Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Dubla moralitate o boala a secolului democratiei? CD-uri, bancile si Wikileaks sau povestea cu Scufita Rosie



de Viorel Baetu (Michael Cutui)                                           

"Odata cu Revolutia Franceza, democratia a incetat sa mai fie doar un cuvant literar si a devenit parte a vocabularului politic". Ernest Weekley
Democratie: "demos" inseamna popor, iar "kratos" inseamna putere.
Prin democratie se intelege puterea poporului, conducerea poporului de catre popor.

Cineva spunea „intr-o tara care este cu adevarat libera, nu mai e nevoie sa se scrie cuvantul LIBERTATE pe toti peretii“.
Democratie, democratic, democrat, demo-kratos e scris in tarile civilizate peste tot, doar ca „demo" e scris tot mai mare si „kratos" tot mai sters, caci exista.
Aceasta democratie moderna a devenit cancerul secolului nostru.
Cuvantul democratie ca parte a vocabularului politic, este la ora asta ca o carpa de sters podelele, sterge repede mizeria de pe parchetul politic ca sa nu se vada petele si pe urma e aruncata la gunoi.
Apoi se refoloseste de cate ori petele reapar, deci foarte des in ultimul timp. Asa ca da-i cu democratia in sus, da-i cu democratia in jos, pana reusim sa ajungem intr-un parlament, intr-un guvern sau intr-o functie de conducere.
Cum ajungem acolo ne apucam sa ne tinem, democratic, de tot ce am promis. Daca nu ne tinem, asta nu este pentru ca noi nu vrem, ci este pentru ca cei care au fost la conducere inaintea noastra ne-au lasat o situatie catastrofala.
Dar noi ne straduim, ne vom stradui si tot asa si tot asa, iar  dupa patru sau cinci ani, totul e cum a fost, bineinteles cu unele inrautatiri vizibile, care din pacate au fost absolut necesare, pentru binele poporului si consolidarea democratiei.
Tot din democratie face parte si opozitia, care promite si promite, ca doar nu  promite de la ea si daca din greseala ajunge la conducere, aplica formula:
Cum ajungem acolo ne apucam sa ne tinem...........................................
Democratia actuala, spre deosebire de democratia ateniana, care este un model total perimat, este impartita in doua clase, „poporul de sus" si „poporul de jos".
„Poporul de jos" care traieste in aceasta democratie, trebuie sa fie fericit ca are drepturi, dar nu trebuie sa uite ca are si obligatii!
Iar de obligatii nu ne lasa cei care ne  conduc, adica  „poporul de sus", sa uitam nici o clipa, doar avem o gramada de drepturi.
Dreptul de a plati impozitele care se inmultesc pe zi ce trece, dreptul de a fi someri, dreptul la sfera personala (vezi bancile de date ale serviciilor secrete si suprasecrete), dreptul de a ne exprima liber parerea (pe care nu o baga nimeni in seama) si tot asa.
Deci avem obligatia sa ajutam statul, sistemul democratic, adica „poporul de sus", care a inventat o gaselnita care functioneaza si  are un efect anesteziant asupra „poporului de jos".
Dubla moralitate democratica, simpla si eficienta:
Tot ce le foloseste este moral, iar tot ce ii deranjeaza este imoral.
1) Sa luam CD-urile pe care niste hackeri le-au umplut cu nume furate de la banci, bineinteles nu orice fel de nume, ci numele celor care au avut bani spalati, mai putin spalati, nespalati, depusi in strainatate.
Astfel acestia s-au facut vinovati de evaziune fiscala. (De ce s-au facut vinovati, pe vremea cand adunau banii, nu intreaba nimeni!).
Hackerii au oferit CD-urile Statului, pe bani buni bineinteles!
Deci Statul a avut o problema.
Sa cumpere sau nu aceste CD-uri?
Pentru: Aduc o multime de bani.
Contra: Sunt date FURATE.
Pentru: Se platesc din banii contribuabililor.
Contra: Se platesc cateva milioane pentru o marfa furata.
Pentru: Arata lumii ca „poporul de sus" este corecti......
Contra: Numele de pe CD-uri nu apartin celor din „poporul de jos".
Pentru: Numele de pe CD-uri nu trebuie facute cunoscute.
Statul s-a hotarat Pentru.
Deci furate sau obtinute prin frauda, ce conteaza? Statul s-a aratat dispus sa le cumpere, dar ca sa fie cu sufletul impacat si „moral" acoperit, Statul le-a dat tuturor hotilor fiscali, posibilitatea sa se autodenunte, ca sa scape de puscarie.
In acelasi timp intr-un oras al aceleiasi tari, un proprietar al unui atelier de tamplarie era condamnat la doi ani cu suspendare si o amenda zdravana pentru o evaziune fiscala total minora in raport cu sumele ascunse de seriosii hoti fiscali in conturile din strainatate. Iar hotii fiscali s-au grabit sa se autodenunte, au ramas anonimi, au umplut casele de bani ale statului si in final au ramas „saraci" lipiti pamantului. Cine crede povestea cu „saraci" traieste in lumea basmelor, nu intr-o democratie.
2) Bancile care au fost si mai sunt de vina, ca lumea asta nu mai scapa de crize, trebuie neaparat sustinute ca sa nu dea faliment.
Sistemul democratic, face ca la un faliment al bancilor sa dea faliment Statul!
Da asa e Statul!
Deoarece Statul suntem noi toti, in special „poporul de jos". Cand e vorba de platit, a trebuit sa ajutam bancile, caci fara ele nu se mai poate trai.
La inceput se dau miliarde, din banii contribuabilului, ca sa se salveze banca si pe urma, dupa ce banca s-a repus cat de cat pe linia de plutire, se concediaza vinovatii, deci managerii si conducerea. Iar ca acestia sa nu se supere, li se dau niste despagubiri de cateva milioane de Euro, ca bietii oameni sa nu cumva sa ramana saraci lipiti pamantului. Cine crede povestea cu „saraci" traieste in lumea basmelor, nu intr-o democratie.
3) Un oarecare Julian Assange, a crezut in povestea cu democratia si a creat Wikileaks, o platforma in Internet ca sute si sute de alte platforme.
El s-a aliat cu o gramada de alti hackeri si impreuna s-au apucat sa pradeze bancile de date, deci sa fure datele de la institutii, armata, consulate, banci, intr-un cuvant de la Stat.
Acum sa vezi prostie, in loc sa ceara bani pe ele cum face orice hot cinstit, au publicat datele furate in Internet, asa ca sa le poata citi tot omul, deci si „poporul de jos".
Cum pe hartiile publicate stateau niste stampile care le clasificau ca „strict secret“, „secret“ sau „confidential“. Statul a inceput sa faca spume la gura.
Intai l-au amenintat pe Assange, pe urma au incercat sa-l intimideze, pe urma i-au facut un proces si in final cu forte unite, l-au arestat.
Bine i-au facut!
Doar e un hot de date, care spre deosebire de hotii fiscali, nu a umplut casele de bani ale Statului, ci s-a apucat sa dezvaluie secrete superpenibile pentru Stat, deci „poporul de sus", care in fond nu are secrete, nu minte niciodata si spune numai adevarul.
Cine crede povestea cu „nu are secrete, nu minte niciodata si spune numai adevarul" traieste in lumea basmelor, nu intr-o democratie.
Singurul lucru important este ca ordinea democratica existenta sa nu capete fisuri ireparabile, care cumulate sa duca cine stie la ce noua forma de guvernare, superdemocratica stelara.
De ce intr-o democratie exista secrete?
De ce intr-o democratie „poporul de jos" nu trebuie sa stie ce face „poporul de sus"?
De ce intr-o democratie exista „poporul de jos" si „poporul de sus"?
Asta nu stie nimeni, iar cei care stiu nu vor sa colaboreze cu Wikileaks.
Traiasca - Dubla moralitate - a democratiilor moderne!
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page