Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

NU FII NECREDINCIOS, CI CREDINCIOS

Preot Paroh Aurel Sas, Las Vegas, Nevada

„Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fii necredincios, ci credincios” (Ioan 20:27).

„Iar credinta este incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute. Prin ea cei din vechime au dat buna lor marturie” (Evrei 11:1-2).

„Caci Hristos, inca fiind noi neputinciosi, la timpul hotarat a murit pentru cei necredinciosi” (Rom. 5:6).

(Continuare din editia precedenta)

Viata necredinciosilor grabeste venirea vremurilor din urma

Toate acestea vizeaza vremurile din urma, in descoperirea Evangheliei, care zice: „Dar Duhul graieste lamurit ca, in vremurile cele de apoi, unii se vor departa de la credinta, luand aminte la duhurile cele inselatoare si la invataturile demonilor” (1 Tim. 4:1). „Caci va veni o vreme cand nu vor mai suferi invatatura sanatoasa, ci – dornici sa-si desfateze auzul – isi vor gramadi invatatori dupa poftele lor, si isi vor intoarce auzul de la adevar si se vor abate catre basme” (2 Tim. 4:3-4). Iar prin Scripturile urmatoare, Dumnezeu prezinta omenirii caracterul omului necredincios al vremurilor din urma, zicand: „Si aceasta sa stii ca, in zilele din urma, vor veni vremuri grele; Ca vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginti, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara cucernicie, Lipsiti de dragoste, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, cruzi, neiubitori de bine, Tradatori, necuviinciosi, ingamfati, iubitori de desfatari mai mult decat iubitori de Dumnezeu, Avand infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei. Departeaza-te si de acestia” (2 Tim. 3:1-5). Aici este pericolul si prevenirea pentru cel credincios, ca prezentarea necredinciosului va lua „infatisarea adevaratei credinte”, dar falsa si inselatoare.

Necredinciosii, prin invataturile lor false despre creatie, ascund adevarul despre adevaratul Creator Dumnezeu, iar Scripturile urmatoare descopera adevarul, zicand: „Caci ei in chip voit ascund faptul, ca cerurile erau de demult si ca pamantul s-a inchegat, la cuvantul Domnului, din apa si prin apa, Iar cerurile de acum si pamantul sunt tinute prin acelasi cuvant si pastrate pentru focul din ziua judecatii si a pieirii oamenilor necredinciosi. Iar ziua Domnului va veni ca un fur, cand cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzand, se vor desface, si pamantul si lucrurile de pe el se vor mistui. Asteptand si grabind venirea zilei Domnului, din pricina careia cerurile, luand foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi! (2 Petru 3:5-12). De ce toate acestea? Raspunsul este: „Din cauza judecatii si a pieirii oamenilor necredinciosi” (2 Petru 3:7).

Iar asteptarea credinciosilor, dupa fagaduinta Domnului, este: „Dar noi asteptam, potrivit fagaduintelor Lui, ceruri noi si pamant nou, in care locuieste dreptatea. Pentru aceea, iubitilor, asteptand acestea, sarguiti-va sa fiti aflati de El in pace, fara prihana si fara vina. Si indelunga-rabdare a Domnului nostru socotiti-o drept mantuire, precum v-a scris si iubitul nostru frate Pavel dupa intelepciunea data lui” (2 Petru 3:13-15). „Ceruri noi si pamant nou” in care va locui „dreptatea” lui Dumnezeu in armonie si pace cu toti cei care au fost credinciosi, va fi in Universul spiritual, dupa ce acest univers fizic va arde, dupa Scriptura care descopera mai sus sfarsitul, zicand: „…Cand cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzand, se vor desface, si pamantul si lucrurile de pe el se vor mistui. Asteptand si grabind venirea zilei Domnului, din pricina careia cerurile, luand foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi! (2 Petru 3:5-12), „Din cauza judecatii si a pieirii oamenilor necredinciosi” (2 Petru 3:7).

„Cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzand, se vor desface si pamantul si lucrurile de pe el se vor mistui”, pentru ca pamantul acesta a fost intinat prin faradelegile oamenilor necredintei, astfel, arzand, va veni un Univers spiritual, precum vor fi si oamenii dupa invierea cea de apoi. Necredinta si faradelegile oamenilor au adus si potopul din vremea lui Noe, dupa cum Scriptura zice: „Pamantul insa se stricase inaintea fetei lui Dumnezeu si se umpluse pamantul de silnicii. Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Noe: „Sosit-a inaintea fetei Mele sfarsitul a tot omul, caci s-a umplut pamantul de nedreptatile lor, si iata Eu ii voi pierde de pe pamant. Tu insa fa-ti o corabie de lemn de salcam. In corabie sa faci despartituri si smoleste-o cu smoala pe dinauntru si pe dinafara…” (cititi, Facere 6:5-14). Asa este pamantul intinat si azi de faradelegile oamenilor necredintei. Dumnezeu, insa, ii cheama pe oamenii necredintei la salvare si mantuire prin Corabia care a dat-o, adica Biserica Crestina cu invataturile Biblice, si astfel vor fi salvati oamenii de azi, ca Noe in vremea potopului.

Nu exista crutare fara reintoarcere la Credinta

Scripturile urmatoare prezinta necrutarea si aplicarea justitiei lui Dumnezeu, zicand: „Caci daca Dumnezeu n-a crutat pe ingerii care au pacatuit, ci, legandu-i cu legaturile intunericului in iad, i-a dat sa fie paziti spre judecata, si n-a crutat lumea veche, ci a pastrat numai pe Noe, ca al optulea propovaduitor al dreptatii, cand a adus potopul peste cei fara de credinta, si cetatile Sodomei si Gomorei, osandindu-le la nimicire, le-a prefacut in cenusa, dandu-le ca o pilda nelegiuitilor din viitor; Iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea in desfranare a celor nelegiuiti, l-a izbavit, Pentru ca dreptul acesta, locuind intre ei, prin ce vedea si auzea, zi de zi, chinuia sufletul sau cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite. Domnul poate sa scape din ispite pe cei credinciosi, iar pe cei nedrepti sa-i pastreze, ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii” (2 Petru 2:4-9), tot asa se poate spune, caci cu atat mai mult, nu poate fi crutare nici pentru lumea necredintei din orice vreme istorica, precum s-a aratat mai sus si s-a dovedit. In vremurile noastre, deja, am putut vedea cum au cazut orase intregi la diferite cutremure si alte calamitati in Univers, precum au cazut orasele Sodoma si Gomora (cititi, Facere Cap. 19), pentru ca Dumnezeu nu putea sa duca in viitor o societate de oameni decazuta moral de la standardele Creatorului, ci din iubire Dumnezeu a vorbit prin cutremurele din lume, celorlalte orase si tari sa se intoarca la standardele morale ale vietii, iar daca nu „toti veti pieri la fel”!

Mantuitorul Hristos a intrebat pe contemporanii care au venit la El: „Sau acei optsprezece insi, peste care s-a surpat turnul in Siloam si i-a ucis, ganditi, oare, ca ei au fost mai pacatosi decat toti oamenii care locuiau in Ierusalim? Nu! zic voua; dar daca nu va veti pocai, toti veti pieri la fel” (Luca 13:4-5). Deci, salvarea vietii este prin intoarcerea neintarziat a necredinciosilor cu pocainta la Dumnezeu.

Caracterul necredinciosului

Urmatoarele Scripturi prezinta caracterul si cautarile necredinciosilor, astfel: „si mai vartos pe cei ce umbla dupa imboldirile carnii, in pofte spurcate si dispretuiesc domnia cereasca. Indrazniti, ingamfati, ei nu se cutremura sa huleasca maririle (din cer), Acestia insa, ca niste dobitoace fara minte, din fire facute sa fie prinse si nimicite, hulind cele ce nu cunosc vor pieri in stricaciunea lor; Ei insisi fiind nedrepti isi vor lua plata nedreptatii, socotind o placere desfatarea de fiecare zi; ei sunt pete si ocara, facandu-si placere, in ratacirile lor, sa ospateze cu voi la mesele voastre; Avand ochii plini de pofta desfranarii si fiind nesatiosi de pacat, ei amagesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsa la lacomie si sunt fiii blestemului. Parasind calea cea dreapta, au ratacit si au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptatii” (2 Petru 2:10-15).

Propaganda pacatului si a nelegiuirilor din partea necredinciosilor, prin tot felul de reclame, care amagesc si ratacesc si pe altii, iata cum o prezinta Scriptura, zicand: „Acestia sunt izvoare fara de apa si nori purtati fara de furtuna, carora li se pastreaza, in veac, intunericul cel de nepatruns, Caci rostind vorbe trufase si desarte, ei momesc intru poftele trupului, cu desfranari, pe cei care de abia au scapat de cei ce vietuiesc in ratacire. Ei le fagaduiesc libertate, fiind ei insisi robii stricaciunii, fiindca ceea ce te biruieste, aceea te si stapaneste” (2 Petru 2:17-19). Iata, ce zice o reclama in Las Vegas pe drumul spre Aeroport: „Sin on Sunday!”, care inseamna („pacatuieste Duminica!”). Stragator la cer! De necrezut! Dar aceasta este reclama celor necredinciosi din industria cu afacerile pacatului.

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page