Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Sarbatoare la Phoenix




    Sambata 11 decembrie a avut loc in sala Heius a bisericii “Sf. Ioan Botezatorul” din Glendale un inedit spectacol intitulat “Iata vin colindatorii”, cu participarea unui grup de solisti si actori din Romania, aflati in turneu prin Statele Unite si invitati de preotul Gheorghe Libotean sa poposeasca pentru o seara si la Phoenix. In cuvantul lui acesta a multumit organizatorilor, intre care a mentionat pe Dumitru Stefaniga, Florin Partiu si Jean Breja, pentru inimoasa lor dedicatie in reusita evenimentului si a urat tuturor un Craciun fericit si un An Nou 2011, cu sanatate, bunastare si voie buna.
    Intr-o incapere arhiplina, romani din imprejurimi au tinut sa sarbatoreasca apropierea Craciunului in compania unor interpreti de marca, decisi sa daruiasca spectatorilor un bogat buchet de colinde si cantece de petrecere, intr-o atmosfera festiva, cu multa voie buna.
Cum era si firesc, programul a inceput cu un set de colinde in interpretarea cuplului “Autentic” (Catalin Bota si Denis Mihai), doua tinere talente care, in versiuni originale si moderne, au delectat audienta, creind o atmosfera admirabila. Exprimand bucuria Craciunului, melodiile lor au incantat, prin interpretare si frumusetea liricii. “Sarut mana mama, am venit sa te colind”  reflecta momente tandre si emotionante, izvorand din respectul si dragostea pe care le datoram parintilor, precum si din nevoia ca de aceasta sarbatoare sa fim alaturi de cei dragi. “S-avem bradu-mpodobit si sa fim mai buni!” au     indeamnat spre ceea ce toti romanii simtim in asemenea ocazii.
A urmat solista Carmen Radulescu cu un repertoar debordant de melodii de dans si de petrecere, care au ridicat de la mese tineri si varstnici deopotriva, antrenandu-i in animate  ritmuri de dansuri si jocuri romanesti. Inzestrata cu un laudabil dar de a atrage publicul, artista a reusit sa insufle o binevenita buna dispozitie si veselie. Cu o inima deschisa, calda si volubila, solista si-a atras o bine meritata apreciere din partea tuturor.

Actorul Jean Paler, bine cunoscut in Romania prin aparitiile pe scenele teatrelor de satira si la televiziune, a intretinut pe cei prezenti cu momente vesele care le-au descretit fruntile, facandu-i sa uite, cel putin pentru cateva clipe, grijile cotidiene. Satirizand segmente ale clasei politice contemporane din tara pana la cel mai inalt nivel, actorul a oferit crampeie ale frescei politicii “post-decembriste”, cu metehne care dainuie prea multa vreme in mentalitatea unei bune parti din mai marii vremii. Cu un umor contaminant, Jean a adus in actualitatea serii momente hilare, specifice programelor de revista, care i-au devenit apropiate si care au fost intretinute cu indrazneala de multi dintre actorii care s-au consacrat ca idoli apreciati ai umorului romanesc. Satira acida, impinsa uneori pana la flagelare, a dat uneori senzatia de atingere a unor rani care dor si ne macina sufletul, pentru ca oricat am fi de departe de meleagurile natale, nu ne este indiferenta imaginea cu care suntem catalogati, mai ales noi, cei traitori  in afara granitelor tarii. Chiar daca stim ca “hazul de necaz” face parte din spiritual romanesc, tragismul la care s-a ajuns in timp devine pentru unii greu de digerat.
Ionut Dolanescu, la randul lui, a prezentat o suita de melodii populare, mai ales din sudul tarii, dar si cateva din celelalte zone geografice. Vocea sa melodioasa, cu siguranta zestre genetica de familie,  a adus bucuria melosului romanesc in desertul Arizonei, incantand audienta pana la extaz. El a reimprospatat tonurile unor melodii care cad la inima  ardelenilor: “Pe unde ma poarta valul, ma cheama la el Ardealul. Ca nu-s munti ca Apusenii, oameni buni ca ardelenii. Ca nu-s doine mai duioase si nici fete mai frumoase, hai dorule, hai”.
Impresionant a fost, fara indoiala, acompaniamentul la vioara al sotiei lui Ionut – Domnita. Ceea ce a fost in stare sa scoata din coardele viorii ei, a dovedit nu numai o dotare nativa de exceptie, ci si o sensibilitate deosebita. Ea are “in sange” specificul nuantat al instrumentului, la care adaugand si modul original de a da culoare melodiilor, a facut din numerele interpretate in acompaniament sau solo, adevarate piese de maestra a arcusului. Pasiunea cu care s-a dedicat acestui instrument, proprie muzicienilor credinciosi harului lor si constienti de valoarea lor, o situeaza fara indoiala in avantgarda violonistilor de muzica populara.
Prezenta scenica placuta a sotilor Dolanescu, dobandita de-a lungul multor aparitii publice, a creeat, prin dinamismul si calitatea interpretativa, un autentic sentiment de  admiratie si buna dispozitie generala.    
Maria Ciobanu consacrata de multa vreme ca “privighetoarea” muzicii populare romanesti, nu s-a dezmintit nici de data aceasta. Vocea ei extraordinara, repertorul cu care a incantat  de atatea ori pe romanii din tara, dar si de pe alte meridiane ale globului, au facut din timpul daruit cu generozitate ascultatorilor din Phoenix o veritabila delectare. Romanismul propagat prin textele melodiilor a fost fortificat de tandretea secventelor legate de copilarie, tinerete si frumusetile locurilor natale. Vocatia ei “sa cant doine din batrani, cum e la noi, la romani”, ilustreaza cu prisosinta misiunea ce si-a propus-o de a raspandi prin glasul ei farmecul muzicii populare romanesti, nu numai printre compatrioti, ci si pe oriunde s-ar afla. Personal sunt convins ca contributia Mariei Ciobanu la raspandirea frumusetilor cantecului popular romanesc, o situeaza  in panteonul folclorului romanesc si va ramane ca o icoana pretioasa in inimile romanilor de pretutindeni.
Din momentele in care a cantat impreuna cu fiul ei Ionut, a razbatut caldura unei relatii mama-fiu, care acum, dupa scurgerea anilor, a trecut dincolo  de o legatura de sange. Una din melodiile cantate impreuna, a fost ca o marturisire de credinta in fata unui public iubitor, care intelege sa rasplateasca prin aplauze si adulatie o abnegatie de o viata.
Programul a continuat cu Denis si Catalin, care au delectat participantii cu cantece de petrecere, de dans si joc, intr-o veselie contagioasa, in care glasurile solistilor erau acoperite adesea de cele ale celor de pe “ring”. Melodia “nici nu stiu cum e mai bine, ca la toti ni-i greu”, a starnit entuziasmul general, ea reflectand o stare de fapt care caracterizeaza si ingrijoreaza pe multi dintre romanii de azi.
Artistii au oferit cu o generozitate rar intalnita, posibilitatea de a face poze cu doritorii de a avea imortalizate astfel de momente de neuitat. De asemenea, ei au avut posibiltatea sa-si cumpere CD-ri, cu inregistrari ale solistilor, precum si cartea “Ion Dolanescu – o viata de cantec” a Luminitei Tuca, publicata recent in Romania.
In una din pauzele spectacolului participantii au avut prilejul sa savureze preparate culinare pregatite si servite cu daruire de sotii Tassia si Stan Popescu, care ca si altadata, cu prilejul meselor de dupa slujbele religioase, s-au straduit sa ofere mesenilor bucate pe gustul lor, din bucataria romaneasca. 

Dr. Emil G. Onet,
Phoenix, Arizona
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page