ramas in lume numai eu“. Sus in deal, la plopi
"Mai mandruta din alt sat, / Te-am iubit, te-ai maritat, / N-ai gandit cu mintea ta / Si mi-ai secat inima. / Eu te plang mandruta draga, / C-aveai inima vicleana, / Sa te ierte Dumnezeu, / Ca mi-ai facut numai rau“. Mai mandruta din alt sat
Prezentarea satului, cu tot ceea ce inseamna locurile, oamenii, obiceiurile si simbolurile acestora dezvaluie adevaratele valori umane, afective, spirituale ale autoarei.
"Satule intre coline, / Cu ape cu unde line, / Cu ulite largi in soare / Si oameni cu suflet mare. / Cu biserica straveche, / Cu stramosi fara pereche, / Cu preot, cu harul sfant, / Ce ne tine pe Pamant. / Gara, poarta satului, / Trenul, leacul dorului, / Casa mea, un Rai ales, / Fratii, dorul necules“. Voi nu stiti de un’sunt eu
Autoarea a fost harazita si cu darul cantatului, har mostenit de la dragii sai parinti, dascali. Fratele, si el invatator a dat glas melodios multor cantece populare atat in tara, cat si in Italia, unde se afla in prezent. Autoarea marturiseste ca a scris versurile din volumul Din dor de dor, la rugamintea fratelui sau. Muzicalitatea versurilor o indreptateste pe Brandusa Dobrita sa considere ca textele culegerii "vor deveni, odata puse pe muzica, melodii populare» pentru ca «ele reflecta dorul meu dupa casa parinteasca de care nu m-am putut desprinde definitiv niciodata, cat si recunostinta fata de cei doi parinti, care ne-au facut de mici sa indragim dansul si muzica populara".
Dorurile Brandusei Dobrita rasuna prin cuvintele poeziilor sale asemenea unor sunete zglobii de clopotel fermecat sau a unor sunete suave de lira romantica, de care se simte prinsa printr-un legamant pe vecie. "Am sa cant satul si hora, / Sa fiu alin tuturora. / Am sa cant codrul si luna / Si iubirea mea, nebuna… / Am sa cant ce mi-a dat Domnul: / Grai frumos din leganut, / Sa laud a lui lucrare, / Sa fiu la lume dragut“. Dor de sat
"Satul meu, cu gradini multe, / Am pe vale doruri mute. / Am plecat de langa vatra / Si-am lasat pe maica-n poarta, / Cu lacrima grea pe geana / Si cu norul in spranceana / Tinerete, tinerete, / De ce fugi si ratacesti / Zilele mi le topesti“?- Satul meu cu gradini multe
Prin dragalasenia ei copilareasca, feciorelnica, prin delicatetea si bonomia omului binecrescut, prin insusirea de bine si frumos, Brandusa Dobrita a evoluat personal, profesional, spiritual. Este o bucurie s-o intalnesti si sa-i asculti povestirile, poeziile, povestile. Cine nu a avut si nu are privilegiul de a o cunoaste, este suficient sa-i citeasca lucrarile pentru a intelege cine este cu adevarat purtatoarea „dorului de dor".

            Vasilica Grigoras

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page