Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Fantoma hocheiului bântuie prin Galati

By Nicoleta Condurache,

ProSport, 17-23 martie 1999

Hocheiul de la Dunarea traieste un paradox, pentru ca, incredibil, activitatea la nivel de seniori a continuat, iar 25 de copii au invatat hocheiul „pe uscat”. Antrenorul echipei mari, Ioan Berdila, a mers la intrecerile de campionat cu jucatori pe care-i strangea in ultima clipa. Jucatori care se saturasera sa fie hocheisti doar cu numele si sa alerge pe asfalt. Sportivi care primeau din mila clubului doar o pereche de tenisi pe sezon si imbracau echipamentul vechi de ani de zile al „nationalei”. Dunarea Galati nu mai este de mult timp fabrica de jucatori, asa cum era in anii 70 si 80 pentru Dinamo si Steaua. Chiar si astazi, clubul militar are nu mai putin de 12 moldoveni in lot, printre care cel mai bun portar din Romania, Radu Viorel. In septembrie 1997, cotidianul „ProSport” a publicat o pagina cu situatia critica a principalei pepiniere din tara. Urmarea a fost demiterea presedintelui Comanici si a vicelui Marcu. Din pacate, MTS, care administreaza direct clubul, n-a miscat un deget. Primaria ar vrea sa ia in patrimoniu patinoarul, dar nu este nimic clar pana acum.

25 de ani, 25 de copii

Directia Judeteana pentru invatamant a desfiintat in 97 Clubul Sportiv scolar 2, care avea clase cu profil de hochei. Zeci de copii s-au lasat de sport sau au ales alte discipline. Au mai ramas 25 de pusti de 12-13 ani. Atasati de noul lor antrenor, Cristi Munteanu, ei continua sa fie si astazi o echipa, desi nu apartin de niciun club. Antrenorul Munteanu n-are decat 25 de ani. Fost hocheist, coleg de linie cu stelistul Ioan Timaru, campion national de juniori cu Dunarea, Cristi s-a lasat de hochei acum trei ani, din cauza unei insuficiente respiratorii. Student la Educatie Fizica si Sport, s-a angajat suplinitor la CSs 2. Pentru putin timp, caci Inspectoratul scolar a ajuns la concluzia ca hocheiul este prea costisitor. Lui Munteanu i-au dat repartitie in comuna sivita, pentru ca incomoda si avea gura mare. La vremea respectiva, secretarul Federatiei, Eduard Pana, a facut multe drumuri la Galati, rugandu-se de primar sa intervina. In cele din urma, s-ai infiintat doua posturi pentru antrenori de hochei. „Cata vreme am fost la CSs 2, m-am zbatut pentru elevii mei. Aveam credinta ca voi descoperi noi talente care sa continue traditia acestui sport in oras. Dar conducerea Dunarii, adica domnii Comanici si Marcu, dadea telefoane la Inspectoratul scolar si ma facea nebun, incapabil si golan. Solicitau sa fiu dat afara din invatamant. si asta pentru ca nu le convenea ca le spuneam de la obraz sa faca ceva pentru sport”, povesteste antrenorul. Dezamagit ca patinoarul nu mai functiona, acesta a ales drumul sivitei. A stat sase luni acolo, dupa care saracia l-a impins sa renunte la statutul de profesor. A plecat in Anglia, unde a lucrat 7 luni la o fabrica de impachetat fructe. A revenit in tara in noiembrie 98. „Cat am fost plecat, de echipa mea a avut grija Teodor Mocanu. Cand m-am intors, mi-am dat seama ca tot antrenor vreau sa fiu. N-am vrut sa le insel sperantele copiilor, chiar daca nu aveau club. Voiau sa faca hochei si asta a contat mult pentru mine”. Cum mai era un post vacant de antrenor de hochei la scoala sportiva, un altul fiind ocupat de Mocanu, Cristi Munteanu si-a incercat norocul. „Vine asta din Anglia si-ti fura sunca din fasole”, i se spunea lui Mocanu, „si nu inteleg de ce, pentru ca nu-i luam locul. Cu ajutorul domnului Stelian Rusu, fost antrenor de hochei, am fost angajat si acceptat pe postul de antrenor”. Fostul hocheist, care a inceput intre timp si cursurile Facultatii de Management, a luat primul salariu in luna ianuarie a acestui an: 800.000 de lei.

Conditii de gulag

In fata patinoarului din Galati e pustiu. Nimeni n-ar banui ca, in spatele unei usi grele de metal, spatiul este inundat de viata. Pentru cei 30 de copii care fac animatie pe teren, apa de pe podea, zapada care se scurge prin acoperis, geamurile sparte, lipsa apei de la vestiarele degradate, nu par motive care sa-i impiedice sa rupa gheata sub patine. Nici macar faptul ca patinoarul are gheata doar pe trei sferturi din suprafata n-o face. „Cu chiu, cu vai, anul acesta s-a deschis patinoarul, dar echipa de seniori n-a reuait sa dispute acasa decat un singur meci. Au vrut sa-l inchida, dar l-am rugat pe presedintele Brandabur sa ma lase sa intru cu primii copii de la scoala sportiva. Intre timp, s-a spart o conducta de la instalatia frigorifica, asa ca o parte din teren este dezghetat. Am izolat-o si ne continuam activitatea”, explica acelasi Cristi Munteanu. Pe gheata, zapada e de vreo 5-10 cm, iar copiii patineaza cu greutate. „Rolba este stricata. Curat gheata cu o tabla si-mi ia cam o ora jumatate”, adauga tanarul antrenor.

O pereche de patine la trei copii

Copiii cu varste cuprinse intre 6-10 ani ani, n-au decat casti si patine. „Uneori ii chem la antrenamente la ora 5 dimineata. N-avem echipamente. Folosim unele vechi de vreo 20 de ani. De la scoala n-am primit decat 12 casti si 12 perechi de patine. Astfel ca o pereche de patine e folosita de 2-3 copii”, declara Munteanu. In acelasi timp, el continua sa antreneze si primii sai elevi, singurii care ar putea completa echipa mare a orasului peste 4-5 ani. „Cautam un sponsor. Stelian Rusu mi-a promis ajutor. Nu stiu. O sa venim la Bucuresti ca minerii. Glumesc. Poate ca o sa primim o crosa, un puc de la federatie. N-as vrea sa-i dezamagesc pe acesti copii si nici pe ceilalti mai mari. Au incredere in mine”, vorbeste Cristi Munteanu, cu privirea pierduta in harjoana pustilor. La un semnal al sau, toti se retrag, dandu-si coate. Dupa mantinela apar 5 juniori, de vreo 16 ani. Cu patine, fara casti , cu crose si pucuri, fara protectii. Doar ei au mai ramas din juniorii Clubului Dunarea. Pe ei atarna niste tricouri galbene, murdare, lalai, vechi, pe care este scris Romania. Numele tarii in care 7.000 de oameni vin sa vada finala campionatului intern. Numele „nationalei” in care, peste ani, viseaza sa joace si ei. Daca vor fi suficient de tari tari sa infrunte pana atunci mizeria.

——————————————————————

La patinoarul din Galati si astazi intalnim acelasi dezinteres din partea suspusilor. Cu toate acestea se mai face, inca, sport de performanta...

CRISTI MUNTEANU – si in prezent antrenor la CSM Dunarea Galati.

Din fostii elevi:

Istrati Cristian – portar la Lotul National de Juniori si de Tineret

tapu Ciprian – component la Lotul National de Juniori si de Tineret si component al echipei Steaua Rangers Bucuresti

Pascaru Leonard – component la Lotul National de Juniori si de Tineret si component al echipei Steaua Rangers Bucuresti

Irimia Adrian – component la Lotul National de Juniori si de Tineret si component al echipei Steaua Rangers Bucuresti

Berdila Catalin – component la Lotul National de Juniori si de Tineret si component al echipei Dunarea Galati

Necula Mircea – component la Lotul National de Juniori si de Tineret si component al echipei Dunarea Galati

Glovatchi Iulian – component la Lotul National de Juniori si de Tineret si component al echipei Dunarea Galati

Iftene Florin – portar al echipei Dunarea Galati

Noiembrie 2010

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page