Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Basarabia – între lumina rasaritului si asfintitului. Existenta prin laboratoriul întunericului

Fragment din volumul, in curs de aparitie,
“Basarabia – destin si provocare”,
autor Galina Martea

Orice lumina isi are efectul sau. Orice lumina, cu diverse nuante, creeaza viata si produce vizibilitate in spectrul zilei si a noptii. Lumina, cu o complexitate de fenomene si radiatii electromagnetice, se disperseaza intr-o diversitate enorma de categorii si forme care o determina dupa efectele produse. Efectul produs depinde de capacitatea si continutul luminos care se reflecta in propria proprietate. Facand parte dintr-o familie numeroasa cu multiple nume (lumina naturala, lumina rece, lumina alba, lumina polarizata, lumina zodiacala, lumina ochilor, etc.), lumina cu variate   proprietati si cu suprafata nelimitata insoteste intreaga totalitate a fiintelor si a lucrurilor din univers. In acelasi timp, lumina, parte din spectrul electromagnetic, cu propriile capacitati si masuri fizice este acea forta care ilumineaza, la nesfarsit, galactica in care exista fiinta umana-omul. Aceasta lumina este menita pentru existenta umana, creatie divina ce este fundamentata pe criteriul unui materialism/continut al vietii spirituale si materiale. Continutul acestui materialism, in special cu accent pe acel cu proprietati spirituale, isi reflecta lumina peste gandirea omeneasca pentru ca aceasta sa reprezinte viata si realitatea ei obiectiva prin diverse forme ale existentei, mentinand, in acelasi timp, claritate si profunzime in dezvoltarea intelectului uman. In rezultat, ansamblul acestor proprietati fizice cu lumina ce-i apartine produce si reproduce procesul neintrerupt al vietii umane care da nastere continua la noi schimbari si noi reflectii.
Efectele acestei teorii despre lumina sunt cunoscute si recunoscute de intreaga omenire a vietii  pamantesti de pana acum si sub influenta acestora ar urma ca orice fiinta umana (suflare omeneasca) sa reactioneze si sa vibreze intr-un mod firesc prin succesiunea actiunilor produse de fenomenele naturale. Aceasta ar urma sa se reflecte intr-un mod real si in existenta unor comunitati de oameni, care sunt parte componenta a acestor fenomene naturale si care, totodata, sunt componenti si datatori  de viata sociala. Viata umana corelata in mod direct cu viata sociala este aceeasi lumina care produce efectul prin radiatia unor unde luminoase puternice sau mai putin puternice in existenta naturii, astfel, fiind dependenta de puterea prin care actioneaza. La acest subiect al vietii umane/vietii sociale se asociaza si lumina prin care exista unele popoare in dependenta de asezarea lor geografica. Tinand cont de situatia geografica a acestor popoare in tinutul pamantesc, s-ar intui ca lumina ce ii inconjoara ar putea fi cauza unor perturbatii grave in facultatea de a gandi rational si de a activa firesc prin procesele existentei umane corelate cu procesele fizice ale naturii. Taina acestor fenomene este realitatea mediului social prin care exista aceste popoare, iar realitatea efectiva se distinge prin formula propriei dezvoltari si evolutia propriului intelect uman.
Comunitati si oameni, lumina si fenomene, realitati si existenta. Este un lucru firesc in procesele biologice si fizice ce caracterizeaza dezvoltarea umana. Omul dependent de viata sociala si cea comunitara isi programeaza actiunea de a exista prin dimensiunea luminii doar cu propriul intelect. In acest proces al fenomenelor naturale sunt prezenti atat membrii comunitatii, cat si conducatorii acestei comunitati. In procesul unei asemenea legaturi organice a dezvoltarii umane lumina, indiferent de orice, este mereu prezenta intre acestea, reprezentand fenomenul natural si divin al existentei. Deci, prin aceasta lumina exista oameni, exista conducatori, exista comunitati, avand la baza viata sociala. In linii generale, exista totul, dar, cu unele abateri de la asa zisa normalitate. Prezenti prin devieri de la normalitate, in epoca moderna mai exista inca comunitati de oameni cu viata intemeiata pe criterii primitive ale convietuirii. Aceasta se reduce la faptul ca in asemenea comunitati/societati prioritara este opinia relatata/formulata doar de clasa administratoare. In asa mod, persoanele de conducere administreaza comunitatea in cauza dupa placul lor, fara a lua in consideratie parerea celor subordonati. Astfel, membrii comunitatii respective sunt impusi sa accepte in unanimitate deciziile propuse de administratori, urmand sa le realizeze in viata de toate zilele. Respectiv, binevenita si categorica in comunitate este si lumina ce vine din mintea acestor administratori. In consecinta, acesti conducatori sociali submineaza puterea luminii divine, nemijlocit, dand nastere la o noua lumina nefireasca, aceasta fiind compusa din fantezia si ipocrizia lor. Tentinta acestora este de a elimina complet lumina fireasca a divinitatii, fiind inlocuita cu o lumina de o alta natura si anume: cu capacitatea de a tine in intuneric omul societatii/comunitatii, astfel, facandu-l sa nu-si mai dezvolte intelectul uman in procesul evolutiei. In acest spectru artificial si nefiresc al luminilor se incadreaza omul cu comunitatea respectiva care este situata geografic intr-o zona unde lumina existentiala se revarsa din umbra si intuneric, la figurat, aceasta fiind denaturata de mentalitatea si comportamentul primitiv al persoanelor ce conduc aceasta parte a lumii.
Din acest tablou al luminilor, cu nuante mai puternice dinspre rasarit, face parte comunitatea de oameni numita basarabeni sau mai bine zis, actualmente, denumita R.Moldova. Aceasta populatie de oameni sub lumini de diverse forme si continuturi (naturala si nenaturala/nefireasca) isi mentine existenta, de asemenea, sub diverse forme si continuturi reale si nereale. Realitatea unor asemenea fenomene decurge din aspectele nefiresti ale naturii inconjuratoare, spatiul geografic si continutul propriei dezvoltari, ca identitate umana. Fiind in corelatie directa cu natura omului din aceasta comunitate, identitatea umana, la randul ei, formeaza fenomenul prin care decurge dezvoltarea propriu zisa a omului, in rezultat, formandu-i identitatea si personalitatea respectiva. Nemijlocit, omul, parte a naturii si a luminii corespunzatoare, este fiinta care isi poate crea si adapta existenta individuala si sociala la orice conditii, concomitent, fiind capabil de a-si forma personalitatea individuala si comunitara atat cu caracteristici pozitive, cat si negative. Aici sunt prezenti diversi factori ce contribuie cu efecte sigure, cat si nesigure in dezvoltare si in relatiile de reciprocitate dintre oameni. Existand prin corelatia luminii naturale si nenaturale aceasta comunitate de oameni, cetateni ai R.Moldova, parcurge o etapa a dezvoltarii mai putin obisnuita fata de alte comunitati, fiind afectata atat din interior, cat si din exterior. Aspectele prezente in existenta si dezvoltare sunt parte a unui proces arbitrar opus vointei omului. Regulile de joc ale exstentei sociale, fiind destul de dure, sunt determinate dupa principiile acelor persoane care conduc comunitatea/societatea. Organizarea acesteia se bazeaza inca pe metode autoritare/primitive care impun doar ascultare si executare din partea maselor, fara a fi admise oarecare replici. Iar intregul sistem de administrare a societatii este creat din mecanisme de sanctionare a individului, in cazul unor abateri de la regulile impuse sau, in mod prioritar si mai exact, atunci cand omul din subordine isi cauta propria dreptate. Totul este stabilit din unghiul luminii imperfecte si nefiresti ce nu ofera omului posibilitatea reala de a-si obtine independenta deplina, personalitatea si identitatea autentica intr-un mediu social.
Procesul dezvoltarii umane sub influenta unor efecte limitate si marginite este o legatura  destructibila in fenomenele naturii, dar, pe de alta parte, reala in viata si existenta unei comunitati de oameni. O astfel de comunitate este prezenta in viata unui popor cu interese, credinte, obiceiuri, norme de viata, insa lipsita de identitate si personalitate autentica. In procesul unei asemenea evolutii, traversand perioade mai mult sau mai putin dificile, poporul basarabean a rezistat oricaror tentative, fie din exterior sau fie din interior. Viata acestora a mers inainte de secole, decenii, indiferent de faptul ca a fost sub influenta diverselor forme si continuturi de existenta sau ca a fost sub influenta diverselor orientari politice si modele de dominatie. In timp, poporul constient sau mai putin constient de evenimentele istorice derulate a avut prilejul sa cunoasca din plin o ideologie a clasei de guvernare destul de dura care le-a subgujat gandirea si capacitatea, in mod special, de a-si expune in mod verbal/public propria parere. Aceasta ideologie, in special, din ultimii 50 de ani ai secolului XX (de pana la anii 1990), le-a inradacinat in suflete teama pentru cuvant, teama pentru a spune si a recunoaste in glas cine sunt ca popor si natiune. Teama pentru orice vibratie a curentului le-a spulberat increderea in sine si in aproapele sau, le-a spublerat credinta in valorile personale si nationale. Teama pentru orice miscare a devenit pentru omul societatii o obsesie care ii preocupa in permanenta, pana in zilele de astazi, in orice actiune realizata. Cetatenii acestui popor sunt ca intr-un laboratoriu unde se produce intentia vadita in a distruge omul si natura acestuia. Totul in detrimentul omului, totul in detrimentul luminii divine prin care exista o asemenea societate si un asemenea popor.
Epoca totalitarismului, cu cea mai dura ideologie in timp, a lasat urme adanci in constiinta, mentalitatea si comportamentul omului din societatea basarabeana. Omului in dezvoltare i s-au impus conditii de a constientiza imaginea de sine si despre propria personalitate doar ca o inferioritate absoluta. Iar conceptul despre existenta umana intr-o societate a fost supusa celor mai primitive si inadecvate forme in dezvoltare, fiind trecute prin procesul de violenta si teroare. Persoanele care nu acceptau aceste conditii ale administrarii si ideologiei comuniste erau supusi unor metode de existenta inumana, fiind deportati sa traiasca in cele mai dure conditii climaterice ale naturii (tinutul Siberiei) sau condamnati pe viata ca detinuti politici. Regimul respectiv, lipsit de sentimente firesti-omenesti, a denaturat pana la extrema relatiile dintre oameni, relatiile dintre paturile sociale, relatiile dintre om-societate. In rezultat, toate au fost supuse unei forme de convietuire care au instaurat neincrederea si teama totala fata de sine, in aproapele sau, in parinte-mama-frate-sora-etc. Teama de a nu fi tradat pentru orice cuvant rostit a produs izolarea cetatenilor din societate, a produs separarea unei populatii, astfel, ingropand pentru decenii inainte conceptul adevarat despre sine-societate-natiune. Procesul de teroare instaurat de-a lungul anilor (perioada comunista) s-a inradacinat atat de adanc in mentalitatea omului incat a produs ruinarea completa a conceptului de identitate personala, de identitate sociala, de identitate nationala. Conceptul de identitate, fiind valoarea si treapta cea mai inalta in reflectarea realitatii fata de om-societate si identificarea propriei personalitati intr-un mediu social, s-a transformat ca intr-o parodie, neavand la baza nici forma si nici continut autentic in existenta umana basarabeana. Aceasta parodie imprimata pe intentii/principii de inferioritate fata de omul in dezvoltare a creat imaginea reala prin care inca mai continua sa existe poporul basarabean, poporul din R.Moldova, acesta fiind izolat, la figurat, de lumea civilizata.
Anii 1988-1990 ai secolului trecut au incercat sa puna capat unui regim totalitar-neomenesc, fiind inlocuit cu un alt regim al existentei sociale. In aceasta perioada pentru poporul basarabean s-a inceput schimbarea prin constiinta fata de sine si fata de valorile nationale, s-a incins dorinta pentru lupta definitiva de renastere nationala. Un eveniment istoric crucial in istoria unui popor si a unei natiuni. Evenimentele istorice de o mare insemnatate, cu continut ideologic de o alta natura, isi tin pasul printre omul care vrea doar libertate in propria existenta si in existenta sociala. Omul traumat, la nesfarsit, de un regim totalitar comunist, in sfarsit, isi doreste sa-si redescopere propria natura, sa regaseasca natura adevarata in cunoasterea legilor de protectie sociala si de dezvoltare normala ca specie umana. Drumul redeschis spre posibilitatea de a actiona dupa propria vointa (anul 1991, independenta R.Moldova) ii acorda omului basarabean dreptul de a-si crea un stat independent, de a-si readuce in propria viata si propria casa limba materna/limba romana, de a-si reconstrui un viitor bazat pe drepturi si initiativa personala. Actiunile intreprinse, cu sentimente pozitive, se deruleaza de la o zi la alta, facandu-l pe om sa creada cu adevarat ca este un nou inceput si un nou mod de viata. Concurenta intre concetateni pentru un trai bazat pe principii nationale autentice devine tot mai aprinsa si mai inversunata. Poporul devine tot mai deschis si increzator in clasa politica si de guvernare, astfel, dand prioritate principiilor democratice si normelor de conduita moderna. Se pare ca totul revine la un proces normal de existenta umana, indiferent de faptul ca situatia economica devine o problema tot mai vulnerabila pentru omul societatii. La acest capitol isi spune cuvantul ferm trecerea de la sistemul cu economie centralizata (unde omului ii este asigurat de catre stat minimul de existenta) la un sistem liber al economiei de piata (unde fiecare om trebuie sa-si asigure, partial,   in mod individual existenta). Aici bastonul devine cu adevarat cu doua capete – unul reprezentand satisfactia deplina a cetateanului fata de principiile schimbarilor dupa 1991, iar altul este insatisfactia poporului fata de procesele economice si sociale ce decurg cu accente tot mai negative in defavoarea intregii societati. Ansamblul activitatilor si actiunilor desfasurate in sfera productiei, distributiei si consumului de bunuri materiale si servicii sociale devine o povara tot mai acuta pe umerii oricarui cetatean. In timp, ramurile producatoare ale economiei nationale devin de la o zi la alta in totalitate falimentare, astfel, creand dezastrul economic national. Problemele acestora sunt corelate cu ansamblul multiplelor elemente dependente intre ele, avand la baza, in mod prioritar, incapacitatea clasei de guvernare in a administra procesele economice adecvate unei economii de piata libera si, nemijlocit, in  procesele sociale adecvate unei dezvoltari civilizate. In consecinta, dezastrul economic si social se abate asupra intregii colectivitati sociale, avand in subordinea sa omul si societatea. Deci, declinul economic si social se rasfrange tot mai anevois, cu consecinte grave, pe umerii omului din societate, iar principiile democratice ale schimbarilor devin tot mai limitate, fiind afectate de atitudinea necorespunzatoare a clasei dominante. Astfel, o mare parte a populatiei, continua sa tangeasca dupa trecutul amarat care, intr-o masura oarecare, le asigura existenta cu minimul necesar (sistemul socialist de administrare), indiferent de faptul ca identitatea personala si nationala in acel sistem nu erau considerate o valoare umana.  
Schimbari sociale, exodul de oameni, declinul economic – in ansamblu, toate creeaza un sistem flexibil de mobilitate a omului pentru ca acesta sa inteleaga esenta schimbarilor ce au loc in societate si in afara ei. Instabilitatea vietii sociale (locuri de munca neasigurate, nesiguranta obtinerii la timp a unei retributii pentru munca depusa, nivelul de viata destul de instabil/mizerabil si inadecvat la schimbari, incapacitatea clasei de guvernare de a crea o societate noua pe principii moderne/democratice, etc.) treptat creeaza o alta viziune in conceptul omului privind schimbarile si modul de viata din societate. Mentalitatea omului, succesiv, incepe sa revina la o forma de gandire cu mult mai reala in a trai si a supravietui de sine statator, astfel, percepand corect, intr-o masura oarecare, orientarea sociala, fiindu-i ca un element esential in salvarea propriei vieti. In asa mod, exodul de cadre, exodul de persoane in afara tarii devine, teoretic si practic, o regula in viata fiecarui om. Mai mult de jumatate din populatie tinde spre un trai decent, in timp, emigrand in lumea occidentului. In rezultat, familii destramate; copii lasati fara supraveghere parentala; mediu social atat limitat, cat si nelimitat in exigente; necesitati identitare personale si nationale atat reale, cat si ireale; iar, cel mai grav, existenta reala a societatii prin lumina nefireasca a administrarii statale care produce in permanenta modificari enorme cu continuturi tot mai negative. Aceste componente se regasesc prin procesele de dezvoltare ce afecteaza, la direct, omul si societatea. Deci, drumul redeschis dupa anii 1991 ii acorda omului basarabean dreptul de a-si crea un stat independent, dar, cu regret, nu-i ofera posibilitatea de a forma un stat autentic bazat pe valori nationale si criterii umane in dezvoltare.  Toate acestea se datoreaza faptului, clasa de guvernare nu este capabila de a promova lucruri frumoase si demne de apreciere, deoarece continua sa existe prin aceeasi lumina a trecutului amarat care nu acorda nicio prioritate omului in evolutie.

                                                                                          Galina Martea
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page