Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Din lumea... lui Stanley Kramer (973)

“Sine ira et studio - Fara ura si partinire”, Tacitus

* Duminica, 30 ianuarie, 2011, este ziua care marcheaza un eveniment deosebit in viata poporului American, mai corect, in viata a peste 2,5 milioane de familii americane, care, intr-un fel sau altul, au fost implicate in conflictul Vietnamez, conflict care nu va putea fi sters niciodata din constiinta poporului American, datorita celor 58229 vieti, sacrificate in junglele din Asia de Sud East, pentru motive greu de elucidat si la aproape 39 ani de cand ultimele trupe combatante au parasit Vietnamul (22 August 1972) sau 36 ani de cand ultimul elicopter American a decolat de pe cladirea ambasadei Americane din Saigon (1 Mai 1975) in directia Bangkok-Thailanda.
 In urma cu exact 43 ani, trupele viet-cong, conduse magistral de gen. Vietnamez Nguen Vo Ghiap au reputat o victorie de prestigiu asupra trupelor americane, in ziua de Tet Hollyday, cunoscuta sub denumirea de Anul Nou Vietnamez. Generalul Ghiap este una si aceeasi persoana care in anul 1954 a invins armata franceza la Dien Bienh Phu, victorie in urma careia s-a pus capat dominatiei franceze in peninsula Indochina. Spre surprinderea multora dintre dumneavoastra, cele mai prestigioase Institute de Invatamant Militar Americane - ma refer la West Point Military Academy, Virginia Military Academy sau faimoasa The Citadel au ca obiect de studiu cursurile de Strategie si Tactica, ce poarta prestigioasa semnatura a gen. Ghiap. Ce bine-ar fi, daca acest percept democratic de a invata si de la cei mai ineversunati inamici, ar deveni un postulat cu aplicativitate generala, sau parafrazand pe Leon Trotsky, ar deveni o necesitate.
In ceeea ce ma priveste, de la gen. Ghiap, mi-a ramas intiparita urmatoarea expresie: "Valoarea inamicului, iti da propria ta valoare”, lucru care m-a dus la concluzia ca nu pot cataloga drept inamici pe cei care etaleaza valente mai mult specifice ordinului primatelor. Asa ca, as prefera sa-i am drept inamici, pe revoltator de putinii prieteni pe care-i am.
Raman strict la parerea ca conflictul din Vietnam putea fi evitat, daca din ratiuni care mie personal nu-mi scapa, Ho Chi Minh, conducatorul Vietnamului si scolat la Paris cu banii contribuabililor americani ar fi ramas mai departe “prietenul Americii.” Din ignoranta, rea credinta, infantilism politic sau toate la un loc, nu se pastreaza relatii corecte cu pretinsii nostri parteneri, atitudinea noastra arunca posibilii aliati in bratele inamicului. Ho Chi Minh este primul exemplu de care a profitat Uniunea Sovietica. La fel s-a procedat si cu Fidel Castro Ruz, a carui revolutie nu a purtat o amprenta de stanga, fiind indreptata exclusiv impotriva dictatorului Fulminese Bautista.
Ca titlu informativ, familia Ruz era cea mai bogata familie din Cuba. Tot datorita unei politici, hai sa folosesc un termen decent si s-o numesc ciudate, i s-a intors spatele lui Fidel, lucru de care a profitat poporul “frate” sovietic, la un moment dat, omenirea fiind in pragul Declansarii unui razboi atomic, din cauza ignorantei factorilor decizionali.
Intr-un discurs tinut in aprilie 1965, al 36-lea presedinte al USA, Lyndom Baines Johnson, ne-a evocat o metafora care a trecut neobservata pretinsilor analisti politici. Lectia principala a timpurilor noastre este ca apetitul agresiunii nu este satisfacut niciodata; retragerea de pe un camp de lupta, inseamna numai pregatirea pentru urmatorul. Asta, in principal, pentru naivii care cred ca globul pamantesc este un fel de Nirvanna Land unde curge lapte si miere.  
Oricum, omenirea este in pragul unei noi erori fatale, eroare care ar putea marca inceputul sfarsitului.
Se poarta, ca instrument al politicii externe, schimbarea regimurilor. Desi cunoscuta din timpuri imemoriabile, incepand cu cel de-al doilea razboi mondial, se cunosc cel putin patru cazuri clasice de schimbare de regim: inlaturarea lui Mohammad Mossadegh in Iran(1953) Jacobo Arbenz in Guatemala(1954), Ngo Dinh Diem in Vietnam (1963) si Salvador Aliende in Chile. O incercare care-l viza pe Fidel Castro (1962) a sfarsit lamentabil prin invazia de la Pig Bay. Se pare ca factorii decizionali n-au invatat nimic din evenimentele care au succedat schimbarile respective. Cu permisiunea dumneavoastra, reamintesc ce situatii limita au generat acele schimbari.
In Iran, schimbarea regimului a dus la instalarea Sahului Mohammad Pahlavi Ariyimer, considerat de specialisti cel mai nepopular si vicios regim din istoria milenara a Iranului. Modul lui de guvernare a pregatit conditiile revolutiei din 1978, respective instalarea la putere a Ayatollahilor - regim fundamentalist Islamic si dusmanul numarul 1 al Americii.
Guatemala a intrat intr-o perioada interminabila de haos si violenta, dupa ce l-am inlaturat pe Jacobo. Printre zecile de victime se numara si primul ambasador American ucis in timpul desfasurarii misiunii. Este vorba de Gordon Mein.
In Vietnam, dupa inlaturarea lui Diem au urmat 12 ani de razboi brutal care au lasat tare insurmontabile pe plan psihologic, unele dintre ele simtindu-se si acum pe coridoarele Pentagonului si nu numai acolo. In final, trupele comuniste au ocupat Vietnamul, perla Asiei de South East, orasul Saigon a devenit Ho Chi Minh, iar sute de mii de persoane au luat calea refugiului.
Inlaturarea socialistului Aliende cu generalul Augusto Pinocet a generat cel mai sangeros regim din istoria statului Chile. Despre Irak si Afganistan, va las placerea de a trage singuri concluziile.
Si, in final, am ajuns la destinatie. Lasati Egiptul si nu interveniti !!! Asta daca nu doriti ca “Fratia Musulmana” sa puna mana pe putere si sa asistam la o recrudescenta a fundamentalismului Islamic, situatie cu consecinte imprevizibile pentru pacea mondiala. Mohamed ELBaradei, este om de stiinta, om de o cerebralitate de exceptie, calitate incompatibila cu esichierul politic, domeniu monopolizat de cei mai……… dintre noi.
Invatati odata pentru totdeauna ca toate schimbarile de regim-guvern facute cu ajutorul nostru au generat efecte contrarii iar mult trambitata democratie a esuat lamentabil.
Aceasta pentru ca perceptul de democratie, desi suna frumos si atractiv, presupune schimbari enorme in domeniul social pe care vasta majoritate a populatiei nu le intelege. Pana si in Romania, la peste 20 ani de la caderea vechiului regim, populatia il regreta pe Ceausescu, iar in Irak, populatia doreste un nou Saddam.
A. C. Ton     

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page