Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ROMANI CU CARE NE MANDRIM ; DE VORBA CU O MARE CAMPIOANA, TEODORA UNGUREANU - CEPOI

    

 

By Simona Botezan, Washington D.C.

 

Pe 13 noiembrie 2010, in familia antrenorilor Teodora si Sorin Cepoi va fi o mare sarbatoare. Teodora Ungureanu - Cepoi, una dintre printesele gimnasticii romanesti, isi aniverseaza ziua de nastere. Eleva celebrului cuplu de antrenori Bela si Marta Karoly, Teodora face parte din elita gimnasticii mondiale, cu o carte de vizita impresionanta. In 1975, a castigat locul al doilea la individual compus si medalia de bronz cu echipa, la jocurile pre-olimpice,  ca preambul pentru cele trei medalii olimpice din 1976 de la Montreal si medalia de aur cu echipa in Japonia si la Londra. A ocupat locul al 4-lea la individual la Campionatele Europene din 1977, a castigat medalia de argint a Campionatului Mondial de la Strasburg in 1978, iar in anul urmator a castigat titlul Mondial Universitar, trei medalii de aur si doua de bronz, la Campionatele Mondiale Universitare din Mexic, in 1978.

Este casatorita de 29 de ani cu Sorin Cepoi, de asemenea gimnast de performanta si antrenor cu o carte de vizita foarte bogata. Sorin Cepoi a fost component al Lotului Masculin de Gimnastica al Romaniei la Campionatele Mondiale de la Varna (1974); component al Lotului National la Campionatele Europene de la Berna (1975), Vilnius (1977) si Roma(1979); component al Lotului Olimpic al Romaniei Jocurile Olimpice de la Montreal (1976) si Moscova (1980); a participat la Campionatele Mondiale Universitare de la Sofia(1977) si din Mexic (1979)unde a castigat medalia de bronz cu echipa. Este castigator al locului al 5-lea la individual la Cupa Americii (1978) si component al lotului Romaniei la Campionatele Mondiale de la Strasburg din acelasi an (1978) si la Moscova in1980.



De mai bine de treizeci de ani, viata familiei Teodora si Sorin Cepoi, este dedicata trup si suflet gimnasticii. La ceas aniversar, cred ca este momentul potivit pentru a trece in revista cateva dintre performantele de exceptie ale sotilor Cepoi. Cu o asemnea carte de vizita, imi este greu sa va intreb ceva in plus, si totusi, dati-mi voie sa va adresez mai multe intrebari.

Simona Botezan: Ce reprezinta pentru dumneavoastra gimnastica si de ce ati inceput sa practicati acest sport?

 

Teodora Ungureanu Cepoi: Gimnastica pentru mine  reprezinta dragoste si pasiune, iar frumusetea acestui sport m-a atras de la frageda varsta si mi-a indeplinit multe vise.

 

Simona Botezan:  Va mai amintiti ce ati simtit cand ati castigat primul concurs important? Ce este in sufletul unui sportiv in acele momente, cand se afla pe podium si asculta imnul tarii sale?


Teodora Ungureanu Cepoi:
Primul meu concurs pe care l-am castigat la individual a fost Champions All in anul 1976 la Londra. Acolo m-am simtit mandra sa fiu Roman si sa aud imnul intonat numai pentru mine.

 

Simona Botezan: Cum arata in urma cu 30 de ani o zi din viata dumneavoastra de sportivi si cum arata astazi o zi din viata cuplului de antrenori Teodora Ungureanu si Sorin Cepoi?

 

Teodora Ungureanu – Cepoi: Este o foarte mare diferenta intre ce-a fost si ce este. Atunci, nu aveam decat grija de a ne antrena pentru a fi  cele mai bune. Azi… in afara de programul de antrenament , pe care trebuie sa-l facem competitiv, pentru ca avem concurenta, mai trebuie sa multumim (in primul rand!) si parintii, pentru ca ei sint cei care platesc. Dupa aceea mai sint si antrenorii, care lucreaza din greu ca sa ne mentinem programul la nivelul cel mai inalt si bineanteles studentii, care trebuiesc motivati sa ramana in program.

 

Simona Botezan: Spuneti-ne cateva cuvinte despre fiica dumneavoastra Adriana si despre nepotica Amelie. Copilaria Adrianei a fost marcata de celebritatea parintilor, de faptul ca dumneavoastra erati modelele unei intregi generatii? Adriana a cochetat cu gimnastica, va urmeaza in cariera, sau a ales in viata un alt drum?

 

Teodora Ungureanu-Cepoi: Adriana a crescut si in Franta si in SUA in sala de gimnastica, dar nu s-a implicat serios. Inclinatia ei a fost  spre moda si muzica. A terminat facultatea FIT din New York City, cu diploma in comert si reclame comerciale. A lucrat 3 ani in Republica Dominicana la unul din resorturile de vacanta, dupa care a revenit in New York si lucreaza ca manager la un centru comercial din Manhattan. Anul trecut s-a casatorit si acum sapte luni a nascut o fetita absolut  adorabila, Amelie Khatrine.

 

Simona Botezan: Ati locuit o perioada la Grenoble si ati obtinut rezultate bune cu sportivele din Franta. Ce motive v-au determinat sa va mutati peste ocean si sa o luati de la inceput in SUA? Care au fost primele impresii despre Lumea Noua?

 

Teodora Ungureanu - Cepoi: In vara anilor ‘91 si ‘92 am fost invitati de catre fostul antrenor al lui Sorin, Gheorghiu Costache, care locuieste in New York din anul 1980, la un camp de gimnastica, in calitate de antrenori. Acolo metodele noastre de antrenament au fost remarcate de catre o patroana de club, care ne-a propus un contract pentru 2 ani la clubul sau “Gym Cats” din New York. Nu stiu ce ne-a determinat sa plecam, cred ca destinul. Financiar o duceam bine in Franta, dar am simtit nevoia unei schimbari. Am revenit in Franta , si am vorbit cu presedintele clubului despre intentia noastra de a petrece 2 ani in SUA. Am facut aranjamente pentru inlocuirea noastra cu un fost coleg, care lucra la un alt club in Franta. Tranzactia s-a derulat usor, dar cu multe lacrimi din partea tuturor. Inainte de plecarea noastra, clubul impreuna cu comitetul sportiv  Rhon – Alpes, au organizat o festivitate de adio, iar primarul orasului Grenoble ne-a inmanat cheia orasului Grenoble pentru merite deosebite.

 

Simona Botezan: Este adevarat ca antrenorii va alintau cu numele "Aschiuta" cand erati in echipa? Cum a pornit povestea? Povestiti-ne o intamplare haioasa cu colega dumneavoastra, Nadia Comaneci.

 

Teodora Ungureanu Cepoi: AntrEnorii clubului care m-a lansat, CSM Resita, ma numeau “Aschiuta” pentru faptul ca eram slaba si ma comparau cu o aschie. Ajungand la Onesti nu stiau multi de porecla mea, asa ca ma chemau Dorina. Cu Nadia am avut multe aventuri, sa le spun asa. Una dintre ele, despre care am vorbit multi ani, a fost cand intr-o sambata dupa amiaza, eu si Nadia, am fost invitate la una dintre colegele noastre acasa. Parintii colegei nu erau acasa si am hotarit sa facem un “party”. Am invitat alte colege si trei baieti din bloc. Dupa o ora de zbengiut si dansat auzim soneria. Cand ne uitam pe vizor, panica! Bela era la usa strigand disperat ca daca nu deschidem cheama Militia. (Bela fusese instiintat prin telefon de una dintre colegele noastre, care nu fusese invitata la petrecere). Noi, de frica, i-am ascuns pe baieti in debara ,dar am uitat sa le ascundem si pantofii, care erau aliniati linga debara. Deschidem noi usa lui Bela, care intra in casa ca fulgerul si ne intreaba ce se intimpla aici? Noi am raspuns ca ne facem temele si nimic altceva. Bela da sa iasa pe usa, cand vede cele trei perechi de pantofi, deschide debaraua si da peste cei trei baieti. Nu va inchipuiti ce fata a facut la vederea baietilor. Dupa ce i-a dat afara, s-a intors la noi si ne-a spus sa ne pregatim de antrenament. Ne-a dus la sala si am facut 2 ore de pregatire fizica. Asa s-a terminat o dupa amiaza libera mult asteptata,  intr-o dupa amiaza de munca asidua.

 

Simona Botezan: Se spune ca, in trecut, antrenamentele de la Onesti si de la Deva erau foarte dure si ca gimnastele faceau multe sacrificii pentru fiecare medalie. Este un mit ca gimnastii isi sacrifica anii copilariei pentru sport sau exista si o farama de adevar? Ce ar trebui sa stie parintii care isi indruma copiii spre gimnastica? Dar copiii care decid sa faca gimnastica de performanta?

 

Teodora Ungureanu Cepoi: Si atunci si acum, o gimnasta de performanta, care vrea sa atinga perfectiunea, trebuie sa se antreneze multe ore pe zi, sa se dedice sportului  muncind din greu si sa sacrifice multe pentru  succes. Atunci erai obligat sa le faci, altfel ti se imputau. Acum este mai rezonabil, exista un dialog deschis intre antrenori si parinti, intre antrenori si sportivi si nu te obliga nimeni sa faci aceste  sacrificii. Parintii si copiii, care ajung la performanta, trebuie sa stie ca oricat de talentati ar fi nu vor reusi fara munca si sacrificii. Nimeni nu a ajuns usor in top.

 

Simona Botezan: Spuneti-ne despre activitatea dumneavoastra de la Dynamic Gym. Cat de mult s-au schimbat mijloacele si metodele de antrenament pe care le folositi dvs. acum, fata de cele ale antrenorilor dvs. din Romania?

 

Teodora Ungureanu Cepoi: Atunci, in Romania, sportivii erau selectionati, iar antrenorii erau presati de rezultate, Penrru aceasta se mai  aplica si metoda sfanta - bataia,.cel putin la fete. Deviza noastra la Dynamic Gym este de a dezvolta minti ascutite si corpuri sanatoase. Cautam sa convingem studentii nostri cat de importanta este  participarea in activitatea fizica generala, pentru a avea o viata sanatoasa. Acordam aceeasi atentie si celor care participa in programul recreational si celor cere aleg performanta. Sunt sigura ca acum se aplica aceleasi metode si in Romania.

 

Simona Botezan: Exista un moment din cariera dvs. care vi s-a lipit de suflet intr-un mod special, o intamplare deosebita sau o persoana care v-au marcat cariera, viata?

 

Teodora Ungureanu -Cepoi: Acestea au fost multe - si placute si neplacute. Sa va spun una placuta: In anul 1987, cand am preluat conducerea clubului din Grenoble, aveam o eleva Chloe, care venea dupa o fractura la glezna stanga si pe care noi am remarcat-o cu un potential exceptional. Tatal ei vroia s-o retraga de la gimnastica. Inainte de a pleca din Grenoble, ei locuind la Avignon, oras situat la 100 Km de Grenoble,  i-am explicat despre talentul fetei si despre sansa ei a deveni o gimnasta de mare performanta. I-am spus ca fiica lui ar putea sa participe la Olimpiada de la Barcelona. Ne-am oferit s-o gazduim pe Chloe la noi acasa si sa o lase sa mai incerce o luna, cu noi ca antrenori. Tatal  a fost de acord. In vara anului1992, dupa terminarea campionatului national si a selectiei pentru echipa Olimpica, unde Chloe termina pe locul 1 la individual, barna si paralele, tatal ei a coboarat din tribuna si ne-a spus: “Tineti minte acum patru ani, cand mi- ati spus ca fiica mea, Chloe, ar putea participa la Olimpiada? Eu n-am uitat! Credeam ca ma incantati cu vorbe, numai ca sa o mai las la gimnastica, dar pentru ce ati facut pentru ea, jos palaria!”

 

Simona Botezan: Ati pastrat legatura cu colegii dumneavoastra de la lotul national, cu federatia, cu gimnastii sau antrenorii din Romania? Colaborati cu ei? Dar cu colegii dumneavoastra care s-au stabilit in SUA?


Teodora Ungureanu – Cepoi:
Am tinut si tinem legatura cu multi dintre colegii din tara si cu cei care lucreaza prin alte tari europene. In fiecare vara primim vizite de la multi dintre ei, iar cu cei care locuiesc aici, in SUA, ne vedem foarte des la competitii. De asemenea am ajutat financiar si material mai multe cluburi din Romania si din Franta.

 

Simona Botezan: Ce parere aveti despre prestatia Anei Porgras si a echipei Romaniei, in general, la concursul recent de la Rotterdam? Ce credeti ca ar trebui sa faca o un sportiv pentru a atinge performantele dumneavoastra in gimnastica si pentru ca gimnastica romaneasca sa straluceasca din nou, pe prima treapa a podiumului, asa cum am fost obisnuiti?

 

Teodora Ungureanu - Cepoi:Ana a progresat mult de anul trecut cand am vazut-o ultima oara. Sper ca aceasta medalie s-o incurajeze si s-o motiveze, la fel si pe celelate membre ale echipei pentru Olimpiada de la Londra din 2012. Multe dintre gimnastele romance au depasit cu mult performantele mele. Generatia mea a scris istoria, ele o continua.

 

Simona Botezan: Ce parere aveti despre revenirea cuplului de antrenori Belu – Bitang la Lotul National al Romanei? Credeti ca echipa Romaniei are sperante la Olimpiada?

Teodora Ungureanu - Cepoi: Asa… ca  sa glumesc, asta inseamna pentru fetele din echipa ca pauza s-a terminat! Cuplul B&B sunt tehnicieni de exceptie si dispun de metodele necesare pentru a aduce  echipa Romaniei inapoi in fruntea gimnasticii mondiale.

Simona Botezan: Ce parere aveti despre noile norme de notare in gimnastica si despre arbitraj in general. V-a tentat vreodata sa deveniti arbitru? V-ati simtit vreodata furata de arbitraj la concursurile la care ati participat?

 

Teodora Ungureanu - Cepoi: Dupa Olimpiada de la Athena din 2004, unde s-au ivit numeroase erori in arbitraj, FIG a venit cu  noul sistem de puncture, care dupa parerea mea este bine gandit sau cel putin arata bine pe hartie,  dar a iscat  multe nemultumiri in randurile antrenorilor si mai ales al audientei, care crede in continuare ca sistemul de punctaj perfect 10.00 era mai bun. Eu insumi detin un brevet international de arbitraj, pe care nu l-am reinoit in ultimii ani, datorita faptului ca petrecand atatea ore la clubul pe care-l conduc, nu-mi lasa timp si pentru  arbitraj.

 

 

Simona Botezan: Ce proiecte de viitor aveti? Aveti in vedere si Olimpiada din 2012?

 

 

Teodora Ungureanu - Cepoi: In acest moment avem in echipa nationala a Statelor Unite o gimnasta foarte talentata si cu mari sanse sa participe la Olimpiada de la Londra. Ea se numeste Sabrina Vega si anul viitor va fi primul an de seniorat pentru ea. Acum suntem in pregatirea primei mari confruntari, Campionatul Mondial de anul viitor de la Tokyo. Dupa aceea mai vedem, o luam pas cu pas, important este s-o mentinem sanatoasa.

 

Simona Botezan: Permiteti-mi sa va urez succes si un calduros “La Multi Ani!” cu ocazia zilei de nastere, din partea colegilor mei de redactie si a cititorilor nostri de pe intrega planeta, carora (de-a lungul timpului) le-ati adus de atatea ori zambetul pe buze. Va multumesc, in numele milioanelor de romani, care va admira si va iubesc, pentru momentele de fericire, pe care le-ati daruit cu atata generozitate si pentru contributia pe care v-ati adus-o la construirea imaginii Romaniei in lume, mai valoroasa decat orice demers al departamentelor de stat sau ambasadelor. Va pretuim si va respectam, va dorim sanatate, fericire, putere de munca si succes in tot ceea ce intreprindeti. La Multi Ani fericiti sa traiti!


Teodora Ungureanu - Cepoi:
La randul meu tin sa va multumesc dumneavostra, tuturor  celor cu care colaborati,  si mai ales sa multumesc din suflet cititorilor care nu m-au uitat.

Sa auzim numai de bine!
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page