Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ASA ZICE BIBLIA

“Unde este Imparatul de curand nascut?...” (Matei 2, 2)

La cel mai mic efort de observatie ne dam seama ca magii nu vorbesc la general, nici aproximativ, nici de protocol. Ei puteau sa intrebe: S-a nascut cumva Imparatul iudeilor? Stiti ceva despre Imparatul de curand nascut al iudeilor? Este adevarat ca S-a nascut Imparatul prezis in cartile voastre? etc...

Dar magii nu au vorbit asa. Ei nu erau oameni de conditie spirituala indoielnica sau usuratica. Ei nu veneau din departatul rasarit de “curiosi”, nici pentru a-si arata intelepciunea prin descoperirea stelei profetice si nici macar pentru a da iudeilor o lectie de credinciosie, desi le-au dat-o si inca in asa fel, ca este valabila pana astazi si pentru noi.

Magii au venit dintr-o profunda convingere ca nasterea Mantuitorului fagaduit este reala si simteau ca trebuie sa I se inchine.

Nu avem detaliul calatoriei lor, dar raportul biblic ne permite a crede ca plini de un sfant interes, pe masura ce se apropiau de pamantul lui Israel, ei incercau sa prinda dintr-acolo zvon de sarbatoare, de bucurie. Era in convingerea lor ca nasterea lui Mesia era asa de importanta incat vor gasi intreaga natiune iudaica in sarbatoare. Dar n-au gasit nimic din toate acestea. Intrebarea lor: "Unde este Imparatul de curand nascut al Iudeilor”, face sa se produca o cumplita agitatie. Casa regala este trezita din fastul ei ca dintr-un vis desert. Irod isi incepe zvarcolirea de moarte crezandu-si tronul amenintat, ii cheama pe preoti, pe carturari, pe mai marii poporului, striga la ei ca la niste slugi. Acestia isi aprind in toiul noptii lumanarile sa caute prin cartile nemaideschise poate de mult, profetia despre Mesia. Frica, rautate, mandrie, bajbaiala, ignoranta, toate se amesteca intr-un vacarm ce zgaltaie cetatea lui David. Se discuta la palat, in templu, in piete, pe strazi, rasar deopotriva batjocoritori, suspiciosi, fricosi, natiunea fierbe, intrebarea sfredeleste inimile, atarna amenintatoare dar si triumfatoare asupra lui Israel. Numai intr-o casa umila este pace, numai in jurul Pruncului, este liniste, numai in cateva inimi este bucurie adevarata - inimile magilor.

Magii nu cautau un imparat din cei care se tot perindau la tronul natiunii, ci un “anume” Imparat, pe care L-au numit “de curand nascut”, nu fara insemnatate.

“Curand” sugereaza apropierea. Folosit la trecut, da impresia a ceva proaspat in minte ceva ce inca nu a fost epuizat, nici uitat, ceva cu implicatii mari in prezent. “Curand” folosit la viitor, cum este in “Iata, Eu vin curind” arata tot o apropiere, dar in devenire.

Faptul ca acest cuvant “curand” in Biblie este folosit atat pentru nasterea Mantuitorului cat si pentru revenirea Lui, inseamna o asigurare ca lucrurile care privesc vesnicia nu sunt atat de trecute incat sa fie uitate si nici atat de viitoare incat sa nu le putem anticipa. Ele sunt “langa” noi prin acest “curand” care ne aseaza convingerile ca planurile lui Dumnezeu sunt adevarate. Vorbirea magilor “Imparatul de curand nascut” fixa toata lumina asupra lui Mesia si nu asupra altui imparat si “altcineva” nu putea intra in discutie sub aceasta denumire. Imparatul de curand nascut, nu era decat El, Isus.

Era El de-adevarat Imparatul? asta au spus cativa pastori, cativa magi, dar ceilalti toti?... dar noi?

Despre calitatea de IMPARAT a Domnului Isus, nu se mai discuta multa vreme de la nasterea Sa, ca si cum nu El era Imparatul. Dar lumea se insela.

In sala de judecata a lui Pilat au avut loc cele descrise in Ioan 18, 33-37. Intrebarea “Esti Tu Imparatul Iudeilor?” si raspunsul Sau “DA, EU SUNT IMPARAT...” traverseaza istoria ca un document asupra autenticitatii faptului ca El avea deplin aceasta calitate.

Dar pentru ca toata suflarea omeneasca sa stie ca El este IMPARATUL, s-a intamplat ca Pilat a facut o inscriptie pe care a pus-o pe frontispiciul crucii, acolo unde oricine putea citi. Scrisa atunci in latineste, greceste si evreieste, a fost apoi transcrisa in timp, in toate limbile pamantului, sa se stie: “ISUS DIN NAZARET IMPARATUL IUDEILOR”. O furtuna se dezlantuie pentru a contesta numele de Imparat al lui Isus. Preotii cer lui Pilat: “scrie ca El a zis aceasta”. Guvernatorul roman refuza insa sa revina asupra celor scrise. Intr-o forma lapidara ce nu permite discutie, el a zis: “Ce-am scris, am scris”, ca o replica societatii de preoti, iudeilor si tuturor celor ce incearca sa nege numele de IMPARAT al Mantuitorului.

Si acum, inchipuiti-va stimati cititori, ca in fata crucii pe care este rastignit Domnul Isus, ar rasari ca din pamant, magii cei buni intreband “Unde este Imparatul iudeilor?” Scrisul lui Pilat, scrisul omenirii, ar raspunde de pe cruce: “Acesta este Imparatul iudeilor”! Pe cruce Imparatul iudeilor?... s-ar jelui minunandu-se magii. Pe cruce Imparatul iudeilor...

Revenind la noi, stimati cititori, intrebarea “Unde este Isus”?, se pune fiecaruia in chipul cel mai serios, pentruca Isus ni S-a dat si noua si trebuie sa stim de El.

Daca un necunoscut ar intra la noi acum ca si magii in Ierusalim intreband: unde este Isus? am putea noi raspunde, “Priviti-L, este aici, in ieslea inimii noastre, a familiei noastre, a comunitatii noastre”? Sau poate desi in sarbatoarea nasterii Lui, am incerca sa-I ascundem lipsa, aratandu-i celui ce intreaba, pregatirile noastre, hainele noastre, pomii frumos impodobiti, casele luminate. Strainul nu ar fi multumit de raspuns si ne-ar replica: “nu am intrebat de toate acestea... ci unde este Isus?”

Imparatul imparatilor si Domnul domnilor este tot atat de “curand” in revenirea Sa, acum, cat de “curand” era nascut atunci cand magii intrebau de El pe drumurile Iudeii.

Singura motivatie serioasa pentru care Isus trebuie sa fie cautat este spre a-I aduce inchinare. Curiozitatea, informarea, cultura despre Mintuitorul lumii, nu ajung pentru o cunoastere a Lui adevarata. “Si am venit sa ne inchinam Lui”, ziceau magii convinsi ca aceasta trebuiau sa faca.

Daca cineva se afla in clipe de sarbatoare de nasterea Domnului numai pentru o forma de rememorare, numai pentru reinformare despre El, nu este de ajuns. Relatia veritabila si salvatoare intre noi si Mantuitorul nostru, este aceea de a-I da Lui toata inchinarea noastra, asa precum magii.

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page