Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

PRIMIM DE LA CITITORI - Moartea lui Randunel

15 NOIEMBRIE 2010

MOARTEA lui RANDUNEL

De Vasile Teris, emigrat din Romania in anul 1947

Un stol de pasari’ndepartari

A aparut pe cer in zari

In randuri lungi ele zburau

Un loc prin sate cautau

Ca’n fiecare an veneau

Din alte tari.

 

Si doua randunele au stat

Pe deal la margine de sat

Unde cresteau lanuri verzi

Cat poti cu ochii ca sa vezi

Cum numa’n vis poti sa crezi

Atata de bogat.

 

Au cautat un loc in zor

Sa fie aproape d’un izvor

Cu bucurie au gasit

Si zile’ntregi sau straduit

Sub streasina au construit

Un cuibusor.

 

Si s-au nascut trei puisori

Frumosi ca-i primaverii flori

Si puii lor erau cuminti

Ei ascultau de-ai lor parinti

Erau cu totii fericiti

De-asa comori.

 

Dar unu’ era mai frumusel

Si se uitau mai mult la el

El a fost primul ce-a venit

Cand soarele a rasarit

Pe cerul cald si l-au numit

Randunel.

 

Ei ii iubeau pe puii lor

Cand puii-s dragi este usor

Pe Randunel insa-l iubea

Putin mai mult decat vroia

Iar pe furis ii mai dadea

Un viermisor.

 

Si dragoste era’ntre ei

C’aveau aproape tot ce vrei

Un soare cald cu timp frumos

Boabe de grau mereu pe jos

Aer curat cu un miros

De flori de tei.

 

Iar puii lor cresteau de mici

Ei se faceau tot mai voinici

Dar Randunel mai mult crestea

Si fratii lui il asculta’

Parintii lor pe el lasa

Ca sef de randunici.

 

Cand mama lor pleca in zbor

S’aduca hrana tuturor

El toata ziua ciripea

Si fratilor le spunea

Ca va fi mare randunea

In viitor.

 

 

Iar intr-o zi si-a luat avant

A incercat sa zboare’n vant

S-a aruncat cum a vazut

Pe mama lui, dar n’a putut

Si ca o piatra a cazut

La pamant.

 

Aripa lui si un picior

S’au rupt cand a cazut din zbor

Si il durea cum nu-i de spus

A incercat sa urce sus

Iar tatal lui cu greu la dus

In cuibul lor.

 

Toti incercau sa-i dea confort

Si ii dadeau cu drag mai tot

Dar Randunel nu mai manca

Din ce in ce mai mult slabea

De cruzi dureri el arata

Ca mort.

 

Si vremea lor trecea cu greu

Ca sufereau cu toti mereu

Iar zilele s-au micsorat

Si vanturi reci bateau in sat

Si nopti intregi ei s-au rugat

Lui Dumnezeu.

 

Si ce vor face ei de-acum?

Nu mai erau boabe pe drum

Iar lanurile au vestejit

Campiile au pustiit

Tot ce-a fost verde a murit

Ca fum.

 

Un sigur tel aveau in gand

Cu toti stiau ca in curand

Va trebui sa plece’n zbor

Spre alte tari cu cald izvor

Ca daca stau aici ei mor

Cu toti pe rand.

 

Sa moara pentru unul, toti

La ce folos sunt cei ce-s morti?

Cand viata pentru toti e-un dar

Nu am primit-o in zadar

Si-i de trait chiar de-i amar

Cat poti.

 

Atuncea tatal cu cei doi

S-au dus prin vanturi si prin ploi

Spre zarea din indepartari

Peste pamant si peste mari

In bratul cald al altor tari

Cu lanuri noi.

 

Dar mama’n urma a ramas

Sperand ca in al vremii ceas

Se vindeca si va putea

Sa zboare alaturea de ea

Pe cer in zbor de randunea

La sud cu popas.

 

O, Doamne fosta un pacat

Cand mamelor atunci Le-ai dat

O inima de inger sfant

Si au nascut pe-acest pamant

Cu dragoste, cum nu-i cuvant

M-ai laudat.

 

Sa plece ea de langa el

Si sa ramana singurel

Cand iarna crud pe drum venea

Cu vanturi reci cu vreme rea,

Sa moara atunci cu el si ea

Cu Randunel?

 

Iar fratii lui vor fi orfani

Vor plange dupa ea multi ani

Si puii lor cand vor fi mici

In lumea lor de Randunici

Nu vor avea cei doi bunici

Bietii sarmani.

 

Ea ocolea in zbor pe rand

Cu aripile tremurand

Si inimioara o durea

Deasupra lui cand se uita

La puiul ei care-o chema

Plangand.

 

- O mama dulce de ce pleci

Ma lasi pe-aceste locuri reci

Ce fac eu singur ca sunt mic

Nu am puteri nu sunt voinic

Si fara tine sunt nimic

Pierdut pe veci.

 

 

Tu esti iubito mama mea

Din suflet cer iertarea ta

Poti sa ma ierti ca am gresit

Durerea mea te-a chinuit

Si suferi mult c’a fost ursit

Sa fie asa.

 

Iar daca pleci lui tatal meu

Sa-i spui ca-l voi iubi mereu

Si fratii mei sa fie tari

S-junga randunele mari

Sa va iubeasca solidari

Cum va iubesc si eu.

 

In lume nu-s mai mari dureri

Decat atunci cand n’ai puteri

Ca mama pentru puiul tau

Sa-l scapi de nemilosul rau

Si de al vietilor calau

Sa-l aperi.

 

Cu lacrimi mari in ochii mici

De-atata plans si sacrifici

Cu inima zdrobita’n piept

Ea s-a uitat spre zare drept

A spus o rugaciune’ncet

Si a zburat de-aici.

 

Cand a vazut ca ea s-a dus

S-a aruncat din cuib de sus

Si pe pamant s-a prabusit

Chemand pe mama ce-a iubit

Cu glasul slab si a murit

De dorul ei distrus.

 

A doua zi un trecator

Mergand cu sapa spre ogor

A gasit puiul inghetat

L-a luat de jos si l-a bagat

In traista si s-a indreptat

Catre izvor.

 

Pe malul apei usurel

A pus o carpa peste el

O groapa mica a sapat

Pe deal la margine de sat,

Cu lacrimi in ochi l-a ingropat

Pe Randunel.

 

Los Angeles, Noiembrie, 2010

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page