Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

NU FII NECREDINCIOS, CI CREDINCIOS

Preot Paroh Aurel Sas, Las Vegas, Nevada

„Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fii necredincios, ci credincios” (Ioan 20:27).

„Iar credinta este incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute. Prin ea cei din vechime au dat buna lor marturie” (Evrei 11:1-2).

„Caci Hristos, inca fiind noi neputinciosi, la timpul hotarat a murit pentru cei necredinciosi” (Rom. 5:6).

(Continuare din editia precedenta)

Stiati ca Iisus a platit pretul rascumpararii necredinciosilor?

„Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3:16). Iar, printr-o Scriptura din Apocalipsa, Dumnezeu descopera omenirii intregi, ca El a adus rascumpararea necredinciosilor din moartea pacatelor, prin Fiul Sau Iisus Hristos, zicand: „Si cantau o cantare noua, zicand: Vrednic esti sa iei cartea si sa deschizi pecetile ei, fiindca ai fost injunghiat si ai rascumparat lui Dumnezeu, cu sangele Tau, oameni din toata semintia si limba si poporul si neamul” (Apoc. 5:9). Da, Hristos Domnul a rascumparat pe toti necredinciosii din toate neamurile, nu cu pret material, ci cu Insasi scump Sangele Sau, dupa Scripturile care descopera omului, zicand: „Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii …”. (Gal. 3:13). „Stiind ca nu cu lucruri stricacioase, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din viata voastra desarta, lasata de la parinti, Ci cu scumpul sange al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat si neprihanit” (1 Petru 1:18-19).

Lumea necredinciosilor a fost mutata obiectiv de sub puterea intunericului diavolului, astfel: „El ne-a scos de sub puterea intunericului si ne-a stramutat in imparatia Fiului iubirii Sale, Intru Care avem rascumpararea prin sangele Lui, adica iertarea pacatelor.  (Col. 1:13-14).

Rascumpararea a constat in Jertfa lui Iisus pe Cruce, care a platit pretul mantuirii, iertand pacatele omului, dupa Scripturile revelatoare: „Intru El avem rascumpararea prin sangele Lui si iertarea pacatelor, dupa bogatia harului Lui (Efes. 1:7). Indreptandu-se in dar cu harul Lui, prin rascumpararea cea in Hristos Iisus. Pe Care Dumnezeu L-a randuit (jertfa de) ispasire, prin credinta in sangele Lui, ca sa-si arate dreptatea Sa, pentru iertarea pacatelor celor mai inainte facute (Rom. 3:24-25). „Si sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un trup, prin cruce, omorand prin ea vrajmasia” (Efes. 2:16).

Aceasta este mantuirea obiectiva, adica mantuirea care ne-a adus-o Dumnezeu prin Fiul Sau Iisus Hristos, independenta de vointa omului, dupa cum zice: „Dar Dumnezeu Isi arata dragostea Lui fata de noi prin aceea ca, pentru noi, Hristos a murit cand noi eram inca pacatosi” (Rom. 5:8).

Mantuirea subiectiva a omului consta, apoi, in aderarea libera a omului la roadele de mantuire obiectiva aduse de Hristos prin Jertfa de pe Crucea Golgotei. Necredinciosii, care nu se vor intoarce cu cainta participand subiectiv, prin Credinta si fapte bune, la calea mantuirii deschisa de Dumnezeu pentru a dobandi mantuirea obiectiva, cu roadele ei, adusa de Hristos Domnul in Golgota, nu se vor putea mantui. Este ca atunci cand cineva merge la o inchisoare si plateste pretul rasumpararii detinutilor de acolo, dar ei, dupa ce ajung afara liberi, nu vor sa urmeze pe cel care i-a rascumparat.

Astfel, Rascumparatorul Hristos Iisus, al intregii omeniri, din inchisoarea pacatului, zice: „Si chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, (Iisus) le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. (Marcu 8:34). Adica, sa-L urmeze pe Dumnezeu in credinta si fapte bune, ca sa nu traiasca din nou pe caile dinainte ale pacatului si sa ajunga iarasi in inchisorile intunericului.

Iisus a zis: „Nu fii necredincios, ci credincios!”

Odata cu aceasta, intram in partea Lumii Credinciosilor si prezentarea ei, astfel: „Apoi a zis (Isus) lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fii necredincios, ci credincios” (Ioan 20:27). Asa a zis Domnul Iisus lui Toma: „Nu fii necredincios, ci Credincios”. Indata dupa aceste cuvinte ale Domnului, in clipa in care Sf. Apostol Toma s-a convins in felul vrerii noastre si in locul nostru, vazand mainile Domnului Iisus, in care erau urmele cuielor si coasta Sa, care a fost impunsa cu sulita, Toma nu numai ca a crezut, dar a si afirmat dumnezeirea lui Iisus, exclamand: „A raspuns Toma si I-a zis: „Domnul meu si Dumnezeul meu!” (Ioan 20:28). Apoi, Iisus i-a raspuns: „Iisus I-a zis: Pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!” (Ioan 20:29).

Astfel, oamenii din toate vremurile istorice, care au dat o sansa vietii lor prin credinta in Invierea lui Iisus si au crezut in dovada adusa de Toma si de celelalte aratari ale Domnului dupa Inviere, vreme de 40 de zile pana la Inaltare, au simtit in inimile lor fericita afirmatie a lui Iisus: „Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!” (Ioan 20:29), pentru ca Salvatorul lor Hristos Iisus, i-a insotit in viata, dupa fagaduinta Lui: „Iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin.” (Ioan 28:20), iar aceasta este o dobandire a omului la modul superlativ in viata sub Soare, sa te insoteasca Dumnezeu „in toate zilele vietii, pana la sfarsitul veacului”.

Insotirea fiintei umane de catre Dumnezeu sub Soare este o dobandire ce nu poate fi inteleasa de om nici in cea mai inalta si geniala cugetare, fara descoperirea sa, prin Duhul Sfant, catre cel credincios. De ce? Iata, ne dezvaluie Scriptura, zicand: „Iar noua ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Sau, fiindca Duhul toate le cerceteaza, chiar si adancurile lui Dumnezeu” (1 Cor. 2:10). Si, continuand Scriptura revelatia, zice: „Si Hristos sa Se salasluiasca, prin Credinta, in inimile voastre, inradacinati si intemeiati fiind in iubire, Ca sa puteti intelege impreuna cu toti sfintii care este largimea si lungimea si inaltimea si adancimea. Si sa cunoasteti iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunostinta, ca sa va umpleti de toata plinatatea lui Dumnezeu” (Efes. 3:17-19), „Din care isi trage numele orice neam in cer si pe pamant.” (Efes. 3:15)

Iar credinciosului adevarat, in urmarea lui Hristos, iata ce-i descopera Dumnezeu prin Scripturile urmatoare, zicand: „Ci precum este scris: „Cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (1 Cor. 2:9). „Omul firesc (necredincios) nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt nebunie si nu poate sa le inteleaga, fiindca ele se judeca duhovniceste” (1 Cor. 2:14). „Caci intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu, pentru ca scris este: „El prinde pe cei intelepti in viclenia lor” (1 Cor. 3:19). Iar despre cei mandri, Domnul zice: „Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har.” (Iacov 4:6)

Iata ce descopera Scriptura pentru cei din lumea credinciosilor: „Sa nu intristati Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu, intru Care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii” (Efes. 4:30). Omul a fost „pecetluit cu Duhul Sfant” in Taina Botezului, cand a fost „Nascut din Nou” din „apa si din Duh” si cand preotul l-a uns cu Mir sfintit, zicand: „pecetea Darului Duhului Sfant”. Iar despre Cuvantul lui Dumnezeu, iata ce arata Scriptura, care zice: „Caci Cuvantul lui Dumnezeu e viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri, si patrunde pana la despartitura sufletului si duhului, dintre incheieturi si maduva, si destoinic este sa judece simtirile si cugetarile inimii” (Evrei 4:12). In aceasta Scriptura, Dumnezeu reveleaza omului cea mai inalta si adanca lucrare prin Duhul Sfant in om, prin Cuvantul Sau, care pentru „omul necredincios”„sunt o nebunie si nu poate sa le inteleaga, fiindca ele se judeca duhovniceste” (cf. 1Cor 2:14). De aceea, celor din lumea noua a credinciosilor, in cercetarea Cuvantului lui Dumnezeu, Scriptura ii previne, zicand: „Luati seama, fratilor, sa nu fie cumva, in vreunul din voi, o inima vicleana a necredintei, ca sa va departeze de la Dumnezeul cel viu.” (Evrei 3:12).

Va urma

 

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page