Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ADRIAN PAUNESCU – IN MEMORIAM

 

In dimineata zilei de 5 noiembrie ac. ne-a parvenit vestea trecerii la cele vesnice a poetului si omului politic care a fost Adrian Paunescu. De cateva zile am urmarit cu incordare, asemenea multor romani, anunturile privind evolutia starii sale, sperand ca se vor gasii remedii medicale pentru ai asigura refacerea, din starea critica in care s-a aflat.

L-am cunoscut personal pe Adrian Paunescu si l-am intalnit in diverse ocazii. Ca milioane de romani in perioada de dinainte de '89, am gasit in eforturile lui si ale cenaclului „Flacara” de multe ori singura satisfactie spirituala la care puteam spera in contextul cenusiu al regimului politic in care traiam cu totii. Cred ca de cateva ori am vorbit la telefon cu un anumit prilej interesandu-ma si despre posibilitatea venirii sale la Brasov. Imi aduc vag aminte de faptul ca mi-a spus atunci, cu vizibil regret, ca nu putea onora invitatia, ce i-o adresasem in numele sotiei mele, deoarece, intrase in dizgratia regimului politic de atunci, iar judetul Brasov era, sub acest aspect, cel mai decis sa nu accepte revenirea sa si a cenaclului pe scenele sale.

Ulterior, insa, Adrian Paunescu a venit la Brasov, o data in calitate de lider al cenaclului „Flacara” si a doua oara ca promotor al unei emisiuni, preluata si transmisa de programul national al TVR.

Din cate imi aduc aminte, revenirea lui Paunescu si a Cenaclului „Flacara” la Brasov si in alte zone ale judetului nu a fost deloc pe placul autoritatilor vremii. Spectacolul s-a desfasurat in Sala Sporturilor si la el au asistat, pe langa un numar urias de spectatori, in marea lor majoritate tineri si elevi, si o buna parte dintre liderii politici ai momentului, care au facut tot ce le-a stat in putinta spre a-i arata maestrului ca nu era dorit (de ei, se intelege) la Brasov, dar ca ei, prin dispozitie de sus, erau obligati sa-l tolereze.

Pe parcursul desfasurarii spectacolului, i s-au trimis numeroase bilete cu mesaje, care l-au deranjat si chiar jignit pe poet, determinandu-l chiar la reactii dure rostite la microfonul Salii sporturilor. Ulterior am aflat ca, in timpul sederii sale in judetul Brasov, Adrian Paunescu a avut parte si de alte sicane si ca, intre altele, i s-a sustras manuscrisul unui viitor volum de poezie, care se pare ca ar fi cuprins si piese ce nu erau pe placul regimului de atunci. Nu stiu daca, pana in 1989, poetul a reusit sa isi recupereze manuscrisul in cauza si nici cine era in realitate detinatorul sau.

Poetul nu a ramas deloc dator fata de ostilitatea vizibila a autoritatilor comuniste brasovene. Imi aduc aminte, ca, spre exemplu, in perioada premergatoare realizarii spectacolului ce urma a fi televizat, poetul s-a deplasat in diverse zone al judetului, fiind insotit de numerosi activisti culturali, in frunte cu presedinta forului judetean de resort. Ulterior am aflat ca poetul o trimitea frecvent pe aceasta sa ii aduca tigari, bautura sau sa faca diverse lucruri pe care aceasta le considera nedemne de statutul pe care il avea.

Urmatoarea mea intalnire cu poetul s-a intamplat in Bucuresti, unde m-am aflat intamplator, in momentul lansarii unui volum de poezie. Am obtinut si eu, ca sute de alti iubitori de poezie autograful poetului. Cu aceasta ocazie am schimbat cateva cuvinte, spre surprinderea mea Adrian Paunescu, amintindu-si de convorbirile telefonice avute anterior.

Al treilea moment care imi aduce aminte de poet, este legat de incidentul iscat de cantecul „Doamne ocroteste-i pe romani!” pe care l-a lansat sotia mea. Era vorba de perioada in care, spre a evita obligativitatea interpretarii de cantece din asa zisul folclor nou, impusa de autoritatile vremii pentru acceptarea efectuarii inregistrarilor la radio, sotia mea a readus in actualitate o serie de cantece patriotice vechi, chiar daca, la momentul respectiv si ulterior, s-au gasit destul de multe voci, inclusiv din randul unor confrati de cantec, ce au acuzat-o ca a interpretat cantece de inspiratie legionara. Ulterior, insa, chiar acuzatorii sai au trecut in repertoriile lor exact cantecele in cauza.

Adrian Paunescu a publicat in acea vreme un articol acuzator la adresa cantecului in cauza sustinand nici mai mult nici mai putin ca sotia mea si-ar fi insusit un text poetic al sau, fara a-l consulta sau a-i cere acceptul. Acuzatia poetului era gratuita si nejustificata fapt pe care l-am demonstrat intr-un text, gen drept la replica, pe care, insa, nici poetul nici redactia publicatiei sale nu l-a publicat niciodata. Banuiesc ca, dupa lectura lui, el a constientizat lipsa totala de temei in legatura cu acuzatiile formulate anterior.

Atitudinea poetului, m-a afectat, personal, cu atat mai mult cu cat, in pofida atacului la care recursese, nu a permis aparitia dreptului la replica, deci nu a permis opiniei publice sa auda si parerea partii incriminate.

In perioada 2000-2004 am avut posibilitatea, in mai multe randuri, sa il intalnesc pe Adrian Paunescu, in calitatea sa de senator al Romaniei. Nu am avut, insa, vreun dialog, cu el, desi un confrate politic, apropiat al poetului, s-a oferit sa intervina pentru eliminarea tensiunilor dintre noi, despre a caror existenta era informat. Ultima noastra intalnire s-a petrecut la Tebea, la manifestarile organizate in cinstea lui Avram Iancu. Prefectul PSD-ist al judetului Hunedoara, ca aproape la toate manifestarile organizate la care am asistat, a exclus orice interventie a liderilor politici prezenti, permitand dreptul la microfon doar reprezentantilor puterii din momentul respectiv.

La un moment dat, acelasi prefect infatuat a anuntat: „si acum o sa ne recite o poezie, poetul nostru national, Adrian Paunescu”. Aflandu-ma in imediata apropiere a protipendadei PSD-iste, dar de cealalta parte a baricadei politice si ideologice, am atras, neinspirat, atentia vorbitorului ca poporul roman are un singur poet national demn de acest titlu si anume pe Mihai Eminescu. Eu am facut aceasta observatie destul de tare, fiind auzita (si chiar aplaudata) de o parte dintre cei prezenti. Se pare ca observatia mea rautacioasa si gratuita nu a scapat nici lui Adrian Paunescu, care, in loc sa recite o poezie, a preferat sa rosteasca un discurs cu tenta politica, dar bine primit de asistenta. Desi ne-am intalnit pana la expirarea mandatului meu de deputat, de multe ori, Adrian Paunescu nu a reactionat fata de, recunosc azi, neinspirata mea interventie. Am tinut sa fac aceste precizari si ca un fel de mea culpa fata de cel plecat, prea devreme, in drumul sau spre vesnicie.

Chiar daca dupa 1989 este foarte mare numarul celor ce l-au contestat, l-au atacat violent, dar si total nejustificat, cu toate minusurile lui, Adrian Paunescu va ramane in istoria culturii si literaturii romane, drept unul din numele de referinta ale ultimei jumatati de veac. Multe dintre poemele lui, degajand infinita iubire, caldura si sensibilitate, si facand proba talentului sau imens si clocotitor, au intrat deja in repertoriile unor interpreti sau formatii muzicale, emotionand, acum, ca si in anii ce vor veni, sute de mii de ascultatori si proband talentul poetic incontestabil pe care l-a avut. Credem ca dupa ce se va reveni la normalitate si in domeniul istoriei si criticii literare romanesti, se vor gasi exegeti onesti care sa se apropie de opera sa, sine ira et studio, subliniindu-i cu onestitate valentele si meritele estetico-literare si asezand-o acolo unde i se cuvine, in istoria literaturii romane.

Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

Dr. Dan BRUDASCU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page