Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Scrisoare pastorala de Craciun

I.P.S. Varsanufie, Arhiepiscop al Ramnicului
† VARSANUFIE, Cu Darul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Ramnicului,
Iubitului nostru Cler, cuviosilor vietuitori ai Sfintelor Manastiri si tuturor dreptcredinciosilor crestini: har, mila, pace si intru toate bunavoire, iar de la Noi, Arhieresti si parintesti binecuvantari.

„Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel, care se talcuieste: Cu noi este Dumnezeu". (Matei 1, 23; cf. Isaia 7,14).

Iubiti fii si fiice duhovnicesti,
Sarbatoarea Nasterii Domnului este, dupa expresia Sfantului Ioan Gura de Aur, maica tuturor sarbatorilor, pentru ca acest praznic este urmat de toate celelalte praznice. Fara inomenirea Fiului lui Dumnezeu, nu am vorbi de Invierea Mantuitorului, iar fara Inviere, nu s-ar mai fi implinit scopul inomenirii. Chiar daca in plan istoric despartim praznicele unul de altul, ele sunt strans legate intre ele, iar la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie acestea toate se regasesc ca o singura realitate. Dupa cum ne invata Sfintii Parinti, in Sfanta Liturghie recapitulam, ca realitati traite, principalele praznice ale Bisericii; astfel, dupa acestia, in Sfanta Liturghie mereu traim Nasterea Domnului, mereu traim Invierea si, la fel, Cincizecimea.

Centralitatea sarbatorii Nasterii Domnului intre celelalte sarbatori, rezida din centralitatea inomenirii Fiului lui Dumnezeu in planul soteriologic: daca Hristos Domnul nu s-ar fi nascut ca om, atunci omul nu ar mai fi putut avea posibilitatea indumnezeirii fiintei sale, lucru aratat in chip lamurit de textul liturgic: „Veniti sa ne bucuram intru Domnul, povestind taina ce este de fata. Zidul cel despartitor acum cade; sabia cea de foc se indeparteaza; heruvimul nu mai pazeste pomul vietii; iar eu ma impartasesc din dulceata din rai, de la care m-am indepartat prin neascultare. Chipul cel neschimbat al Tatalui, Pecetea vesniciei Lui, infatisare de rob primeste, iesind din Maica ce nu stie de nunta, nesuferind schimbare: ca a ramas ce era, Dumnezeu adevarat fiind; si a luat ce nu era, om facandu-Se, din iubire de oameni. Acestuia sa-I cantam: Cel ce Te-ai nascut din Fecioara, Dumnezeule, miluieste-ne pe noi" (Stihira I, de la Doamne, strigat-am ..., Slujba Vecerniei, luna decembrie, ziua a douazeci si cincea, Mineiul pe decembrie, editia a VI-a, EIBMBOR, Bucuresti, 1991, p. 376).

Inomenirea Fiului lui Dumnezeu, a doua Persoana a Sfintei Treimi, Cuvantul sau Logosul, a avut ca scop, pe de o parte, scoaterea omului din pacatul stramosesc dupa caderea lui Adam si a Evei, asa cum spune si cantarea bisericeasca alcatuita de Ioan Monahul: „Pe cel dupa chip si dupa asemanare, vazandu-l Iisus stricat din pricina calcarii poruncii, plecand cerurile S-a pogorat si S-a salasluit in pantecele Fecioarei fara schimbare, ca intr-insul sa innoiasca pe Adam cel stricat" (Stihira la Litie, Mineiul pe decembrie, p. 383), dar, pe de alta parte, este urmarita indeosebi indumnezeirea omului. Sfantul Atanasie cel Mare marturiseste in scrierile sale ca Dumnezeu S-a facut om pentru a-l face pe om dumnezeu. Acelasi lucru este accentuat si in multe cantari din slujba Nasterii Domnului: „Asemenea la chip cu amestecarea cea de jos din tarana facandu-Te, Hristoase, si cu impartasirea trupului cazut, l-ai impartasit pe acesta de firea dumnezeiasca, om facandu-Te si ramanand Dumnezeu" (Cantarea a III-a din Canonul Utreniei, Mineiul pe decembrie, p. 387).

Trupul pe care l-a luat Fiul lui Dumnezeu din Fecioara, facandu-Se om adevarat, este semnul vazut al iubirii netarmurite a lui Dumnezeu fata de oameni: „Din inaltimea cerului, Imparatul vine la noi, din curata Fecioara, Dumnezeu fiind, dar in vremea din urma Cuvant intrupat, ca sa cheme la Sine din stricaciune pe omul zidit intai" (Cantarea a III-a din Canonul Utreniei, Mineiul pe decembrie, p. 387). Parintele Dumitru Staniloae explica acest adevar marturisit de intreaga teologie patristica, spunand: „Trupul pe care si-l ia Cuvantul dumnezeiesc din Fecioara, cand Se face om, este semnul si mijlocul extremei Lui coborari iubitoare la om. Dar El nu poate lua un astfel de trup decat dintr-un trup care s-a facut si el semn si mijloc al iubirii extreme fata de Dumnezeu. Caci nu se poate sa nu se vada legatura trupului asumat de El cu trupul Maicii Lui. Cuvantul a voit sa faca din trupul Lui un mijloc al manifestarii iubirii Lui extreme ca om fata de Dumnezeu si al iubirii Sale extreme ca Dumnezeu fata de oameni. Dar trupul acesta s-a format din sangele trupului strabatut de simtirile Maicii Sale si a ramas intr-o legatura cu el [...]. Culmea iubirii Lui fata de oameni s-a intalnit in Maica Lui cu culmea iubirii omenesti fata de El. Maica Lui a fost si pregatita, dar a si contribuit la plinirea vremii in intalnirea Fiului lui Dumnezeu cu umanitatea in umanitatea Lui luata din ea si, prin aceasta, in suprema iubire dintre El si ea" (Pr. Dumitru Staniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, vol. II, Ed. Cristal, Bucuresti, 1995, pp. 83-84). Maica Domnului s-a facut pe sine purtatoare a iubirii milostive a lui Dumnezeu fata de oameni: „De Dumnezeu Nascatoare Fecioara, care ai nascut pe Mantuitorul, sters-ai blestemul cel dintai al Evei; ca Maica te-ai facut bunavointei Tatalui, purtand in brate pe Dumnezeu-Cuvantul intrupat. Taina nu sufera cercetare; numai cu credinta toti sa o slavim, graind cu tine si zicand: Netalcuitule Doamne, slava Tie!" (Stihira la Laude, Mineiul pe decembrie, p. 394).

Dreptslavitori crestini,
Iubirea lui Dumnezeu fata de oameni, dovedita si prin inomenirea Sa, ne arata ca iubirea adevarata inseamna jertfa, daruire, saracire a ta in fata aproapelui si asumarea durerii celuilalt in fata durerii tale, desertare de tine, ca sa-l primesti pe celalalt, iar primindu-l pe aproapele, pe Hristos Il primesti, dupa cum El Insusi ne asigura: „Intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut (Matei 25, 40)". Patericul vine si intareste cuvantul scripturistic printr-o apoftegma, care relateaza ca „A intrat odata Avva Agaton in cetate ca sa vanda niste lucruri si a aflat pe cineva plin de lepra langa drum. Atunci leprosul i-a zis: Unde mergi? Iar Avva Agaton i-a zis: In cetate ca sa vand niste lucruri. A zis lui: Arata dragoste si du-ma si pe mine acolo. Si, purtandu-l in spate, l-a dus in cetate. Si acela i-a zis: Unde vinzi lucrurile, acolo sa ma asezi pe mine. Si a facut asa. Si cand vindea un lucru, leprosul ii zicea: Cu cat l-ai vandut? Si el zicea: Cu atat. Si ii zicea: Cumpara-mi dulciuri. Si ii cumpara. Si iarasi vindea un lucru si zicea: Pe acesta cu cat l-ai vandut? Si zicea: Cu atat. Si acela zicea: Cumpara-mi cutare. Si ii cumpara. Dupa ce a vandut toate lucrurile si voia sa plece, leprosul i-a zis: Pleci? Si i-a raspuns: Da. Iar el a zis: Arata iarasi dragoste si du-ma acolo unde m-ai gasit. Si, purtandu-l in spate, l-a dus la locul lui. Iar acela i-a zis: Binecuvantat sa fii de Domnul, Agaton, in cer si pe pamant. Si ridicandu-si ochii, nu a mai vazut pe nimeni. Caci era inger al Domnului care venise sa-l puna la incercare" (Patericul Mare, Editura Bizantina, Bucuresti, 2015, pp. 798-799). Aceeasi scriere patristica aminteste ca „Parintele nostru Avva Antonie a zis: Niciodata nu am socotit sa pun interesul meu inaintea folosului fratelui meu" (Patericul Mare, p. 802). Prin iubirea revarsata asupra aproapelui, omul urca catre Dumnezeu, imitandu-L pe Dumnezeu Care S-a facut om pentru a putea fi urmat. Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos intr-o pestera saracacioasa, ne face sa ne imbogatim, doar alungand de la noi egoismul si nepasarea fata de aproapele nostru. Omul nu poate ajunge la iubirea de Dumnezeu daca nu isi iubeste aproapele.

Iubiti frati intru Hristos Domnul,
Efortul nostru ascetic din toata perioada Postului Craciunului are ca scop pregatirea noastra ca persoane pentru a-L primi, cu adevarat, in viata noastra pe Hristos Domnul. Hristos Cel nascut in pestera Betleemului, acum mai bine de doua mii de ani, trebuie sa Se nasca si in pestera inimilor noastre, trebuie sa ia chip in noi, ca si noi sa devenim asemenea Lui. Pentru aceasta trebuie sa ascultam cuvintele Sale: „Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii" (Ioan 13, 34-35); „Toate cate voiti sa va faca voua oamenii, asemenea si voi faceti lor" (Matei 7, 12).
Lumea are nevoie tot mai mult de iubirea noastra. Avem nevoie sa ne impartasim tot mai mult iubirea unuia fata de celalalt si sa ne sustinem unii pe altii intru iubire. In acest sens, ne intareste spre faptuirea intru iubire, aceeasi carte citata, Patericul: „Urcand odata Avva Ioan Colovos de la Schit, impreuna cu alti frati, calauza lor s-a ratacit, caci era noapte. Si au zis fratii Avvei Ioan: Ce vom face, parinte, ca fratele a ratacit calea? Sa nu cumva sa murim rataciti! A zis lor Batranul: Daca ii spunem, se intristeaza si se rusineaza. Iata, ma voi face eu insumi bolnav si voi zice ca nu pot sa mai merg inainte, ci voi ramane aici pana dimineata. Si a facut asa. Iar ceilalti au zis: Nici noi nu mai mergem, ci stam cu tine. Si au stat pana dimineata si pe fratele nu l-au smintit" (Patericul Mare, p. 800). Iata ce inseamna dragoste, iata ce inseamna sa-ti pui sufletul pentru aproapele tau!

Iubiti fii si fiice duhovnicesti,
Lumea in care traim arata faptul ca tot mai multi oameni prefera sa traiasca in singuratate. Nu ne mai interesam de aproapele nostru, nu ne mai pasa de cel de langa noi. Intrajutorarea este tot mai putin intalnita, facand loc egoismului exacerbat. Ne vedem doar pe noi cu nevoile noastre, uitand de responsabilitatea noastra ca fiinte personale, create dupa chipul lui Dumnezeu.
Trebuie sa incercam fiecare, cu posibilitatile noastre, sa aratam aproapelui ca Hristos Domnul este cu noi si in fiecare dintre noi. Sa ne aratam uniti intru credinta: „Ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis" (Ioan 17, 21).
Pestera in care S-a nascut Hristos Domnul este intruchiparea Bisericii, dupa expresia Sfantului Vasile cel Mare. Acest dascal al Bisericii arata ca salasul unde a nascut Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu a primit chipul Bisericii. Biserica este trupul Dumnezeului Om, nascut din pantecele Fecioarei. Sa ramanem in Biserica neclintiti, pastrand invatatura curata a Sfintilor Parinti, neabatandu-ne prin schisme si speculatii teologice de la invatatura acesteia, asa cum spune si cantarea de la Slava Laudelor acestei sarbatori: „Si noi aducem Tie, Dumnezeului si Mantuitorului sufletelor noastre, in loc de dar de bani, bogatia teologhisirii celei dreptcredincioase" (Slava de la Laude, Mineiul pe decembrie, p. 395).
Nasterea Domnului este sarbatoarea care ne convinge, iara si iara, ca nu suntem singuri, ca nu suntem ca vantul care nici nu vine bine ca si dispare, nu suntem ca iarba campului care repede uscandu-se nu mai este, nu suntem ca zapada care indata se topeste, nu suntem ca fumul care se risipeste, suntem cu Dumnezeu si cu Sfintii Lui. Omul nu e singur, ci vesnic va fi cu Dumnezeu!
Anul 2017, declarat de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane ca Anul omagial al iconarilor si pictorilor bisericesti si Anul comemorativ Justinian Patriarhul si al aparatorilor Ortodoxiei in timpul comunismului in Patriarhia Romana, va fi un an in care se va reliefa importanta jertfei pentru credinta, pe care au savarsit-o cei ce au luptat impotriva regimului comunist, pentru apararea credintei stramosesti, pentru libertatea si demnitatea poporului roman, dar si aceea a misiunii iconarilor bisericesti, care propovaduiesc in imagini, cu timp si fara timp, Cuvantul lui Dumnezeu.
Fie ca sarbatoarea Nasterii Domnului, a Noului An si a Botezului Domnului sa va aduca multa pace, sanatate, bucurie si intarire spre implinirea a toata fapta cea buna intru iubire desavarsita!
La multi ani intru mantuire!
Un An Nou binecuvantat!

Al vostru al tuturor, de tot binele voitor si catre Hristos Domnul, Cel Nascut in ieslea Betleemului, rugator,

† VARSANUFIE
Arhiepiscopul Ramnicului

Data in Resedinta Arhiepiscopala din Ramnicu-Valcea, la Praznicul Nasterii Domnului, din Anul mantuirii 2016.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page