Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Din lumea... lui Stanley Kramer (969)

* Nu mai este un secret pentru nimeni, insolenta si aroganta mesianicului ocupant al Biroului Oval. Cu toate ca marea majoritate a analistilor politici il vad ca “one term president”, semnatarul acestei modeste rubrici nu le impartaseste opinia. Cu 6 noi senatori republicani si cu 63 noi congresmani, de aceeasi orientare politica, pentru toate nerealizarile politicii administratiei,  Pontifus Maximus are noua “carne de tun” si va blama oponenta pe care o are din partea majoritatii republicane din Congresul Statelor Unite pentru toate nerealizarile administratiei sale.
Acest  lucru ar putea genera ramanerea lui la Casa Alba, masa amorfa de idioti utili - useful idiots, fiind usor de brainwash - spalat la creier. Daca se mentinea status quo-ul dinaintea alegerilor de marti, 2 noiembrie 2010, situatia era total diferita, blamul apartinea in intregime partidului democrat care detinea atat majoritatea in Congres, cat si Presedintia Statelor Unite. Nu ne ramane decat sa ne rugam Divinitatii ca acest anacronism, aceasta desuitudine  sa fie total indepartata de pe esichierul politic American. Timpul pana la viitoarele alegeri prezidentiale este foarte scurt  si, cu regret, trebuie sa marturisesc ca partidul republican inca nu a gasit un candidat care sa-mi insufle certitudinea ca-l va putea detrona pe actualul ocupant al Casei Albe.
Deocamdata economia ramane stagnanta, incertitudinea se prelungeste iar atat consumatorii cat si investitorii nu sunt dispusi sa-si aduca aportul la cresterea economiei.
 In acest haos generalizat, care a dus la inghetarea salariilor in majoritatea sectoarelor economiei americane si a disponibilizat milioane de americani, salariatii Wall Street-ului si-au permis un “modest bonus” de Sarbatori, cifrat la 144 milioane dolari !!!
Toate acestea au fost posibile datorita nesansei de a avea un presedinte, fost senator de Illinois, care inca se mai crede in campanie electorala, nefamiliar cu demnitatea unui sef de stat, care de la preluarea Biroului Oval considera ca toate dificultatile cu care se confrunta, sunt cauzate de George W. Bush, Rush Limbaugh, Curtea Suprema de Justitie a USA, John Boehner - congressman de Ohio si foarte probabil viitorul Speaker al Congresului American -, organizatia Americans for Prosperity, Camera de  Comert si, in final, poporul American !!! Toate, dar absolut toate masurile luate de Ponifus Maximus, denota clar o tendinta de implementarea unui sistem de tip neosocialist. Au crescut intr-o progresie alarmanta o multitudine de legi si regulamente noi, generatoare de cheltuieli suplimentare, care au dus datoria nationala la peste 13 trilioane de dolari.
 Chiar nimeni n-a auzit de Voltaire care ne-a spus ca, "o multitudine de legi intr-o tara este ca un mare numar de doctori, o dovada de slabiciune si boala.” (A multitude of laws in a country is like a great number of physicians, a sign of weakness and malady). Pe acelasi subiect, Publius Cornelius Tacitus, istoric si om politic roman, ne spune: “cu cat este mai corupt un stat, cu atat sunt legile mai numeroase”. (The more corupt the state, the more numerous the laws). Platon, unul din geniile antichitatii, ne spunea ca "oamenii buni nu au nevoie de legi care sa le spuna sa actioneze responsabil, in timp ce oamenii rai vor gasi un drum care sa ocoleasca legea. (Good people do not need laws to tell them to act responsibly, while bad people will find a way around the laws). Este adevarat ca Pontifus Maximus are o parere foarte proasta despre poporul american, dar chiar sa fim tinta agresivitatii unor legi nenecesare nu mi se pare corect.
In plus, deloc de neglijat, Frank Zappa ne-a atentionat ca America este o tara a legilor; prost scrise si aplicate aleatoriu. (America is a country of laws; badly written and randomly enforced).
 In fiecare zi in care am avut nesansa sa-l avem pe 1600 Pennsylvania Avenue, deficitul bugetar a crescut cu 5 miliarde dolari, de trei ori mai mult decat s-a inregistrat in timpul administratiei numarul 43, considerata, pe nedrept, o mare devoratoare a banului public. Refuz sa cred ca armatele de consilieri, trecuti pe la Harvard, School of Economics, nu realizeaza ca o noua recesiune va avea consecinte dezastruoase asupra Statelor Unite ale Americii. Daca nu se ia nicio masura, probabil aceasta se urmareste !?! Personal, nimic nu ma mai surprinde. Parafrazand pe economistul englez John Maynard Keynes, “in cele din urma, toti vom fi morti” (In the long run we are all dead). Sunt convins ca familiaritatea cu scrierile lui Keynes, ramane o eterna necunoscuta pentru multi dintre guvernanti, doar spre informarea dumneavoastra va spun ca JMK a propus interventia guvernului in economie prin controlul resurselor naturale ale tarilor lumii. Cu tot respectul pentru ideile lui JMK - apropos, a murit in 1946 - faptul ca “in final toti vom fi morti“ nu trebuie sa ne aduca la faza de inactivitate, cand s-a demonstrat si se demonstreaza ca cei de la guvernare nu poseda nicio calitate deosebita sau virtute speciala in afara artei de a “tine” de post.
Desi realizez ca vorbesc la “pereti si bostani”, nu pot trece sub tacere cuvintele filosofului englez Adam Smith, regasite in “Avutia Natiunilor, cercetare asupra naturii si cauzelor ei”, care ne spune ca cea mai mare impertineta si aroganta a conducatorilor este sa pretinda ca au grija de economia generata de persoane private. (It is the highest impertinence and presumption, therefore in our government, to pretend to watch over the economy of private people)
Guvernul ideal de la Aristotel incoace, este acel guvern care lasa individul liber, mai corect un guvern care trece neobservat. - H.L. Mencken
Va asigur, ca in tot ceea ce scriu si voi scrie imi pastrez obiectivitatea, conform principiului istoriografic ramas de la Tacitus: sine ira et studio - fara ura si partinire.
A. C. Ton

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page