Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Iesi din casa ta si vino acum ca cina este gata

"(16) Iar [Isus] i-a zis: Un om oarecare a facut cina mare si a chemat pe multi. (17)si a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca sa spuna celor chemati: Veniti, ca iata toate sunt gata. (18)si au inceput unul cate unul, sa-si ceara iertare. Cel dintai i-a zis: tarina am cumparat si am nevoie sa ies ca s-o vad; te rog iarta-ma. (19)si altul a zis: Cinci perechi de boi am cumparat si ma duc sa-i incerc; te rog iarta-ma. (20)Al treilea a zis: Femeie mi-am luat si de aceea nu pot veni." (Luca 14, 16-20)

Versetele de mai sus alcatuiesc prima parte din Evanghelia pe care am auzit-o citindu-se in Biserica in aceasta duminica, a 28-a dupa Rusalii. In pilda sa, Isus vorbeste despre o cina, un banchet, organizat de "un om oarecare" care isi invita initial "multele" cunostinte la masa, insa acestia, sub diverse pretexte, refuza invitatia, dupa cum vedem si din fragmentul de mai sus. Textul Evangheliei de duminica continua insa cu reactia acestui "om" care, luand la cunostinta refuzul celor invitati initial de a fi prezenti la cina, maniindu-se, isi trimite sluga sa "ii aduca" la masa sa "pe saraci, si pe neputinciosi, si pe orbi, si pe schiopi" care se aflau "in pietele si ulitele cetatii" (v.21). Pentru ca a mai ramas loc la masa, stapanul o trimite pe sluga din nou, de data aceasta cu cuvintele: "iesi la drumuri si la garduri si sileste sa intre, ca sa mi se umple casa (v.23). Caci zic voua: Nici unul din barbatii aceia care au fost chemati nu va gusta din cina mea. (v.24)."

Pilda relatata de Isus scoate in evidenta, prin cuvinte si imagini simple, intregul plan de mantuire a lui Dumnezeu pe care-l are cu fiecare dintre noi: dorinta Acestuia de a ne avea partasi cu El la cina vesnica; pregatirea pe care Dumnezeu a facut-o ca, la "ceasul cinei", toate sa fie gata pentru noi; si invitatia pe care ne-a facut-o sa venim acum ca, "iata, toate sunt gata", invitatie la care, evident, trebuie sa raspundem pozitiv. Vedem, in acelasi timp insa, ca acelasi Dumnezeu are o toleranta zero pentru orice argument care sa scuze neparticiparea noastra la acest eveniment.

Doresc ca in randurile ce urmeaza sa ma opresc asupra invitatiei si celor trei argumente oferite de cei chemati la cina, argumente care rezuma scuzele oricaruia dintre noi pentru a nu raspunde pozitiv chemarii lui Cristos de a-L urma.

INVITATIA

Versul 16 ne relateaza ca un "Un om oarecare a facut cina mare si a chemat pe multi." In vechime, din cauza lipsei mijloacelor de comunicare rapide, cei care erau chemati la o masa festiva, la un eveniment special, erau anuntati din timp pentru a se putea pregati. Un delegat al organizatorului era trimis cu zile sau saptamani inainte la invitati pentru a le face cunoscut cine e organizatorul, pe ce data are loc evenimentul si sa-i cheme oficial sa fie parte la eveniment. In ziua cand evenimentul avea loc, invitatii, care trebuiau sa fie deja pregatiti, asteptau un semn de la organizator prin care sa li se transmita ca totul este gata si ca pot veni. Aceasta invitatie explicita, ca "acum e momentul" este relatata de Isus in versul 17: "Si a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca sa spuna celor chemati: Veniti, ca iata toate sunt gata."

Acest mod de invitare la o masa festiva, la un eveniment special, inca s-a pastrat in multe sate din Transilvania (cel putin despre acestea am eu cunostinta). Cu cateva saptamani inainte de o nunta, viitorul mire isi angajeaza feciori pe post de "chematori" si-i trimite pentru a invita oamenii la nunta sa. Familiile invitate trebuie sa confirme "chematorului" daca pot veni la nunta sau nu, ca mirele sa stie cum sa se pregateasca. Pentru cei care vor citi aceste randuri si au cunostinta despre acest obicei de chemare la nunta, cred ca se vor putea raporta mai bine la cuvintele Evangheliei pe care le-am auzit duminica.

Revenind la textul biblic, putem deduce ca cei "multi" care au fost chemati initial la cina, au fost apropiati, prieteni, cunoscuti de-ai organizatorului. Acestia, conform practicii, au fost anuntati din timp despre eveniment. Mai mult, acestia au confirmat ca vor fi prezenti, altfel organizatorul nu s-ar fi pregatit pentru ei. Cu toate acestea, cand "a sosit ceasul cinei", si fiecare dintre cei multi au fost anuntati sa vina "ca toate sunt gata", fiecare a gasit scuze pentru a nu fi prezenti.

Argumentele celor multi pentru a-si scuza neparticiparea la cina au fost concluzionate de Isus in doar trei: "tarina am cumparat", "boi am cumparat", "femeie mi-am luat".

REFUZUL

Pe langa intelesurile teologice pe care aceste trei refuzuri la ofera, aceastea relateaza si trei situatii din viata la care fiecare dintre noi ne putem raporta.

Intelegem din versetele 16 si 17 ca de la anuntul initial despre existenta unei cine la care cei invitati au fost chemati, pana la momentul in care li se transmisesera ca "acum" cina este gata si pot sa vina, a trecut un timp. In aceasta perioada, in viata fiecarui invitat care si-a scuzat neparticiparea s-au intamplat lucruri care le-au schimbat statutul social. Despre primul aflam ca si-a cumparat un pamant pe care inca nici nu l-a vazut, al doilea si-a luat 10 boi pe care inca nu i-a incercat, iar al treilea era recent casatorit.

Intelegem, tot din cuvintele Scripturii, ca acest "om oarecare" ce a facut cina, era un om bogat din moment ce si-a permis sa invite multime de oameni la masa. Mai mult ca sigur, fiecare dintre cei chemati initial la cina s-au simtit onorati de invitatie. Sa fi stat la masa cu acest "om" le-ar fi ridicat si lor prestigiul. Schimbarea statutului social insa, ii face pe acestia sa isi schimbe si prioritatile.

Este cunoscut faptul ca fiecare persoana are zona sa de confort, mai mare sau mai mica. In cateva cuvinte, "zona de confort" este aria de compartatament in interiorul careia o persoana opereaza intr-o conditie neutra de anxietate. Cu alte cuvinte, actiuni care nu ii dau sensul riscului.

Actiunile pe care le facem cu regularitate, obisnuintele, putem sa le consideram in zona noastra de confort. Faptul ca noi, personal, avem control asupra finalitatii acestor actiuni ne creaza un sentiment de siguranta, autosuficienta, placere si relaxare.

Multi oameni insa nu se multumesc cu propria zona de confort si doresc sa si-o extinda. Marirea zonei de confort insa, nu se poate decat iesind din propria zona de siguranta pentru a tinde spre lucruri noi: invatarea de lucruri noi, acumularea de lucruri noi, crearea de lucruri noi, cautarea unui job nou, cumpararea unei masini noi etc. Chiar daca aceasta extindere a propriei zone de confort se face cu riscuri, cu gandul ca poate va fi un esec, in momentul in care ai obtinut ceea ce ti-ai dorit, increderea in tine iti creste, sentimentul de siguranta ti se intareste si te consideri un om si mai autosuficient.

Cele trei refuzuri relatate de Isus in parabola Sa, reprezinta de fapt trei tipuri de situatii care caracterizeaza zona de confort a multora, zona care le creaza autosuficienta. Sa le luam pe rand:

A. Posesia, slava desarta

Tarina am cumparat si am nevoie sa ies ca s-o vad; te rog iarta-ma. (v18)

Din acest scurt verset relatat de Isus se poate lesne vedea anxietatea, nerabdarea acestei persoane de a merge sa isi cerceteze noua acumulare, posesie. "Vazutul" propriei investitii ii creaza satisfactie, siguranta, nemaisimtindu-se nevoit sa onoreze invitatia de a fi prezent la cina data de altcineva. Acum avea el insusi un statut social. Acum, poate sa faca el insusi o cina similara. Acest tip de personalitate este foarte bine evocata de Isus in pilda "bogatului caruia i-a rodit tarina" din belsug. Vazand supraproductia, bogatul si-a spus in sinea sa: "Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te." (Luca 12, 19)

Multe persoane se consoleaza, se mangaie, se simt confortabile in aceasta lume prin a-si acumula bunuri, uneori peste masura. Posesie, supra-posesia le creaza un sentiment de siguranta, de autosuficienta. Isus insa ne avertizeaza: "Vedeti si paziti-va de toata lacomia, caci viata cuiva nu sta in prisosul avutiilor sale." (Luca 12, 15) Am putea rezuma reactia persoanelor din aceasta categorie in cuvintele: "Am (posed), deci nimeni nu mai conteaza."

B. Munca

Cinci perechi de boi am cumparat si ma duc sa-i incerc; te rog iarta-ma. (v18)

Reactia celui de-al doilea reprezinta acele persoane care isi gasesc mangaierea in propriile puteri, in propriul job, concentrandu-si intreaga energie pe modul cum sa se ridice pe sine in societate. Nu faptul ca muncesc este problema, ci faptul ca satisfactiile materiale ca rezultat al muncii lor le da impresia ca sunt in asa control al lucrurilor si autosuficienti incat nu mai au nevoie nici de Dumnezei si nici de cei din jur. De cele mai multe ori persoanele in cauza uita de promisiunile pe care le-au facut lui Dumnezeu sau celor din jur, ori ignora orice binecuvantare pe care o primesc de la Dumnezeu sau efort pe care cei din jur l-au depus ca sa le faca un favor.

Am putea rezuma reactia persoanelor din aceasta categorie in cuvintele: "Am un job bun, sunt o persoana importanta, deci nimeni nu ma intereseaza."

C. Relatiile personale si placerile trupesti

Femeie mi-am luat si de aceea nu pot veni. (v20)

Se poate lesne observa lipsa de politete care caracterizeaza raspunsul negativ al celui de-al treilea. Daca primii doi si-au cerut cel putin iertare pentru faptul ca nu pot veni la cina, cel de-al treilea aproape ca afirma: "Nu vezi ca sunt de curand casatorit, lasa-ma in pace."

In cartea Deuteronomului Domnul ii spune lui Moise ca "daca cineva si-a luat femeie de curand, sa nu se duca la razboi si sa nu i se puna nici o sarcina; lasa-l sa ramana slobod la casa sa timp de un an, sa veseleasca pe femeia sa pe care a luat-o." (Deuteronom 24, 4)

Probabil ca raspunsul celui de-al treilea a fost fundamentat pe acest verset din legea veche. Cu toate acestea, scuza nu este acceptata. Prin extindere insa, acest raspuns reprezinta persoana care isi gaseste zona de confort, satisfactia si mangaierea personala in relatiile pe care le are cu altii sau placerile trupesti pe care aceste relatii i le cauzeaza. Am putea rezuma aceasta reactie in cuvintele: "Ma simt bine, deci nimic nu mai conteaza."

Societatea contemporana abunda din plin de informatii referitoare la "dezvoltarea personala si profesionala". Gasesti la tot pasul carti sau articole pe internet cum sa iti intaresti increderea de sine, cum sa devii autosuficient, cum sa iti imbunatatesti performantele de tot felul, cum sa iti gasesti consolare intr-un job mai bun, cum sa iti gasesti o sotie mai buna, etc. Toate aceste consolari despre care lumea doreste sa ne invete le putem rezuma in aceste trei refuzuri relatate de Isus in pilda de astazi.

Mai exista si un alt tip de mangaiere, de consolare, pe care o putem insa primi de la Dumnezeu. Si in cazul acestei consolari, pentru a o obtine, trebuie sa iesim din propria noastra zona de confort, confort care de multe ori ne este dat de obiceiuri pacatoase pe care le avem, de vicii, de atitudini si reactii necrestine, etc. Diferenta fata de situatiile relatate in pilda lui Isus este ca, daca dorim consolarea de la Dumnezeu, in primul rand trebuie sa ne punem increderea nu in noi ci in El. Odata ce am iesit din propria noastra zona de confort pacatoasa, El ne va fi alaturi si ne va conduce "pe cale" pana sa intram la cina Sa.

Domnul i-a cerut lui Avram sa iasa din propria sa zona de confort prin urmatoarele cuvinte: "Iesi din pamantul tau, din neamul tau si din casa tatalui tau si vino in pamantul pe care ti-l voi arata Eu." (Facere 12, 1) Avraam, cand a fost chemat, a ascultat si a iesit la locul pe care era sa-l ia spre mostenire si a iesit nestiind incotro merge.(Evrei 11, 8)

Si asa, avand Avraam indelunga-rabdare, a dobandit fagaduinta. (Evrei 6, 15)

La auzul chemarii Domnului raspundem prin credinta iesind din "casa si pamantul nostru", din zona noastra de confort unde ne simtim bine, punandu-ne viata in mana Domnului cu increderea ca El ne va calauzi pasii pana vom ajunge la locul fagaduit al cinei. Degeaba credem in aceasta fagaduinta, daca nu iesim din "pamantul nostru" nu vom ajunge niciodata la cina. De asemenea, degeaba iesim, daca nu ne punem in mana lui Dumnezeu prin credinta riscam sa o luam pe drumul gresit si sa nu ajungem de fapt la locul unde am fost chemati.

De cate ori, atunci cand Isus ne-a chemat sa-l urmam si sa fim partasi cu El la cina, am raspuns asemenea persoanelor din aceasta pilda? De cate ori am gasit altceva de facut decat sa raspundem pozitiv la chemarea lui Isus? De cate ori am uitat sa mai raspundem chemarii odata ce Isus ne-a binecuvantat cu o "tarina" sau cu un job mai bun? De cate ori nu am raspuns pozitiv chemarii sale de frica de a nu ne strica relatiile personale, de frica de ce va spune lumea din jur, de frica de a nu trebui ca toate placerile si patimile in care ne delectam in acest moment va trebui sa le lasam in urma?

Evanghelia din aceasta duminica ne arata clar ca Dumnezeu a pregatit totul pentru ca noi sa fim partasi, in mod gratuit, la cina Sa.

Invitatia ne-o adreseaza, ASTAZI, aici si acum, fiecaruia dintre noi:

"Veniti, ca iata toate sunt gata!" Care e raspunsul nostru? Vom raspunde asemenea celor trei din Evanghelie, sau vom raspunde asemenea Fecioarei Maria: "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa Cuvantul Tau"? (Luca 1, 38)

Cel mai frumos dar pe care i-L putem face lui Isus, acum, in preajma celebrarii Nasterii Sale, este sa raspundem pozitiv chemarii Sale de a-L urma pentru ca masa este pregatita pentru fiecare dintre noi. Masa este gata, chemati am fost cu totii, daca vom fi sau nu partasi la aceasta cina depinde doar de noi.

Preot Cristian Terhes
Misiunea Greco-Catolica "Sf. Ioan Botezatorul"
Orange County, California
www.sfioan.org  

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page