Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Tudor Arghezi

 

Intentia mea cu acest articol este foarte deschisa catre dumneavoastra dragi cititori, si anume, pur si simplu sa arat - nu sa dovedesc sau sa demonstrez -, ca unul din mai marii neamului nostru - Tudor Arghezi -, a crezut in Dumnezeu. A crezut si in Isus Christos si deci a fost crestin.

Prin ce fel de mestesugita indemanare nu stiu, dar cum el singur ar spune, a dus de nas pe comunistii veghetori asupra publicatiilor romanesti ale vremii si a strecurat intr-un ziar un poem - dupa mine capodopera versurilor lui.

Poemul este urmatorul. Citat din memorie. Data si numele publicatiei le puteti gasi dumneavoastra.

Murmure de plop(i)

Trunchiu-i geme in pamant

Sufletu-i se zbate-n vant

Ca se zbate-n

Sapte vanturi desteptate.

Fara piatra de mormant

Plopu-i cedrul nostru sfant.

A trecut prin fata lui

In genunchi, omul silhui

Fost copil al nimanui.

Plopul, n-a stiut sa spuie

Pironit in patru cuie

Pe o cruce

Neputand-o-ntr-alt fel duce,

Am aflat precum a spus

Scrisul, ca era ISUS.

Plopii ce graiau azi noapte

In murmur de-atatea soapte?

Canta parca un norod

Stihurile de PROHOD

Canta-n cer, pana departe

Parca bocete de moarte

Toata noaptea mi-a vorbit

Cu murmur nelinistit:

L-auzisi? Se fremata

Plopul pe durerea ta.

Inimile ni s-au strans

Plopii n-au cantat, au plans.

Intre fulgere si ploaie

Corbii trec prin ei convoaie

Plopii-ar da sa se-ncovoaie

Dar nu pot atata vreme

Radacina cat le geme.

Ce altceva este in acest mare poem, decat conditia umana sub urmarile pacatului, personificare a omului - pe romaneste - prin plop. Trupul omului (plopului) scripturistic, "caci din tarana esti si in tarana te vei intoarce" - in poem, "trunchiu-i geme in pamant". Sufletul omului (sufletul plopului), personalitatea lui divina - care se zbate in "sapte" vanturi dorindu-si invesnicirea. Vanturile sunt "desteptate", la lucru. Lipseste insa elementul principal al salvarii care nu poate veni decat din afara si iata-l ca vine, iute de tot si fara oprire. Omul, plopul, nu are piatra de mormant, sau CINEVA va face sa nu aiba, pentru a nu fi tinut acolo. Acest CINEVA, cu piatra de pe propriu-I mormant, sigilata de autoritatea imperiala a omenirii, a rasturnat-o, a dat-o la o parte ca adevar ca piatra de mormant a fiecarui om care crede in El, va fi data la o parte spre inviere. Cine este acest CINEVA care "pe genunchi" faptuieste MANTUIREA omului? Este scripturistic "FIUL OMULUI", in poem "omul silhui, fost copil al nimanui", caci nu era copilul cuiva, al unui om ci FIUL OMULUI - denumire generica - si iata-i si numele - ISUS. Certificare de MANTUITOR prin CRUCE. Nu doar Isus din Betleem, ci ISUS de pe Cruce. Scria acolo, pe crucea Lui, zice poetul, scria, ISUS.

Numele Mantuitorului, ISUS, este mijlocul si varful poemului. Dupa ce IL anunta, poetul pluralizeaza plopul, si plopii fac o PROHODIRE autentificand moartea lui ISUS - "canta parca un norod, stihurile de prohod". Norodul, format din cei care cred mantuirea prin El, vestesc salvarea in moartea Lui, nu un ceas, nu o parte din vreme ci "TOATA NOAPTEA", adica toata istoria trista a omenirii.

Descrierea acestei mari lucrari de mantuire nu este la felul "neutru" ca o poveste. Poetul, ca in Scriptura, te implica si pe tine, si pe mine, individualizeaza. "L-auzisi? Se fremata, plopul pe durerea TA". In aceasta imagine, plopii parca sunt profeti care plang pentru durerile oamenilor in timp ce-i cheama la pocainta.

Finalul poemului, ne aduce din nou Sfanta Scriptura sub priviri. Istoria durerii ca urmare a neascultarii omului este rezolvata de drept prin ISUS murit pe cruce, dar mai persista de fapt inca putin - timpul nostru - pana ce ISUS va reveni spre a face toate lucrurile noi. Cuvantul "geme" din inceputul poemului - "trunchiu-i geme in pamant" si din sfarsitul poemului - "radacina cat le geme", este suprapus exact peste Scriptura care zice "Si GEMEM in cortul acesta, plini de dorinta sa ne imbracam peste el cu locasul nostru ceresc".

La sfarsitul acestor cateva vorbe despre poemul "Murmure de plop(i)" poetul parca ne intreaba iarasi, de data aceasta pentru intelegere: "Auzisi ce vrusei sa spun?"

 

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page