Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Rolul lui Vasile Lucaciu în adoptarea "noului activism"



Sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, reprezinta pentru Imperiul dualist Austro-Ungar, o accentuare a contradictiilor dintre natiunile dominante, austriece si ungare si celelalte nationalitati: romani, sarbi, slovaci, ruteni, polonezi, cehi, lipsite de drepturi si supuse unei crunte politici de deznationalizare. Impotriva acestei politici reactionare s-a ridicat intregul popor din Transilvania, luptand cu multa ardoare si abnegatie, pentru implinirea dezideratelor nationale. Preotul Vasile Lucaciu se afla iarasi in prim-planul actiunii politice romanesti, alaturi de ceea ce au reprezentat in urma cu cativa ani elita memorandista, de curand iesiti cu totii din inchisorile unguresti de la Seghedin si din Vat, in septembrie 1895.
Principala directie de actiune a reprezentat-o intarirea miscarii nationale, precum si atitudinea fata de dizolvarea de catre autoritatile austro-ungare a PNR, principala institutie cu caracter organizat a romanilor transilvaneni in lupta pentru dobandirea de drepturi politice. Activitatea politica a partidului a trenat vreme de cativa ani, toata aceasta perioada fiind una de acumulari, de refacere a fortelor nationale, dupa loviturile primite in luptele cu autoritatile austro-ungare.
In interiorul partidului au existat inca de la constituire, divergente de pareri, insa acum ele se centrau in jurul ideii privind schimbarea tacticii pasiviste in plan electoral si inlocuirea acesteia cu una directa, a activismului politic. In fruntea acestei actiuni s-au aflat Vasile Mangra, Valeriu Braniste, Aurel Vlad, Mihail Popovici si bineinteles, neobositul si harnicul Vasile Lucaciu, atitudine ce l-a nemultumit pe Ioan Ratiu, pesedintele partidului. Trei publicatii au fost port-drapelul acestei idei: "Libertatea", "Revista Orastiei" (ambele din Orastie) si "Tribuna Poporului" din Arad.
Lucaciu considera insa ca ar fi mult mai bine ca ideea activismului politic sa fie imbratisata de cat mai multi activisti din conducerea partidului, apreciind ca natiunea romana "isi va continua falnicul mers catre destinul sau", ca va trebui intarita legatura cu miscarea din capitala Romaniei, fara a se tine seama de considerente de partid, ci numai de cauza natiunii. Cu referire expresa la manifestarea samavolnica a autoritatilor austro-maghiare referitoare la dizolvarea partidului romanilor din Ardeal, Lucaciu precizeaza ca "PNR si Comitetul sau National si azi exista si munceste si va exista si va munci in mania a orice fel de masuri silnice ale puterii tirane". Atunci cand este intrebat in legatura cu tactica gresita a romanilor, cu privire la pasivism si neimplicarea in alegeri, Lucaciu precizeaza ca nu a fost alegerea romanilor, ci o tactica impusa de catre autoritati: "e o situatie impusa de sila. Sistemul electoral a constrans pe romani la pasivitate", ca faptele dovedesc ca in Ungaria "despre alegeri libere si adevarat parlamentarism nici nu poate fi vorba".
Greutatile intampinate de catre partid erau multe, contextul politic le era defavorabil romanilor in directia afirmarii fiintei proprii. Cu toate acestea, conducerea acestei "tribune in lupta", a partidului romanilor din Ardeal ce depun eforturi uriase pentru educarea poporului in spiritul dragostei si atasamentului pentru valorile nationale, pentru trecutul national. In acest sens, ASTRA a reprezentat adevaratul factor mobilizator, actiunile sale cu caracter cultural diversificandu-se tot mai mult. In Vechiul Regat, activitatea in spiritul cauzei romanilor transilvaneni a depus-o "Liga Culturala", asociatie care grupa in jurul sau marile personalitati romanesti ale momentului. Vasile Lucaciu nu a precupetit nici un efort in acest sens. A strabatut cu o energie debordanta Transilvania in lung si in lat, s-a deplasat si la Bucuresti, pentru a intari legaturile cu Liga Culturala. Studiul intitulat "Tinerimea romana", din Bucuresti, subliniaza ca "mormintele parintilor si ale fratilor nostri parca se prefac in tribune elocvente din care ne invita sa continuam opera lor de jertfa si de lupta pentru apreciere si recunoastere a meritelor unui popor, chiar daca se refera la inaintasi sau la tinerii care le calca pe urme, intru ale luptei nationale".
O serie de documente atesta implicarea lui Vasile Lucaciu in sustinerea cauzei nationale. A facut din biserica din Sisesti o tribuna de afirmare a constiintei si interesului national, Biserica Unirii tuturor romanilor, fiind locul in care tribunul pledeaza pentru infiintarea de banci care sa sustina taranimea. Micile banci populare "Satmareana" si "Raureana" s-au implicat in aceasta directie. In toate luarile de cuvant si cu toate prilejurile, ataca pozitia sovina a autoritatilor dualiste precum si politica lor de deznationalizare promovata la adresa romanilor. Pamfletul publicat in februarie 1898, la adresa rectorului Universitatii din Budapesta - care incearca, printr-o scrisoare adresata „junimei maghiare" de la universitate, sa justifice politica maghiara de deznationalizare - ii solicita pe un ton imperativ acestuia, sa accepte o confruntare directa "o disputa publica", intrucat "dreptatea nu sta in forta brutala si nici in numar". Pledand in apararea intereselor tinerilor sarbi, slovaci si romani, Vasile Lucaciu demonstra in fata opiniei publice ca epistola din chestiune este "adanc vatamatoare, plina de inexactitati si neadevaruri istorice, este in contra principiilor superioare ale moralei politice, ale libertatii popoarelor, ale umanitatii"... ca urmasi ai unei natiuni in deplina constiinta cu consimtamantul national si cu aspiratiile nationale, romanii se vor lupta pentru "apararea cauzei nationale si nu permitem nimanui, fara a combate, ca in vechiul nost’ pamant, sa ne tracteze cu marinimozitate neceruta, tolerandu-ne ca pe niste oameni de origine si de limba straina, in casa noastra proprie". Documentul este in fapt o incursiune istorica, in care se prezinta vechimea si continuitatea romanilor in vatra stramoseasca a Daciei, condamnand abuzurile si samavolniciile autoritatilor maghiare, precum si utopia ideii de "stat national maghiar".
La 1900 face demersul pe langa autoritati pentru a-i permite sa aniverseze 10 ani de la construirea bisericii pentru unirea tuturor romanilor. Guvernul de la Budapesta condus de catre Szell Kalman a decis neautorizarea acestei manifestari, motivand in fata Episcopiei din Gherla in felul urmator: "fiind piedica permanenta a tinerii slujbelor din Sisesti, persoana preotului V. Lucaciu, pana ce va functiona el acolo, este exclus, ca sa se permita tinerea acelor slujbe", deoarece "aceste serbari constituie pretextul intalnirii cu scopuri nationale". Aceste randuri demonstreaza temerea autoritatilor maghiare intr-o perioada in care se afirma tot mai mult dorinta romanilor din Transilvania de a schimba tactica politica. Cu toate acestea, pregatirile aniversare au continuat, Lucaciu fiind sprijinit in acest sens de catre Gheorghe Pop de Basesti, o alta mare personalitate a locului, ce s-a afirmat pe terenul luptei nationale. Telegrama trimisa la 3 iulie 1900 de catre primul ministru Szell, are insa un ton categoric, cerand imperativ anularea intalnirii. Reactia lui Lucaciu a fost virulenta: trimite mai multe corespondente ziarului "Tribuna Poporului", prin intermediul carora evidentiaza opiniei publice samavolniciile autoritatilor la adresa romanilor din aceasta parte a tarii. Articole precum, "Atentatul de la Sisesti” (8i21 iulie), "Teroarea de la Sisesti" (17i30 august), sunt edificatoare in acest sens. De asemenea, redacteaza o scrisoare deschisa "Catre Domnul Prezident al Consiliului de Ministri, Coloman Szell (13i26 august)", prin intermediul careia este demascat "liberalismul fatarnic", "sovinismul salbatic", acea convingere si ideologie care, dincolo de vorbele goale propagandiste isi propune ca: "Ideea de stat", "asimilarea elementelor streine", "colonizarile", "scolile", "justitia", "administratiunea", toata puterea politica de care dispune sa fie indepartata "spre deznationalizarea noastra, spre distrugerea etnica, spre asimilarea noastra". Incheierea are un ton profetic: "Fata de uneltirile acestui sistem de guvernare, durerea noastra vindeca-se-va, si spiritul nostru national isi va continua calea sa triumfala, pentru ca aceasta cauza a noastra este cauza libertatii popoarelor, este cauza civilizatiunii si a umanismului".
La 4-5 septembrie 1901, Vasile Lucaciu, participa la Conferinta P.N.R. de la Cluj, in calitate de scretar general, unde, alaturi de ceilalti participanti, semneaza apelul "Catre alegatorii romani", considerand ca, in legatura cu alegerile din 2 si 11 octombrie 1901, se mentinea ca tactica de lupta, pasivismul. Nu va trece mult insa si aceasta tactica se va schimba. Face apel in continuare la calm si unitate, mai ales dupa ce, la Tg. Lapus s-au ivit unele probleme: "Resping incercarile si uneltirile iscodite pentru spargerea solidaritatii nationale, care ne-a ramas ultimul mijloc de salvare. Cine isi iubeste neamul tine la el cu constiinciozitate", afirma el intr-un articol intitulat "Nascociri tendentioase". Pe taram cultural, activitatea se va continua in directia luminarii poporului prin cultura. In aceasta directie a avut o contributie deosebita la infiintarea despartamintelor ASTREI de la Tasnad, Seini, Tg. Lapus, ca si la tinerea unor adunari zonale ale asociatiunii la Baia Mare. S-a implicat nemijlocit in pregatirea adunarii generale a invatatorilor romani din Satu Mare (8 august 1902) si a celei din Ugocea (15 august 1902), participa activ la lucrarile acestora, chemand pe cei prezenti "Sa muncim fara preget" pentru cauza nationala, subliniind legatura stransa ce trebuie "sa fie dintre cultura nationala si libertatea nationala". In planul luptei nationale, P.N.R. a avut, incepand din anul 1903, un alt partid partener, de factura socialista, P.S.D., impreuna organizand actiuni "menite a impreuna eforturile cu ale altor forte politice si sociale spre asigurarea victoriei celei mari-Unirea".
De foarte mare folos in lupta pentru implinirea dezideratelor nationale, au fost organele de presa precum "Gazeta de Duminica (Simleul Silvaniei)" cu un program national bine precizat, precum si seria a II-a, a "Revistei Catolice", tiparita la Sisesti de Vasile Lucaciu, intre anii 1903-1905, care pe langa un scop clerical avea si unul laic, national, constand din "conlucrarea la inflorirea dulcei noastre natiuni romane". La 10 ianuarie 1905, a avut loc la Sibiu, Conferinta Nationala a P.N.R., moment crucial pentru evolutia luptei nationale a romanilor din Transilvania. Secretarul general al partidului, Vasile Lucaciu, a fost cel care a prezentat raportul de activitate al Comitetului, de la ultima conferinta, ce a avut loc in anul 1892. Aici, el precizeaza ca, in sfarsit, dupa 13 ani, "suntem aici in fata cerului si a pamantului ca un popor cu constiinta nationala, o natiune care vrea sa traiasca". S-a precizat ca programul national stabilit la 1881, momentul constituirii partidului unic al romanilor din Transilvania, trebuie sa ramana in continuare valabil, deoarece este rezultatul unor secole de eforturi si aspiratii ale natiunii romane. Raportul prezentat si discutiile ce au avut loc pe marginea acestuia, au evidentiat insa, schimbarea tacticii politice, pasivismul si trecerea la activismul politic. Votul ce a urmat discutiilor a demonstrat ca realitatea politica este alta si ca se impune imperios necesar, schimbarea atitudinii partidului: 75 de voturi pentru si 12 contra.
Noul program adoptat de Conferinta, stabilea in 8 puncte, obiective politice, economice si sociale ale romanilor din Transilvania si Ungaria. Inainte de toate se prevedea: recunoasterea poporului ca individualitate politica si asigurarea dezvoltarii sale etnice si confesionale, reducerea serviciului militar si folosirea limbii materne in armata, aplicarea in practica a legii privind egala indreptatire a natiunilor asuprite, autonomia deplina pentru toate confesiunile, autonomia administrativa a comunelor si eligibilitatea functionarilor, care sa fie din randul populatiei respective, introducerea sufragiului universal si garantarea dreptului de intrunire, asociere, libertatea presei, inalienabilitatea minimului de proprietate (prin reforma agrara), prin vanzarea unor parcele din mosiile statului, precum si prevederi in favoarea muncitorilor: apararea acestora prin legi impotriva exploatarii, instituirea asigurarilor de stat pentru cazuri de boala si batranete, asigurarea ingrijirii sanitare pentru cei nevoiasi. Ecourile Conferintei, prin prisma discutiilor ce au avut loc si a rezultatelor politice obtinute, s-au manifestat nu numai in Transilvania, ci si in Romania. Apelul intitulat "Catre alegatorii romani", lansat la aceasta Conferinta si semnat de catre un comitet in frunte cu Vasile Lucaciu si Gheorghe Pop de Basesti, chema populatia romaneasca din Transilvania sa sprijine candidatii P.N.R. in alegerile din toamna acelui an.
Campaniile electorale au constituit pentru fruntasii romani, deci si pentru Vasile Lucaciu, prilej de afirmare a principiilor programatice ale partidului, adoptate de Conferinta, de aparare a intereselor natiunii romane, de combatere a politicii guvernamentale maghiare, de demascare a numeroaselor nelegiuiri comise de autoritatile locale impotriva candidatilor romani. Incununarea activitatii sale politice se concretizeaza prin obtinerea mandatului de deputat de Beius, in Parlamentul de la Budapesta, a carui valabilitate s-a mentinut pana in anul 1910. Din aceasta perspectiva si-a continuat laborioasa activitate politica in calitate de vajnic aparator al tuturor romanilor din Transilvania si din Ungaria.

Note:
1. Pascu Stefan – "Faurirea statului national unitar roman", vol. I, p.292-320; "Destramarea monarhiei austro-ungare", 1900-1918, Editura Academiei, Bucuresti, 1964, p.98-110; 2. Botezan Liviu si Cordos Nicolae – "Incercari de revitalizare a activitatii P.N.R., in anul 1899 (I), "AIIA", XXI, 1978, p.209-230; 3. "Revista Orastiei", an I, nr. 1,4,20, din 1i13 ianuarie 1896; "Tribuna", an XIII, nr. 27, din 6i18 februarie 1896;
4. "Tribuna", an XIII, nr. 55 din 9i21 martie 1896; "Revista Orastiei", an II, nr. 7, din 10i22 februarie 1896; 5. "Tribuna", an XIII, nr. 201, din 12i24 februarie 1896; 6. Bunea Augustin – "Parlamentul Romaniei pentru o politica externa favorabila Unirii Transilvaniei cu Romania (1892-1899)" in "Acta Musei Napocensis", VII, 1970, p.329-351; 7. Cordos Nicolae – "Protestul Nationalitatilor din ianuarie 1898", in "Acta Musei Napocensis", VIII, 1971, p.668; 8. "Epistola publica catre rectorul Universitatii din Budapesta, Rr. Michael Herczegh", de Dr. Vasile Lucaciu, parochul Sisestilor, Tipografia Molnar, Baia Mare, 1898; "Tribuna Poporului" (Arad), an II (I), nr. 21 din 31 ianuariei 12 februarie 1898, p. 97-98; 9. Arhivele Statului Baia Mare, fond Primaria Orasului Baia Mare, Acte prez. Nr. 44i1900; 10. Dr. Vasile Lucaciu, "Cuvinte din Sisesti", Epistola catre domnul president al Consiliului de Ministri, Coloman Szell, Tipografia Molnar, Baia Mare 1900; "Tribuna Poporului", an IV, nr.246 din 3i16 septembrie 1900; 11. "Tribuna", anul XVIII, nr 169, din 15i28 septembrie 1901; 12. "Tribuna", anul XVIII, nr 170, din 16i29 septembrie 1901; 13. "Tribuna Poporului", anul VI. Nr. 193, din 19 octombriei1noiembrie 1902;
14. "Tribuna", anul XIX, nr. 192 din 19 octombriei1noiembie 1902;
15. "Tribuna", anul XVIII, nr. 102 din 2i15 iunie 1901: 16. "Tribuna", anul IX, nr. 7,8,9 din 12,13,14 ianuarie 1905, "Gazeta Transilvaniei", an LXVIII, nr. 7,8,9, din 12,13,14 ianuarie 1905, "Gazeta Transilvaniei", an LXVIII,nr.7,8,11 din 12,13,16 ianuarie 1905.

Prof. Mircea Botis, Lic. C-tin Noica, Sibiu
Pr. Stavrofor Radu Botis, Par. Ort. Rom. Arduzel, Maramures

Culegere text: Andreea Roxana Botis.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page