Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Tudor Arghezi, mai marele nostru

 

Sa ne apropiem - cat ne este posibil in acest spatiu restrans al revistei noastre Clipa - de memoria altui MAI MARE al NEAMULUI NOSTRU ROMANESC - Tudor Arghezi. Cosmicitatea lumii eminesciene coboara pe pamant si se face lume argheziana de o ISCUSINTA a DETALIULUI VIETII si ZVARCOLIRE impotriva MORTII cum nu a mai fost in limba noastra si - dupa prognoza GLOBALISMULUI LINGVISTIC - nici nu va mai fi. Ca sa nu ne prabusim in noi insine dupa ce constelatiile eminesciene ni-l ascund pe poet, CINEVA parca, are grija de noi romanii si ni-l trimite pe Arghezi sa traim vanturile stelare in murmurul plopilor, cararile Orionului in potecile dintre bojdeuce, fantanile azurului in roua de pe buruieni si sclipatul luceferilor in martisoare.

La primul impact cu Arghezi ni s-ar parea ca CERUL este PAMANTUL si o blazare ca cele doua nu au nimic in comun, ca nu se vor intalni ideologic niciodata, ca partea noastra sunt "aceste bucurii trecatoare" cum frumos le numeste scriitorul George Bajenaru si atat.

In profunzime insa, altceva se petrece. Poetul simte ca toate aceste mici frumuseti temporare fac parte dintr-o MARE FRUMUSETE careia i se adreseaza cu DOAMNE. Si cum pe acest DOMN, Arghezi Il considera ATOTPUTERNIC, se CEARTA cu El precum marele IOV al SCRIPTURII, sa INVESNICEASCA aceste bucurii trecatoare. El este intrigat cum de minunatul ZDREANTA poate sa moara. Uite-l Doamne ce nastrusnicii face, chiar nu-ti pasa ca el intr-o zi va muri? Eu sunt mai bun ca Tine, caci daca-as putea nu l-as lasa sa moara! Zdreanta e detaliul personificat. Fenomenul il doare si pentru ca poetul e sincer, Dumnezeu se lasa certat. Nu este o RAZVRATIRE ceea ce face el, ci o CAUTARE de prea multa DURERE intr-un suflet bun. El crede in Dumnezeu si tocmai de aceea STRIGA la El sa INTERVINA, sa faca ceva spre INDREPTAREA lucrurilor. La urma urmei asta si vrea Dumnezeu, ca omul sa CEARA ajutorul Sau.

Pare pe hotar de sacrilegiu statul de vorba al lui Arghezi cu Dumnezeu, dar lui Dumnezeu Ii place INDRAZNEALA lui, pentru ca scoate la iveala faptul ca poetul nu e multumit cu Aaceasta stare de lucruri".

"De cand s-a intocmit Sfanta Scriptura

Tu n-ai mai pus picioru-n batatura

Si anii mor si veacurile pier

Aici, sub Tine, dedesubt, sub cer."

Poate si asteptarea venirii Domnului?

Frumoasa aceasta DIFERENTA dintre Eminescu si Arghezi, pe care am putea-o numi tot asa de bine marea lor ASEMANARE. In timp ce Eminescu incearca sa URCE in lumile ceresti, Arghezi vrea sa COBOARE lumile ceresti la el. Sa ajunga la Dumnezeu. Sa-L coboare pe Dumnezeu la el. Dar amandoi dorind dupa DUMNEZEU.

Doar cate ceva din asemanarea acestor MAI MARI ai nostri cu personaje biblice. De exemplu Arghezi seamana in lupta sa cu Dumnezeu - lupta pozitiva - cu Iacov, despre care Scriptura zice, Geneza 32, 28: "Numele tau nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel - CEL CE LUPTA CU DUMNEZEU - caci ai luptat cu Dumnezeu .... si ai fost biruitor". Poetul nu se da inapoi de a recunoaste NEBUNIA lui si tocmai aceasta place lui Dumnezeu.

"Pacatul meu adevarat

E mult mai greu si neiertat

Cercasem eu, cu arcul meu

Sa Te rastorn pe Tine, Dumnezeu."

 

SI Iacov CERCASE sa INVINGA, dar a fost INVINS. Dupa cum vom vedea si Arghezi a fost INVINS. Dar atunci cand Dumnezeu INVINGE pe cineva, nu-l invinge pentru a-l ZDROBI, NIMICI. Il invinge pentru a-l declara BIRUITOR, INVINGATOR. Asa lucreaza Dumnezeu.

Uneori, pentru a se descoperi si mai frumos oamenilor, Scriptura zice ca Dumnezeu TACE. Atunci are loc un fel de DIALOG de unul singur, vorbeste doar omul. Dumnezeu TACE. Spre binele interlocutorului SAU. Arghezi face aceasta experienta:

"Seara stau cu Dumnezeu

De vorba in pridvorul meu,

.............................................

Domnul tace

Glasul nu-Si trimite-ncoace

DOMNUL FACE".

Sublinierea DOMNUL FACE, este a noastra pentru a usura cititorului intelegerea ca poetul deja considera raspunsul Divinitatii intr-o forma superioara unui raspuns verbal, adica un raspuns faptic.

Mie, dragi cititori, imi este imposibil sa cred privind la forta de gandire si traire a lui Arghezi, mai mare al nostru, ca el ar fi fost un ateu care isi imagina un Dumnezeu cu care sa stea de vorba atat de mult, de insistent, in asa detalii, cu care sa lupte, sa-si osteneasca energiile de suflet si minte, fara sa-L considere ca ADEVARAT. Ca sa JOACE asa intreaga viata si sa JOACE asa intreaga opera a trairii, este imposibil pentru un geniu. Dumneavoastra ce parere aveti?

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page