Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Omul, propriul sau dusman

 

Nemultumiti de situatia aproape fara iesire in care a ajuns societatea omeneasca pana la inceputul Mileniului III, ne intrebam daca n-ar fi existat si o alta cale, mult mai umana, de dezvoltare a acesteia sau de ce omul in evolutia sa si-a ales dintre atatea variante tocmai acest drum, pe cat de anevoios, pe atat de imperfect. Daca milenii de-a randul n-a fost posibila o alta directie, de ce nu s-a facut corectia in ultimele secole de avant al cunoasterii, cand productivitatea muncii a crescut foarte mult, cand s-a produs indestulator si pentru altii, iar sansele omului de a conlucra cu natura au crescut simtitor? Desi ca dotare tehnica si gnoseologica omul zilelor noastre este total deosebit de cel de acum cateva mii de ani, din punct de vedere al dotarii umane, biologice, al capacitatii sale de a interpreta lumea nu se deosebeste cu nimic de omul antichitatii. Drept dovada, in evolutia ei, omenirea n-a reusit sa-i egaleze, in judecatile lor despre univers si sensul vietii, nici pe Platon, Aristotel sau Sofocle, de dinaintea erei noastre, si nici pe cei mai aproape de noi: Leonardo Da Vinci sau Michelangelo, ca sa dam doar cateva exemple. Dreptul roman este de foarte mare actualitate si in zilele noastre, stiinta acestuia sta la baza sistemului judiciar modern, iar Biblia este un model unic de creatie. Sa ne gandim apoi cata prospetime au in zilele noastre aforismele de pe vremea persilor, egiptenilor, grecilor si romanilor. Este limpede ca omul, fire contradictorie si indaratnica, a ramas mult in urma propriei sale creatii, operand in viata la zi cu modul de a fi si cu metehne de acum cateva secole si milenii. O contradictie flagranta intre comportamentul uman si mijloacele tehnice de care omul epocii noastre dispune, si care i-ar fi oferit o cu totul alta perspectiva in aranjarea vietii.

Am vorbit mult in ultima vreme de calea masinismului pe care a urmat-o omenirea acum 300 de ani. Un adevarat salt in civilizatie, o dezvoltare binevenita, bazata pe folosirea resurselor pamantului: carbune, petrol si gaze, lemne, si care a adus, pana la un anumit punct, mari servicii acesteia, schimbandu-i radical modul de viata, oferindu-i o infinitate de posibilitati de a se desprinde de vechea ei conditie, pentru ca omul sa devina intr-adevar om. Din pacate s-a mers prea mult pe aceasta directie, fara a se cauta din vreme noi alternative la modul de viata cunoscut, astfel incat astazi suntem in situatia de a ne epuiza resursele, fara a sti exact ce putem aseza in locul lor sau incotro s-o apucam, punandu-ne in pericol supravietuirea, si nu peste multi ani vom putea vorbi despre petrol, carbune si gaze la timpul trecut. De altfel, acutizarea si adancirea crizei mondiale, fenomen care se manifesta cu o deosebita virulenta chiar in zilele noastre sunt legate in mare parte tocmai de acest aspect. Suntem convinsi ca minti luminate au lucrat pentru evitarea acestui impact final si ca avem solutiile noii cai ascunse in seifurile celor nestiuti de noi, dar care conduc lumea, insa pe care nu le vom vedea pana in momentul in care cei interesati si magnatii lor nu vor epuiza ultimele picaturi de petrol, gaz sau carbune, energii care au stat si inca stau la baza economica a actualei structuri a societatii omenesti. S-a acutizat in ultima vreme teama privind destinul fizic incert al planetei noastre. Incalzirea globala si intensificarea calamitatilor, reducerea stratului protector de ozon au drept cauza comuna sporirea necontrolata a poluarii, determinata tocmai de exploatarea exagerata a acestor resurse energetice, dar si de indiferenta omului fata de acuratetea viitorului sau. Un adevarat mars spre sinucidere in masa a unei intregi planete, desi se stie ca omenirea detine inca de dinainte de cel de-Al Doilea Razboi Mondial brevetul producerii energiei pe cale magnetica, fara a se consuma un gram de petrol sau alt tip de energie fosila. Concret, este vorba de prototipul farfuriilor zburatoare, o constructie din doua discuri magnetice, ramasa enigmatica, care se invart in sens invers si care produc energie fara electricitate, fara gaze sau petrol si fara lemne. Descoperirile nu se refera numai la resursele energetice, ci si la cele de producere a hranei si eradicarea unor maladii incurabile. Marea escrocherie mondiala rezida tocmai in acest fapt, de a sacrifica umanitatea si chiar planeta de dragul unor interese meschine.

Daca omenirea ar fi adoptat noul tip de energie, lumea de azi ar fi aratat cu totul altfel, atat din punct de vedere material, cat si al modului de a fi. Viata ei ar fi fost schimbata din temelie, evident spre bine. Numai ca o astfel de decizie ar fi dus la schimbarea ordinii mondiale si in primul rand a celei economice si militare, ar fi disparut suprematii, iar cei care traiesc bine si de multa vreme de pe urma vechii cai: industriasii si bancherii, oamenii de afaceri si politici de tot felul nu vor accepta acest lucru nici in ruptul capului.

Un mod de viata bazat pe utilizarea resurselor energetice ale pamantului si a bogatiilor acestora, in general, n-a dus niciodata la fericire. Se cunoaste ca majoritatea razboaielor purtate in istorie, din antichitate si pana in prezent, au avut ca mobil accesul la resurse, fie ca era vorba de acapararea de pamanturi mai fertile pentru hrana oamenilor si a animalelor, de accesul la resursele aurifere si, mai recent, la cele de petrol. Desele razboaie din Orientul Apropiat si, indeosebi, din Irak constituie expresia cea mai clara a luptei pentru resurse.

Comportamentul egoist, acaparator si agresiv (statuat inca din vechime si justificat la acea vreme de lipsa resurselor), in relatiile dintre grupuri etnice, popoare si, apoi, dintre natiuni a devenit un mod de viata adoptat in randul comunitatilor, pe principiul satisfacerii interesului de grup sau personal, care se perpetueaza si astazi in societatile cele mai moderne. Supravietuirea constituie un scop care scuza mijloacele, motiv pentru care oamenii si-au pregatit scutul propriu de aparare contra semenilor lor. Coborand uneori pe scara regnului, pana la cel animal, omul a devenit lup pentru om, iar faptul acesta il stim inca din vechime. Drept dovada ca la capitolul relatiilor interumane suntem ca acum cateva mii de ani. Sintagma "homo homini lupus" de care tocmai vorbeam, ramasa de la romani, pare a fi in zilele noastre de cea mai mare actualitate.

Era in care omul sa fie prietenul semenului sau este inca destul de indepartata. Daca aceasta va mai fi. Desi se dispune de posibilitati tehnico-stiintifice extraordinare, de cunostinte noi, suficiente pentru un nou mod de viata, mult mai uman, nu credem ca omenirea va renunta la vechile sale metehne pentru a aduce "raiul pe pamant". Nu se va intampla acest lucru, pentru ca nu vor conducatorii ei, care continua sa traiasca in vechile tipare, si de pe urma carora se simt, si puternici, si bogati. In fapt, o iluzie desarta. Iar costul acestei incapatanari va fi enorm. Sa nu uitam ca, daca acum doua mii de ani pe pamant erau circa 300 de milioane de oameni, cu dotarile lor tehnice precare, acum este vorba de peste sapte miliarde de oameni, si un nivel impresionant al dezvoltarii tehnologice.

IOAN CISMAS

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page