Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

China si criza creditului

Putine carti sunt mai lamuritoare asupra schimbarii majore din geopolitica actuala, care consta in trecerea Chinei in pozitia de cel mai mare producator al lumii, precum cartea lui Giles Chance, China and the Credit Crisis. The Emergence of a New World Order (John Wiley & Sons, Asia, Pte. Ltd., Singapore 2010)!

Putine carti sunt mai limpezi in argumentarea in subiecte complicat interconectate – decizii politice, rate ale dobanzilor, politica preturilor, interventii ale bancilor, schimbarea bancilor traditionale etc.! Putine carti ne spun mai simplu ce s-a petrecut, dar sunt, datorita bogatiei consideratiilor, mai greu de rezumat! Din aceste motive, vreau sa retin aici doar concluziile si tezele cruciale specifice cartii, cu mare impact pentru viata lumii actuale.
Evolutia Chinei dupa 1978, cand Deng Xiaoping deschide tara pentru investitii externe, este mai mult decat uimitoare. Nici o societate a lumii nu a devenit, dintr-o tara saracita de “revolutia culturala”, una dintre supraputeri in doar trei decenii! Secretul? Cred, asemenea lui Giles Chance, ca secretul sunt chinezii insisi: s-a spus pe drept ca, si atunci cand chinezii au fost sau sunt saraci, in comportamentul, gandurile si atitudinile lor se vad urmele si prefigurarile unei mari civilizatii. Desigur, China a fost, in multe decenii ale secolului al XX-lea, terenul confruntarii dintre saracimea uriasa a marilor orase si intinselor zone rurale si caste consolidate de traditie. Pe acest teren, o varianta asiatica de marxism si o intelegere anumita a confucianismului s-au confruntat dramatic, iar Mao Zedong si Deng Xiaoping trec drept varfurile curentelor. Giles Chance observa ca “sub masca aderentei la marxism se putea percepe un sistem, pe care, mai tarziu, l-am inteles a fi confucianism, caracterizat de disciplina, practicalitate, umor si un interes puternic pentru lumea exterioara” (p. XIV).

Astazi discutam in contextul crizei financiare si economice inceputa in 2008. Cateva teze ale cartii trebuie corelate, fiind bine inspirate de celebra declaratie a secretarului de stat american, Hillary Clinton, imediat dupa instalare (prima sa vizita fiind la Beijing): “Oportunitatile noastre de a lucra impreuna nu au pereche nicaieri in lume” (p. 3). Sunt, in cartea lui Giles Chance, formulate teze memorabile. De pilda: “Criza financiara nu a fost inevitabila. Ea a fost facuta de oameni. Oamenii aflati in pozitii inalte i-au permis sa se petreaca, deoarece ei au apreciat tarziu natura si extensiunea schimbarilor fundamentale aduse de China in felul de a proceda al economiei mondiale” (p. 5). Sau: “Forta si compozitia cresterii importului Chinei in urmatorii unul sau doi ani este unul din indicatorii vitali ai emergentei unei cereri private puternice, autonome in China” (p. 6). Sau: “Criza creditului este aceea care ne-a facut pe cei mai multi dintre noi sa intelegem ca balanta puterii economice globale a inceput sa se deplaseze dinspre lumea occidentala, dezvoltata, condusa de Statele Unite, catre tarile recent industrializate, conduse de China” (p. 8). Sau: “In putini ani, China a devenit usor cel mai mare creditor al Statelor Unite, cu solicitari financiare viitoare uriase” (p. 10). Sau: “In 2050, economia chineza va putea fi aproape de doua ori cat economia Statelor Unite” (p. 19). Sau: China este “singura tara din lume in care evreii au fost absorbiti cultural de o tara gazda” (p. 21).

China nu este nicidecum la originea “crizei creditului” – care ramane miezul crizei financiare si economice declansata in 2008. Venirea ei pe scena supraputerilor a fost, insa, neglijata, mai ales de Alan Greenspan, care, in calitate de leader al Federal Reserve, a crezut ca dolarii chinezi vor fi investiti in mod inevitabil in S.U.A. (p. 46). In orice caz, in 1998 SUA exporta pret de 182 miliarde USD in China, iar China invers, de 183 miliarde, iar in 2005 China exporta de 660 miliarde, pentru ca in 2008 sa atinga 1.100 miliarde USD. Dar China exporta si in alte parti ale lumii.
China nu este ferita de efecte ale crizei financiare, dar se misca mult mai inteligent, in context, decat alte tari, pregatind extinderea pietei sale interne (p. 60) si reducand astfel dependenta de investitiile externe. Dezvoltarea pietei interne ramane una dintre enormele si propriile posibilitati dintotdeauna ale Chinei. Nimeni in lume nu dispune de o piata comparabila si atat de importanta in dinamica economica a lumii actuale. “In vreme ce China este mult mai saraca decat cei mai multi dintre vecinii sai asiatici, populatia tarii actioneaza mult mai repede si cel mai mult dintre acestia” (p. 63). Iar aici este un avantaj enorm. “Criza creditului a schimbat optica asupra lumii a Chinei”, creand totodata imaginea unei “Chine care poate salva lumea” (p. 71). Imaginea, care s-a raspandit imediat si legitim in lume, este concludenta: “China se pregateste sa imparta puterea cu Statele Unite ale Americii” (p. 109). Procesul a inceput, pentru generatiile recente, cu aparitia unei dependente a S.U.A., in urma crizei din 2008, de China, sub aspectul refinantarii bancilor si al restructurarii economiei. Astazi este indubitabil ca, “in pofida dezvoltarii fizice actuale”, China va ramane “cel mai mare consumator sau cel de-al doilea consumator de orice resursa naturala”, ale carui “nevoi vor domina decadele ce vin” (p. 159). Intre altele, China s-a implicat in dramaticele dificultati ale Africii si a reusit ceea ce este rar: “imbunatatirea bunastarii milioanelor de africani” (p. 164). In America Latina, China a castigat aliante solide (de pilda, cu Brazilia), in conditiile scaderii ponderii altor puteri (p. 172).

Poate China sa aspire la conducerea mondiala? Nu altcineva decat secretarul pentru finante al S.U.A., Henry Paulson, invita in 2006 China sa-si asume rolul ca “global economic leader” (p. 176). Pozitia economica si financiara globala a Chinei creste continuu. In “termeni fizici”, China este calificata pentru conducerea lumii (p. 179). Ce-i mai trebuie? China inainteaza economic prin mecanismele investitiei, alocatiilor guvernamentale si interventiei bancilor de stat, prin profit mare al companiilor de stat si reinvestitie rentabila (p 181). China isi va spori continuu ponderea economica si, inevitabil, politica in deciziile lumii de astazi. Opinia publica chineza nu pare a fi dramatizata de criza; dimpotriva, chinezii, in marea majoritate, considera ca Occidentul are probleme, pe care China poate sa le previna. Concluzia cartii (pe care o voi comenta in detalii cu alt prilej) ramane: “Ar fi o greseala a occidentalilor sa asume ca sistemul chinez este condamnat deoarece este diferit de sistemul lor” (p. 202).

Andrei Marga

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page