Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

NU FII NECREDINCIOS, CI CREDINCIOS

Preot Paroh Aurel Sas, Las Vegas, Nevada

„Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fii necredincios, ci credincios” (Ioan 20:27).

„Iar credinta este incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute. Prin ea cei din vechime au dat buna lor marturie” (Evrei 11:1-2).

„Caci Hristos, inca fiind noi neputinciosi, la timpul hotarat a murit pentru cei necredinciosi” (Rom. 5:6).

(Continuare din editia precedenta)

Pierderile necredinciosilor

Ei pierd nu numai valorile unei vieti binecuvantate aici pe pamant, cu adevarata iubire si pace in armonie, dar pierd si viata vesnica, dupa Scripturile care zic: „Nu stiti, oare, ca nedreptii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu? Nu va amagiti: Nici desfranatii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomisii, Nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu” (1 Cor. 6:9-10). Oamenilor necredinciosi trebuie sa li se predice Scriptura care zice: „De aceea nu se vor ridica necredinciosii la judecata, nici pacatosii in sfatul dreptilor. Ca stie Domnul calea dreptilor, iar calea necredinciosilor va pieri” (Psalm 1:5-6). „In dimineti voi judeca pe toti necredinciosii pamantului, ca sa nimicesc din cetatea Domnului pe toti cei ce lucreaza faradelegea” (Psalm 100:10). Spre intoarcerea necredinciosilor, iata ce zice Domnul despre cei credinciosi: „Ochii mei sunt peste credinciosii pamantului, ca sa sada ei impreuna cu Mine. Cel ce umbla pe cale fara prihana, acela Imi slujea” (Psalm 100:8).

Toate pierderile necredinciosilor pot fi recuperate printr-un act de buna vointa de a primi Credinta in Dumnezeu, de a primi pe Salvatorul si Mantuitorul lor si al lumii intregi, Iisus Hristos, care sa fie Calea, Adevarul si Viata lor (cf. Ioan 14:6). Aceasta le-ar face imediat transferul din lumea necredintei in Universul Credintei, spre valorile spirituale si eterne, caci: „Tot cel ce va chema numele Domnului se va mantui” (Fapte 2:21).

Diavolul si originea raului si a necredintei in lume

Fara cercetarea Bibliei, problema cunoasterii cu adevarat a originii raului in lume nu poate fi inteleasa. De aceea, voi prezenta cateva Scripturi, in descoperirea diavolului si a raului, care vin in lume prin lucrarile diavolului. „Cine savarseste pacatul este de la diavolul, pentru ca de la inceput diavolul pacatuieste. Pentru aceasta S-a aratat Fiul lui Dumnezeu, ca sa strice lucrurile diavolului.” (1 Ioan 3:8). In aceasta Scriptura ni se descopera originea raului in omenire si in lume prin cuvintele „ca de la inceput diavolul pacatuieste”, iar Fiul lui Dumnezeu a venit sa strice lucrarile diavolului.

Iata, cum reveleaza Dumnezeu prin proorocul Isaia originea diavolului, prin caderea ingerului heruvim de lumina, Lucifer, pentru ca s-a mandrit si a gandit sa fie mai presus si decat Dumnezeu, prin Scripturile care zic: „In iad s-a pogorat marirea ta in cantecul harfelor tale. Sub tine se vor asterne viermii si viermii vor fi acoperamantul tau. Cum ai cazut tu din ceruri, stea stralucitoare, fecior al diminetii! Cum ai fost aruncat la pamant, tu, biruitor de neamuri! Tu care ziceai in cugetul tau: „Ridica-ma-voi in ceruri si mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aseza jiltul meu! In muntele cel sfant voi pune salasul meu, in fundurile laturei celei de miazanoapte. Sui-ma-voi deasupra norilor si asemenea cu Cel Preainalt voi fi. Si acum, tu te pogori in iad, in cele mai de jos ale adancului! ” (Isaia 14:11-15).

Despre caderea din cer a ingerului devenit diavol prezinta Domnul Iisus, zicand: „Si le-a zis: Am vazut pe satana ca un fulger cazand din cer” (Luca 10:18), si impreuna cu el au cazut si „duhurile rautatii, raspandite in vazduh” (cf. Efes. 6:12), adica ceilalti ingeri trecuti de partea ingerului de lumina cazut, Lucifer, care era capetenia ingerilor heruvim din treapta a doua, creati si asezati de Dumnezeu in ceruri cu misiuni si raspunderi mari pentru ajutorarea mantuirii omenirii. Despre caderea celorlalti ingeri impreuna cu Lucifer, iata, cum ne mai reveleaza Scripturile care zic: „Caci daca Dumnezeu n-a crutat pe ingerii care au pacatuit, ci, legandu-i cu legaturile intunericului in iad, i-a dat sa fie paziti spre judecata, …” (2 Petru 2:4) „Iar pe ingerii care nu si-au pazit vrednicia, ci au parasit locasul lor, i-a pus la pastrare sub intuneric, in lanturi vesnice, spre judecata zilei celei mari” (Iuda 1:6).

La fel, prin proorocul Iezechil, Dumnezeu descopera omenirii pe diavolul, care a fost inainte Heruvimul capetenie in ceata a doua a ingerilor, cu o misiune mare de ocrotire: „Tu erai heruvimul pus ca sa ocrotesti; te asezasem pe muntele cel sfant al lui Dumnezeu, si umblai prin mijlocul pietrelor celor de foc.” (Iezechil 28:15). Iar Scripturile urmatoare descopera cum Heruvimul ocrotitor a cazut in pacatul mandriei si al trufiei si Dumnezeu l-a aruncat jos pe pamant, astfel: „Din pricina intinderii negotului tau, launtrul tau s-a umplut de nedreptate si ai pacatuit, si Eu te-am izgonit pe tine, heruvim ocrotitor, din pietrele cele scanteietoare si te-am aruncat din muntele lui Dumnezeu, ca pe un necurat”. „Din pricina frumusetii tale s-a ingamfat inima ta, si pentru trufia ta ti-ai pierdut intelepciunea. De aceea te-am aruncat la pamant si te voi da inaintea regilor spre batjocura. (Iezechil 28:16-17).

Despre acest Heruvim, care a cazut si a devenit diavol, Domnul Dumnezeu ne descopera ca: „Fost-ai fara prihana in caile tale din ziua facerii tale si pana s-a incuibat in tine nelegiuirea” (Iezechil 28:15) si el era: „Tu te aflai in Eden, in gradina lui Dumnezeu…” (Iezechil 28:13), acolo unde a ispitit pe Eva si pe Adam prin sarpe si au cazut si ei (cititi din Cartea Facerii Cap. 3, despre caderea stramosilor, pentru ca nu au ascultat nici ei de Dumnezeu, care I-a prevenit despre moartea lor, zicandu-le: „Iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit!”, Facere 2:17).

Deci, inainte de cadere, Heruvimul ocrotitor a fost fara prihana, din ziua in care Dumnezeu la creat pana s-a incuibat in inima lui nelegiuirea. Cauza caderii lui au fost mandria si trufia, de cand s-a „ingamfat inima lui”, care l-a dus la pierderea intelepciunii. In concluzie, mandria si inaltarea de sine, pentru care nu exista justificare sau scuza, a determinat caderea Heruvimului, care a devenit diavolul sau satana, dupa cum zice, ca: „Mandria merge inaintea pieirii si trufia merge inaintea caderii” (Proverbe 16:18). A scuza pacatul inseamna a-l justifica. Pacatul este manifestarea egoismului sub orice forma. De aceea, in tribunalele de judecata, chiar daca se aduc circumstantele atenuante calcatorului de lege, tot se da sentinta de judecata celui ce a incalcat legea si a savarsit raul.

Iisus Hristos descopera omenirii ca diavoul este „ucigator de oameni” si el „nu a stat intru adevar” ajungand astfel „mincinos si tatal minciunii”, zicand celor necredinciosi: „Voi sunteti din tatal vostru diavolul si vreti sa faceti poftele tatalui vostru. El, de la inceput, a fost ucigator de oameni si nu a stat intru adevar, pentru ca nu este adevar intru el. Cand graieste minciuna, graieste dintru ale sale, caci este mincinos si tatal minciunii” (Ioan 8:44).

Lucrarile diavolului in lume, pentru care Iisus a venit sa „strice lucrarile diavolului”, trebuie sa stie omul ca sunt foarte periculoase, ele fiind indreptate contra adevarului si contra planurilor lui Dumnezeu de mantuire a omului. Diavolul cazut cauta sa se razboiasca cu omul ca sa-l doboare si pe el.

Diavolul sau satana este duhul cel diavolesc si rau, care a incercat sa ispiteasca si pe Domnul Iisus, si cu atat mai mult pe om. Vedeti, cele trei ispitiri ale Domnului din partea diavolului in Evanghelia de la Matei 4:1-11, iar Domnul Iisus l-a alungat la sfarsit, zicandu-i: „Atunci Iisus i-a zis: Mergi inapoia Mea, satano, caci scris este: Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si Lui sa-I slujesti” (Matei 4:10).

Ispitirea omului la tot pacatul, iata cum mai este prezentata: „Nu este de mirare, deoarece insusi satana se preface in inger al luminii. Nu este deci lucru mare daca si slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptatii, al caror sfarsit va fi dupa faptele lor” (2 Cor. 11:14-15). Despre stapanitorul si inspiratorul lumii necredinciosilor, diavolul, care va fi dat afara, Iisus zice: „Acum este judecata acestei lumi; acum stapanitorul lumii acesteia va fi aruncat afara” (Ioan 12:31).

Diavolul sau satana este stapanitorul lumii necredintei si pacatului, care cauta cetatea inimii omului (cf. Efes. 6:12), este un ucigator, care cauta inima omului (cf. Ioan 8:44), este un semanator de neghina in tarina inimii omului (cf. Matei 13:24-30), este ca un leu care cauta pe cine sa inghita (cf. 1 Petru 5:8), este un amagitor si un inselator, care cauta inima omului sa o insele (cf. Apoc. 12:12). Diavolul este potrivnicul si vrajmasul credinciosilor (cf. 1 Petru 5:8). Caracterul cu aceste atribute diavolesti se poate vedea la omul necredintei in Dumnezeu. Iata ce trebuie sa faca omul sa poata sta impotriva diavolului: „Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului” (Efes. 6:11).

Stimate cititorule, aceasta parte a Articolului am prezentat-o pentru a putea vedea originea raului in lume si in omenire, cum diavolul prin lucrarile lui, precum am vazut in descoperirea Scripturii, este cel care desparte omenirea creata de Dumnezeu in doua lumi (cf. Ioan 12:31), Lumea necredintei si Lumea Credintei, care ramane de partea lui Dumnezeu. In concluzie, sa nu se insele nimeni, caci: „Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Marcu 13:31), zice Domnul Hristos, de aceea  cititi, va rog, in Evanghelia de la Matei, Cap. 25, unde Iisus prezinta Judecata de apoi, care vorbeste de sentinta celor necredinciosi si a diavolului cu ingerii lui, zicand: „Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui” (Matei 25:41).

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page