Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

PRECIZARE

 

Circula, de o vreme, pe internet o povestioara legata de Octavian Goga, ca prim ministru al Romaniei, si un taximetrist. Ea este atribuita, ca sursa, poetului insusi. Eu, care pretind ca, de vreo 30 si ceva de ani, am citit foarte multe texte scrise de sau despre Goga, atat ca poet cat si ca politician, nu am dat nicaieri peste ceva de felul acesta.

Stiu, insa, ca Goga avea masina sa proprie, condusa de soferul Manole, intre altii, care il ducea pe poet oriunde si oricand dorea, atat in Capitala, cat si in tara, inclusiv in scopuri politice.

E foarte adevarat ca poetul nu a fost niciodata un zgarcit. Dimpotriva, oferea cu mare usurinta ajutor, inclusiv mari sume de bani, sau intervenea frecvent pe langa diversi demnitari politici si guvernamentali pentru solutionarea problemelor invocate de petenti, chiar daca, de multe ori, acestia erau persoane simple, anonimi de pe intregul cuprins al Romaniei. Ar fi putut depune marturie, in acest sens, inclusiv scriitori si poeti ca Mihai Beniuc, Zaharia Stancu sau Eugen Jebeleanu (pe care Goga i-a ajutat, personal, ani de zile, cu bani sau angajandu-i la publcatia fondata de el tara noastra), I. Peltz si multi alti artisti si oameni de cultura evrei, care i-au cerut deseori ajutorul si l-au primit, chiar daca in posteritate de numele lui este legata eticheta de antsemit si extremist.

Prin urmare, mi se pare usor trasa de par povestioara cu deplasarea facuta, chipurile, de poet de la domiciliul sau de pe str. Putul de Piatra la Radio Bucuresti cu un taxi. De vreme ce avea mai multe autoturisme ale sale si ale familiei de care beneficia la orice ora. Nu pentru ca, dupa un model de-acum celebru, dupa ce, la 29 decembrie 1937, a devenit pim ministru, si-ar fi facut soferul consiler personal.

Cred, insa, c-ar fi putut exista un taximetrist asemenea celui din povestioara la care ma refer, care, in schimbul unui bacsis subtantial, a fost de acord sa renunte la audierea discursului primului ministru.

Asta imi aduce aminte de o alta intamplare, relatata mie de poetul Dimitrie Ciurezu. Se referea la Tudor Arghezi, care ar fi fost intrebat de Goga de ce publica frecvent in niste ziare ostile poetului. Arghezi ar fi replicat ca scrie si pentru bani, dar si din convingere. Atunci Goga, afland onorariul primit de confratele sau, i-a oferit o suma pe care Arghezi ar fi castigat-o abia dupa un an de zile. In clipa aceea, potrivit lui Ciurezu, Arghezi ar fi declarat, luand, desigur, banii oferiti de Octavian Goga:

„In fond, Tavi, tu ai dreptate! Sunt un ziar de nimic. Nu le voi mai oferi nici un articol de al meu!”.

Cum spuneam, numa indoiesc ca au existat taximetristi asemenea celui invocat de istorioara la care m-am referit. Dar, daca e sa-i dam crezare lui Dimitrie Ciurezu, lipsa de caracter putea fi intalnita si la ... case mai mari!

 

Dr. Dan BRUDASCU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page