Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Parfum de epoca - Colegiul „Alexandru Papiu Ilarian”



Au invatat carte serioasa. Au invatat sa fie oameni. Au fost tineri si au sperat sa schimbe lumea. Poate chiar au schimbat-o putin. Cu candoarea si naivitatea tineretii lor, au iubit tot ceea ce putea fi frumos in adolescenta. Cu siguranta ca multi dintre ei si-au realizat chiar visele...In perioada interbelica, prin bancile acestei ilustre scoli romanesti din Targu-Mures, au trecut mii de elevi. Amintirea lor a ramas consemnata lapidar intre pagini ingalbenite de carte. Iar figurile lor, atemporale, privesc undeva departe, intr-un orizont nemarginit, prin prafuita sticla a unor rame de tablouri lustruite de timp si asezate cuminti pe coridoare lungi. Aceleasi coridoare pe care, candva, au rasunat si pasii lor.   

Oameni, fapte, atitudini...
Necrutator si implacabil e insa timpul in curgerea lui. Elevii primelor generatii nu mai sunt. Au plecat de mult timp, la cele vesnice. Discret, asa cum au venit pe lume. Acolo unde nu exista nici intristare si nici suspin. Acolo unde vom pleca cu totii atunci cand ne va veni vremea. Cele peste 400 de pagini de hartie ingalbenite, adunate intr-un Corpus de documente scolare pe care le-am consultat, m-au facut sa ma intorc sfios, intr-un timp in care am privit nu numai cu ochii mintii, dar si cu cei ai sufletului. Nici nu se putea altfel. „Sunt om, iar nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e strain”, spunea un antic. Rasfoind acele pagini-document, ca intotdeauna cand fac acest lucru in arhive, marturisesc ca am trait un sentiment aparte... Editate la sfarsitul fiecarui an scolar, sub indrumarea directa a directorului in exercitiu, anuarele fostului Liceu (actualul Colegiu National) „Alexandru Papiu Ilarian” din Targu-Mures, reprezinta - prin bogatia si diversitatea informatiilor oferite - o fresca vie a vietii scolare din perioada anilor 1919-1935. Tiparite la diverse tipografii din Targu-Mures, precum „Kosmos”, „Ardealul” sau „Ardeleana”, anuarele perioadei mentionate anterior, permit celor interesati sa recompuna crampeie de viata scolara in derularea lor fireasca. Asa am avut ocazia sa cunosc o parte importanta din viata scolii, dar si din viata unor dascali de mare cuprindere intelectuala - unii dintre ei chiar directori ai liceului - precum Ioan Harsia, Grigore Ciortea, Ioan Bozdog sau Dumitru Martinas. Asa cum spuneam, informatiile sunt diverse si foarte bogate in continut. Cel care are rabdarea sa parcurga cele peste 400 de pagini ale Corpusului de anuare, are insa ocazia sa afle enorm de multe informatii. Numele profesorilor care au predat in cadrul liceului, gradele didactice pe care le aveau, examenele sustinute si notele obtinute de ei, incarcarea didactica a fiecaruia pe ani scolari, numele si numarul elevilor din fiecare an, notele obtinute de elevi la absolvirea Liceului, activitatile extra-scolare pe care le desfasurau elevii... Am avut ocazia sa constat ca se punea un mare accent pe aceste activitati. Se mai pot afla date edificatoare din diverse situatii statistice despre inventarul anual al bunurilor, despre bugetul anual de venituri si cheltuieli al liceului. Dupa cum vedem, transparenta nu este un termen inventat dupa 1990, ci mai degraba redescoperit ca sens, de unii dintre noi. In anuare sunt consemnate insa si tragedii. Una dintre acestea a fost cea a primului director al Liceului (1919-1920), dr. Petru Hetcou, care dupa moartea sotiei sale, urmata apoi de decesul intempestiv al surorii sale - mama a patru copii - s-a sinucis...

Toleranta etnica intarita de situatii statistice          Cand se face afirmatia ca in perioada interbelica elevii maghiari si evrei din Targu-Mures - dar si din alte localitatii ale fostului Regat al Romaniei - s-au bucurat, asa cum era si firesc, de multa toleranta in cadrul Liceului „Alexandru Papiu Ilarian”, s-ar putea ca unora sa le para doar simple cuvinte. Cand insa aceste cuvinte sunt insotite si de cifre, cu siguranta ca opinia celor care contesta acest fapt, ar trebui sa se schimbe. si poate chiar sa le dea de gandit acelora care vorbesc de separare pe criterii etnice sau de antisemitismul romanilor.
      ANUL        TOTAL       ROMANI        UNGURI          EVREI        ALTE  NATIONALITATI    
1919 – 1920            238         98, 74 %          0,84 %               -              0,42 %    
1920 – 1921            326        100 %             -                      -                  -     
1921 – 1922            334        99,42 %           0,29 %               -                  -    
1922 – 1923            419       97, 85 %          0,24 %             1, 91 %                 -    
1923 – 1924            443       88, 27 %           2,25 %             9, 48 %                 -     
1924 – 1925            535       89, 19 %          4,48 %             5, 77 %                0, 56 %    
1925 – 1926             503       87, 06 %          3, 77 %             8, 15 %               0, 99 %     
1926 – 1927            508        82, 71 %          2, 14 %           12, 79 %               2, 36 %    
1927 – 1928            516       83, 53 %          2, 13 %           13, 37 %                  0, 97 %    
1928 – 1929             429       78, 57 %           2, 33 %            18, 41 %               0, 69 %    
1933 – 1934            383       65, 04 %         10, 52 %             20, 71 %                3, 73 %
    
Daca avem rabdarea sa observam - procentual vorbind - in timp ce numarul elevilor romani din cadrul Liceului „Alexandru Papiu Ilarian” scadea, numarul elevilor maghiari, dar mai ales cel al elevilor evrei, crestea. Cred ca orice alt comentariu este de prisos.

Inexplicabila tacere a Primarului Bernady
Preocupati de ridicarea unei statui pentru a-l onora pe patronul lor spiritual, Alexandru Papiu Ilarian, un grup de trei profesori din cadrul Liceului - profesorii Todoran, Bojor si Ciortea - au initiat in urma unei hotarari a Consiliului de administratie, o lista de subscritie publica in anul 1927. Au donat atunci bani, atat institutii publice, dar mai ales persoane particulare. Contractata initial de „maestrul de desen” Aurel Pop, receptia lucrarii a fost insa refuzata de cei trei pe motiv ca, „in intregimea ei lucrarea nu este impregnata de nici un suflu artistic, fiind numai o injghebare hibrida a unui om care nu cunoaste mestesugul sculpturii statuare.” Dupa mai multe peripetii si greutati, lucrarea a fost realizata in cele din urma, pentru suma de 90.000 de lei, de sculptorul Faur-Schmidt, din Bucuresti si dezvelita pe data de 1 decembrie 1930, in prezenta lui Nicolae Costachescu, ministru al Instructiunii si Cultelor, precum si a lui Grigore Iunian, ministrul Justitiei. De neexplicat ramane insa atitudinea Primarului Bernady, cel caruia - in exercitiu fiind - cei trei profesori i-au trimis patru adrese prin care ii solicitau sprijin financiar pentru realizarea statuii. Primarul nu i-a refuzat... si asta pentru ca nici macar n-a catadicsit sa le raspunda la vreo adresa. O atitudine - nu singura - care spunea multe... Uneori si tacerea e un raspuns.       
Nicolae Balint

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page