Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Ce este excelenta?

In tarile care doresc sa devina mai competitive in domeniul universitatilor s-a pus insistent in ultimii ani problema obtinerii excelentei (a centrelor si a programelor de excelenta). Tarile cele mai competitive (S.U.A., Anglia, de pilda) nu pun problema atat de insistent, caci acestea sunt chiar cele care imprima standardele existente de performanta. Romania are, insa, nevoie de tematizarea excelentei in universitati. Pe de alta parte, problema excelentei s-a pus in contextul masificarii invatamantului superior. Pe fondul atragerii tot mai multor tineri in invatamantul superior, se produce inevitabil o relaxare a rigorilor pregatirii universitare, care nu are alt antidot decat tematizarea excelentei.

Exista o a treia ratiune a tematizarii excelentei in universitati: dependenta competitivitatii tehnologice, economice si culturale a tarilor de prestatii de varf (descoperiri stiintifice, inovatii tehnologice, monografieri istorice, interpretari filosofice, viziuni teologice, opere artistice etc.) ce se obtin in universitati.

De aceea, astazi conteaza universitati creatoare, excelente, mai mult decat multimea enorma de universitati care functioneaza pur si simplu.

Avand in vedere cel putin aceste trei ratiuni – efortul de sporire a competitivitatii propriilor universitati, nevoia de a afla un corectiv la relaxarea rigorilor profesionale din contextul masificarii, nevoia de prestatii care sa sustina competitivitatea tarilor – tematizam astazi excelenta universitara. Ce inseamna, insa, excelenta in universitati?

Intrebarea trebuie satisfacuta cu un raspuns proaspat, deoarece: a) cel putin in Romania, multe centre se intituleaza "de excelenta" fara sa fie clar criteriul si, pana la urma, fara ca performanta acelor centre sa conteze undeva dincolo de Curtici sau Giurgiu; b) in Romania, excelenta universitara este confundata gresit (chiar in documente oficiale) fie cu obtinerea de granturi (care este importanta financiar, dar nu spune ceva despre calibrul performantelor, iar multe granturi nu au dus la vreo performanta aparte), fie cu publicarea de lucrari inregistrate in baze de date internationale (aici intrand, de multe ori, si trivialitati, inovatia si creatia fiind, evident, departe!), fie cu formarea de lideri profesionali sau sociali (in conditiile in care, in lume, universitati de calibru foarte diferit pregatesc lideri), fie cu functionarea mai buna (in definitiv, sunt multe universitati mai bune decat altele, fara sa fie excelente, daca notiunea este luata la propriu); c) adesea peroreaza despre excelenta si alcatuiesc scenarii normative persoane care nu exceleaza nici in ceea ce fac in profesie, nici in reflectia asupra excelentei, incat prolifereaza astfel o retorica cu slab impact operational.

Ce este, asadar, excelenta? Termenul, luat in semnificatia proprie, este din familia care mai cuprinde termeni precum "realizare aparte", "descoperire stiintifica", "cultura de avangarda". Se pot face fructuoase analogii cu fiecare dintre acesti termeni. Eu cred ca, atunci cand ne referim la "excelenta", trebuie sa fi invatat in prealabil din cel putin doua experiente: a) experienta istoriei stiintelor, filosofiei, artei, care atesta ca excelent este ceea ce aduce innoiri (aduce o noua abordare a realitatii specifice); b) experienta universitatilor de referinta din epoca moderna, care arata ca excelent este ceea ce fixeaza o abordare originala, mai buna decat altele, intrucat rezolva mai bine problemele si are aplicatii benefice. Daca invatam suficient din aceste doua experiente, atunci este limpede ca excelenta este o chestiune de performanta si exista acolo unde performantele sunt abordari noi, originale, cu aplicatii benefice, care castiga in competitia cu performantele altora. Numai acolo este excelenta, unde este abordare originala si competitiva si se rezolva probleme.

Daca excelenta este inteleasa drept performanta in materie de abordare originala, cu aplicatii benefice, care castiga in competitie cu performantele altora, atunci putem face fata unei situatii proprii universitatilor comprehensive, cum este si Universitatea Babes-Bolyai: marea diversificare a specializarilor si, inevitabil, a criteriilor de performanta.

Conceptul enuntat al excelentei ne permite – asa cum am aratat in interventii din 2006 – 2008, cand in Romania trebuia gasita o alternativa mai buna decat simpla publicare, in materie de evaluare a performantelor – sa tinem seama de specificul specializarilor si al domeniilor universitare (de pilda, una este performanta istoricului, alta cea a fizicianului; una este performanta economistului, alta cea a chimistului; una a biologului, alta a filosofului sau teologului s.a.m.d.), desigur, fara sa tradam exigentele. Acest concept este in acord cu definitiile de referinta din literatura internationala calificata consacrata problemei (HERO din Marea Britanie, Deutsche Gesellschaft für Qualität, lucrarile de sub numele Harveg and Green etc.).

In orice caz, se poate spune ca excelenta este atunci cand, de pilda, in matematica se genereaza teoreme, calcule etc., in stiintele experimentale se fac descoperiri, in stiintele tehnice se produc tehnologii, in stiintele istorice se dau monografii explicative, in stiintele sociale se descopera corelatii, in filosofie si teologie se dau interpretari, in arte se ofera reprezentari - de fiecare data originale, competitive si recunoscute ca atare in comunitatile internationale de specialisti.

Andrei Marga

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page