Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Rataciri, rataciri

 Andrei Marga  

Infrangerea PNL si victoria covarsitoare a PSD in recentele alegeri parlamentare sunt normale in raport cu ceea ce s-a petrecut in tara in ultimii doi ani.
Electoratul a perceput distanta dintre liberali lipsiti de oferta, dar vehementi in ratacirile lor, si social-democrati lucrativi in a articula un program care intampina nevoile populatiei. Peste toate, este dovada ca prestatia activistilor de carton, gonflati prin parvenire, a revoltat si ca este nevoie de oameni priceputi si responsabili, care-si asuma grijile comunitatii.

In ultimii ani, in Romania s-a batut moneda pe „schimbarea clasei politice” – o tema falsa, la care nu s-a apelat in tari civilizate. Din nefericire, insi ajunsi prin jocul circumstantelor la decizii, dar saraci in idei si solutii, se ocupa mai mult de selectarea discretionara a reprezentantilor publici, decat de raspunderea pe care si-au asumat-o.

Pe cat a reusit, o astfel de selectare a inlocuit, cum se observa usor, multi oameni competenti, cu amatori cupizi si manevrabili. De asta are nevoie Romania? Se pune insa o intrebare: cei care vor astazi sa faca selectarea cum au fost selectati?  La o privire atenta a lucrurilor,  se poate spune ca nicidecum dupa reguli transparente!

Infrangerea liberalilor actuali nu surprinde. Dupa succesul USL din 2012, cand liberalii au mai aparat pentru ultima oara valoarea caracteristica a libertatii persoanelor si a demnitatii cetatenesti si au mai pledat raspicat pentru reconstructia statului, nu au urmat decat erori si esecuri.
Din oportunism, liberalii s-au mutat peste noapte la populari.
Ei s-au unit tocmai cu cei care aprobasera desfigurarea democratiei in ultimul deceniu. Ei au sustinut persoane care nu au adus mai nimic in viata cetatenilor – afara de refrenul unei justitii inca straine de dreptate, de parole ce frizeaza necunoasterea realitatilor si de politica externa redusa la excursii.

Liberalismul este din capul locului aparatorul libertatilor si demnitatii persoanei si are o evolutie plina de invataminte, de la John Stuart Mill, trecand prin Friedrich Naumann sau Friedrich Hayek, la Ronald Dworkin, Michel Sandel sau William Galston.

S-a acumulat o veritabila cultura in traditia liberalismului, care este astazi de referinta in cultura lumii, dar de care vatafii liberalilor carpatici abia daca au auzit. Ei s-au grupat in jurul unei conduceri preocupate mai mult ca rivalii sa fie abordati de procuratura, decat de binele cetatenilor. Statul de drept ei il confunda cu genuflexiunea fata de sefi si forte obscure.

Esecurile electorale sunt urmarea logica. Dupa alegerile europene, a venit esecul la alegerile locale, iar acum esecul la alegerile parlamentare. Intre ele, a fost aberatia sustinerii unui guvern zis „tehnocratic”, care, la drept vorbind, nu avea de a face nici cu competenta tehnica, nici cu virtutile civice, nici cu legalitatea. La acestea s-a adaugat incapacitatea de a da candidati de prim-ministru din propriile randuri si fixatia pe un candidat emanat de acele forte, care nu a etalat vreo initiativa semnificativa.

Liberalismul este, indubitabil, cultura fara de care nu sunt  posibile libertati si societate libera. La noi, insa, distanta dintre liberalii de pe scena si liberalism a ajuns sa fie atat de mare, incat electoratul si-a dat seama ca este vorba de un divort. Poate iremediabil cu liberalii de azi!
Sunt cateva chestiuni care se cer lamurite din nou.

Liberalii invoca pana la saturatie deviza „fara penali”, vizand de fapt concurenti politici pe care nu-i pot inlatura altfel din cale. Sa trecem peste faptul ca cei care imbratiseaza cu ardoare deviza nu sunt usa de biserica si ca numai culanta justitiei i-a ferit pana acum de penalizare. Sa nu staruim aici asupra intrebarii biblice: care dintre vehementi are acoperirea morala sa ridice piatra?

S-a gasit apoi un articol de lege din faza in care autoritatile, nestiind cum sa faca fata discutiei bruxelleze despre coruptia din Romania, au introdus in reglementari interdictia ca cei care au suferit condamnari sa intre in guvern. Nu discutam aici evidenta incalcare a Constitutiei, din Romania si de oriunde in democratii, printr-o astfel de reglementare. Dar nu se poate sa nu-ti pui o seama de intrebari, daca ramai cu mintea necorupta.

De ce Franta nu a pus astfel problema cand Alain Jupe concura la presedintia tarii? De ce presedintele ales Donald Trump l-a inclus pe generalul David Petreus in lista scurta a candidatilor la functia de Secretar de stat? De ce venerabilul presedinte Giorgio Napolitano a procedat cum se cunoaste la numirea primului ministru al Italiei?  De ce in alte numeroase cazuri, in tari in care exigenta este incomparabil mai mare fata de valoarea candidatilor la demnitati, nu se discuta asa cum o fac liberalii din Romania de azi?

Dar sunt si intrebari mai adanci. Nu ar fi cazul ca cei care imbratiseaza deviza de mai sus sa se alarmeze de extinderea saraciei si degradarea democratiei din tara, la care s-ar putea sa contribuie tocmai actiunile lor? Nu ar fi cazul ca liberalii sa invete ca, la propriu, democratia nu este instrument de lovit concurentii, ci, cum spuneau antecesorii,  forma de viata?

Discutia se intensifica demagogic in ultimele zile in jurul functiei de prim ministru. Insi care nu stiu sa paseasca fara regie din umbra, bat zgomotos tobele acuzarii unor oameni de numele carora s-a legat ceva, pe care cineva i-a agatat, din razbunare, in vreun fel. Nici acum, dupa ce verdictul urnelor este coplesitor, liberalii nu economisesc nici un mijloc sa caute sa impiedice desemnarea lui Liviu Dragnea. Din nou ei se insala.

De altfel se insala ca si atunci cand au sprijinit persoane fara valoare pentru conducerea in stat. Este vorba in fapt de violarea unui principiu pe care, asa cum se vede bine, liberalii actuali nu-l inteleg – acela al indreptatirii oricarui cetatean sa ajunga la demnitati publice daca a obtinut legitimarea in mod democratic. Ei cedeaza, din nou, pagubos, pentru ei si societate, in fata luarii abuzive  a unei selectari samavolnice drept legitimare si se compromit in plus in fata oamenilor integri.

Nu stim, in clipa de fata, daca Liviu Dragnea, care a condus un partid la succes electoral istoric, chiar vizeaza aceasta desemnare. Nu stim multe, dar nu acest aspect este acum important, caci aici nu este vorba de o persoana sau de alta.

Nu trebuie sa fii prieten cu Liviu Dragnea, nici membru al PSD ca sa-ti dai seama de eroarea pe care liberalii actuali o comit chiar in raport cu liberalismul. Este destul sa ai un dram de bun simt pentru a spune ca actiunea liberalilor este iarasi si inculta si nesabuita.

In definitiv, ca sa amintim aici doar un fapt, toata conducerea liberala din acea vreme si varfurile liberale de astazi au fost alaturi de Liviu Dragnea in organizarea referendumului din 2012 si au facut ceea ce a facut si el: mobilizarea cetatenilor la vot. Mii si mii de oameni au procedat la aceasta si s-a ajuns astfel la votul favorabil a peste sapte milioane de cetateni. Condamnarea tintita a lui Liviu Dragnea s-ar putea sa fie una dintre rusinile felului oportunist de a imparti dreptatea in instante.

Dar daca cei care scriu cronica evenimentelor vor scoate peste cativa ani actiunea aceasta in relief ca pe un merit istoric?! Este ipocrit sa-l lasi astazi singur pe Liviu Dragnea, pentru ca si-a condus partidul la victorie, in fata unor acuzatii indoielnice, pe care timpul le-ar putea infirma. Oamenii maturi fac politica in mod demn si nu scuza recursul la orice mijloc, nici chiar atunci cand in cauza sunt rivali.

Dar hotararile justitiei !? Da, desigur, justitia este sfanta, iar hotararile justitiei trebuie respectate. Numai ca adevarul si dreptatea conteaza pentru orice om cu capul pe umeri impreuna cu calea pe care acestea se stabilesc. In Romania, destui insi, incapabili sa construiasca ceva, cultiva sofismul dupa care, dreptatea fiind valoare fondatoare a societatii, deciziile din instante sunt de nediscutat. Mai ales atunci cand isi pot lovi rivalii!

Este un sofism pe  care nu-l mai intalnesti decat in locuri in care cultura juridica face primii pasi! Chiar nu se cunosc numeroase decizii gresite ale instantelor, in pofida faptului, demn de mentionat, ca in tara mai sunt o seama de juristi bine calificati? si deciziile justitiei sunt failibile si au nevoie de discutie publica.

Nu cumva a sosit timpul sa regretam ca unii procurori se lasa folositi in rivalitatile politice? Nu cumva trebuie sa regretam ca unii juristi nu au curajul independentei opiniei? Ca s-a ajuns sa se faca cariera politica mobilizand justitia sa rareasca concurentii din propriul partid si din afara acestuia? Ca lupta anticoruptie a ultimului deceniu sporeste zi de zi coruptia? Ca in combaterea coruptiei se evita imbratisarea strategiilor lumii civilizate?

Ziare din diferite tari dau din nou titluri alarmante despre Romania, vorbind de „inrosirea” judetelor, ca si cum ar fi o cotitura a istoriei. Iar unii fac din acele articole „argumente” in lupta politica interna. Asemenea fapte ar trebui scrutate mai profund, pentru a ramane cu capul pe umeri si a nu ceda inselatoriei.

Desigur, opinia oricui, roman sau neroman, merita interesul. Traim intr-o lume deschisa si este un avantaj sa poti privi cu mai multi ochi si sa schimbi opinii. Doar ca jurnalisti straini specializati in studii romanesti, cum aveau odinioara Frankfurter Allgemeine Zeitung, Le Monde sau alte publicatii, nu prea mai sunt, cel putin deocamdata.

Romania este, din pacate, desconsiderata, tocmai ca urmare a confuziilor din discutia interna, a inculturii decidentilor si a neputintei vizibile de a iesi din neajunsuri. Reprezentantii ei, care de obicei saluta respectuos, dar nu au propuneri, sunt luati eventual drept baieti buni la votat rezolutii.

Asa stand lucrurile, articolele despre evenimente care se petrec pe aceste meleaguri le scriu de fapt romani implicati in dispute interne, incat rareori ating nivelul de obiectivitate al jurnalisticii profesionalizate, care este, in mod normal, reper de luat in seama. De aceea, acuzatii, lansate de liberali si aliatii lor, ca „Romania se izoleaza”, ca „se strica parteneriatele strategice” atunci cand electoratul alege partidul rival, sunt eronate si, la drept vorbind, anacronice.

Este oricand democratic ca cetatenii unei tari sa-si ia deciziile in deplina libertate. Iar cei care inca perpetueaza „corectitudinea politica (political correctness)” derivata din viziuni care ignora realitatile si din interese meschine, ar fi cazul sa ia act cel putin de energia cu care in SUA se respinge astazi o asemenea conduita. Este o conduita din capul locului nedemocratica, care impiedica iesirea Romaniei din impotmolire.

Andrei MARGA
www.andreimarga.eu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page