Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Europa si Pactul Ribbentrop-Molotov

 

(Continuare din editia precedenta)

Informatii false

Moscova si Berlinul anuntasera inca din aprilie ca negociaza un tratat economic, insa serviciile secrete occidentale aflasera ca in realitate cele doua puteri antagonice nu duc niciun fel de negocieri. In mai, Stalin l-a inlocuit pe Maxim Litvinov, un evreu prooccidental, cu Viaceslav Molotov, un apropiat al liderului rus. Negocierile politice au inceput abia la inceputul lunii august, insa au inaintat extrem de repede. Punctul de plecare nu a fost identificarea unui element de coeziune, ci a unui dusman comun: capitalismul.

Rusii negociau in paralel si cu anglo-francezii, insa discutiile au fost intrerupte la 21 august, dupa ce Varsovia a refuzat sa accepte ca trupele sovietice sa tranziteze teritoriul polonez, in cazul in care Germania ar fi atacat in Vest.

Pactul divide si astazi Europa

Nici la 71 de ani de la semnarea documentului, Europa nu a reusit sa se impace cu trecutul. Astfel, orice incercare de condamnare a pactului, intr-o tara occidentala, primeste imediat o replica dura din partea Moscovei. Mai multi europarlamentari europeni au sustinut la sfarsitul legislaturii trecute un proiect care milita pentru stabilirea zilei de 23 august ca zi de comemorare a victimelor nazismului si comunismului in Europa.

Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE) a votat recent o rezolutie prin care pune semnul egalitatii intre regimul nazist si cel comunist. Evident, rusii au reactionat dur, acuzand o „jignire la adresa istoriei“. Rezolutia sustine initiativa Parlamentului European de a proclama ziua de 23 august drept „Ziua memoriei victimelor stalinismului si nazismului“.

Documentul subliniaza ca, in secolul XX, tarile Europei s-au confruntat cu doua puternice regimuri totalitariste – nazist si stalinist, in timpul carora au avut loc genocide, s-au incalcat drepturile si libertatile omului, au fost savarsite crime de razboi si crime impotriva umanitatii.

In replica, presedintele rus, Dmitri Medvedev, a constituit o comisiei speciala care are rolul de a lupta impotriva „falsificatorilor“ istoriei Rusiei. Comisia isi doreste sa combata „tentativele de falsificare a istoriei care aduc prejudicii intereselor Federatiei Ruse“.

Romania, victima a Pactului

Romania era, la sfarsitul anului 1939, unul dintre putinele state est-europene in care mai exista inca, macar partial, un regim democratic. Sistemul politic din Romania se afla sub asaltul regelui Carol al II-lea, care dorea sa instaureze un regim autoritar.

Pe plan extern, Romania avea relatii foarte bune cu Marea Britanie si cu Franta, insa foarte proaste cu Germania nazista si cu Uniunea Sovietica. Intre Carol al II-lea si Adolf Hitler exista o antipatie vizibila, demonstrata la intalnirea din iulie 1940, de la Berghof. Germania acuza in acea perioada Romania ca intretinuse relatii foarte bune, in ultimele doua decenii, cu toti dusmanii Reichului. Relatiile cu URSS erau de asemenea foarte proaste, rusii nerenuntand niciodata la ideea reanexarii Basarabiei.

Decizie „conform firii romanilor“

Majoritatea istoricilor romani considera ca Pactul Ribbentrop-Molotov nu trebuie sa iasa din constiinta publicului si din dezbaterile publice. „In fiecare an trebuie sa comemoram acest pact si sa ne amintim de victimele nazismului si ale comunismului“, considera istoricul Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe.

„Pactul dintre Hitler si Stalin a reprezentat la acea vreme o alianta a regimurilor totalitare impotriva democratiilor. Intelegerea dintre cele doua regimuri totalitare a avut un efect nefast asupra intregii Europe, deci si asupra Romaniei“, este de parere Cioroianu.

In iunie 1940, rusii au adresat Romaniei un ultimatum in care solicitau inapoierea Basarabiei si cedarea partii de nord a Bucovinei. Era prima pierdere teritoriala a Romaniei, survenita in urma intelegerii dintre Stalin si Hitler. „Nu cred ca regele putea face atunci mai mult, si asta pentru ca el cunostea firea poporului roman. Carol al II-lea a actionat conform cu firea poporului“, crede Cioroianu.

In lunile urmatoare, Romania avea sa mai piarda teritorii in favoarea Ungariei (Ardealul de Nord) si a Bulgariei (Cadrilaterul), doua state ale caror relatie cu Germania nazista era mult mai buna. La Tratatele de Pace de la Paris, din 1947, ce consfinteau incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, Romania si-a recuperat nord-vestul Transilvaniei, nu insa si Basarabia, nordul Bucovinei si Tinutul Herta. In prezent, nordul Bucovinei face parte din Ucraina, la fel si Herta, care este raion in regiunea Cernauti. Dupa destramarea URSS, Romania a fost primul stat care a recunoscut independenta Republicii Moldova.

A deschis calea razboiului

Incheierea unui pact cu rusii i-a permis lui Hitler sa atace nestingherit Polonia, fara teama ca ar putea fi implicat intr-un razboi pe doua fronturi. Asta, desi Otto von Bismark, cancelarul prusac din secolul al XIX-lea care a realizat unificarea Germaniei, scria in testamentul sau politic ca Germania va putea fi invinsa doar daca va deschide un razboi pe doua fronturi.
La 1 septembrie 1939, la numai o saptamana de la semnarea pactului, armata germana intra in Polonia, unde era asteptata de unitati de cavalerie, mult inferioare. La 17 septembrie, Armata Rosie invada si ea Polonia dinspre est.

Germania nazista si Uniunea Sovietica isi imparteau teritoriul polonez sub privile unei Europe socate. La 3 septembrie, Anglia si Franta declarau razboi Germaniei naziste, conform angajamentelor luate, cu doar cateva zile inainte, de a garanta independenta unor state central si est-europene. Exista voci care sustin ca la decizia anglo-francezilor ar fi contribuit decisiv chiar ambasadorul roman la Londra, Viorel Tilea.

Polonia a fost prima victima a Tratatului Ribbentrop-Molotov, fiind impartita intre Germania, URSS, Lituania si Slovacia. Armata germana si cea rusa au participat chiar la o parada militara comuna, dedicata „marii“ victorii.

Unii istorici sustin ca Hitler nu era constient la acea vreme ca dezmembrarea Poloniei va duce la un conflict global. Liderul german a mizat pana in ultima clipa ca tratativele cu anglo-francezii vor reusi. In cel de-al Doilea Razboi Mondial au murit aproximativ 20 de milioane de militari si aproximativ 40 de milioane de civili.

Impartirea sferelor de influenta

Conform intelegerii, Finlanda, Estonia si Letonia erau plasate in sfera de influenta sovietica. Dupa ocuparea Poloniei, si Lituania a fost inclusa in sfera de influenta rusa, dupa ce initial facea parte din zona de care era interesata Germania. Tratatul avea insa si clauze secrete, ce au devenit publice dupa 1945. Astfel, Basarabia urma a fi anexata de rusi, fara ca Germania sa intervina.

Impartirea pe harta a fost facuta cu un creion, astfel ca, „din greseala“, rusii au anexat si nordul Bucovinei si Tinutul Herta. In iunie 1940, cand rusii au revendicat teritoriile, guvernul german a explicat Bucurestiului ca trebuie sa se conformeze si ca nu va primi niciun fel de asistenta din partea Berlinului. Hitler era interesat ca Romania sa nu devina un teatru de razboi, armata celui de-al treilea Reich avand nevoie de hidrocarburile din tara noastra.

Santem acum in 2010, dar nu ducem lipsa de scenarii noi. Iata, deci, va scrie Romania Libera in «ROMANIA, PARTE IN PLANUL DE “FINLANDIZARE” A EUROPEI» ca «articolul “Toti pentru unul, unul pentru toti‘‘ al Tratatului Atlanticului de Nord, e pus la indoiala.

Patru fosti oficiali militari germani au semnat in Der Spiegel o scrisoare deschisa in care pledeaza pentru integrarea Rusiei in NATO, in pofida opozitiei statelor est-europene.

Demersul – bine primit in Vest – contrazice noua doctrina militara rusa, care descrie NATO drept principala amenintare la adresa securitatii Rusiei, dar este consistenta cu politica Berlinului de stabilire a unui parteneriat ruso-german. Un rezultat al acestui parteneriat il constituie gazoductul Nord Stream, care va lega Rusia de Germania ocolind Ucraina si Polonia si care a fost descris de Varsovia drept reeditarea Pactului Ribbentrop-Molotov.

Un alt rezultat este revenirea la politica sferelor de influenta, incepand cu Summitul NATO de la Bucuresti, cand Germania si Franta au blocat acordarea Planului de Actiune pentru Aderare (MAP) Ucrainei si Georgiei. Ronald Asmus scrie in cartea sa “Micul razboi care a zdruncinat lumea: Georgia, Rusia si viitorul Occidentului‘‘ ca la Bucuresti s-a pecetluit soarta Georgiei. Daca despre o posibila finlandizare a celor doua tari – mentinerea lor in sfera de influenta a Rusiei in timp ce isi pastreaza suveranitatea formala – s-a vorbit inca dinainte, asa cum remarca Vladimir Socor in martie 2008, dupa summit Moscova a inteles mesajul si a invadat Georgia. La scurta vreme, presedintele Medvedev a facut publica o noua strategie in care a afirmat dreptul Rusiei la sfere de influenta. Astazi, dupa alegerile din Ucraina castigate de Viktor Ianukovici, Europa accepta finlandizarea celor doua tari ca un fapt inevitabil. (Finlandizarea (suomettuminen in limba finlandeza, Finnlandisierung in limba germana) se refera la influenta pe care o are o tara puternica asupra politicii unei tari invecinate mai mici. Acest termen, considerat in unele medii peiorativ, isi are originile in dezbaterile politice vest-germane din deceniul al saptelea si al al optulea al secolului trecut. Termenul a fost folosit in Germania si alte tari membre ale NATO, exprimand procesul transformarii intr-o tara neutra a unei tari care, desi isi mentine suveranitatea nationala, in politica externa este obligata sa actioneze de asa natura incat sa nu deranjeze vecinul mult mai puternic. In principal, termenul se refera la pozitia Finlandei vis-à-vis de Uniunea Sovietica in timpul Razboiului Rece, dar se poate aplica la fel de bine si altor relatii internationale similare, precum cea a atitudinii Danemarcei fata de Germania intre 1871 si 1940.) Problema este ca nu exista nici o garantie ca acest proces se va opri aici. Rusia a promovat proiectul gazoductului South Stream la care a reusit sa coopteze Turcia si, mai recent, Franta. Chiar si Bucurestiul, aparator constant al Nabucco, pare mai indulgent cu proiectul rus. Aceeasi Franta este pe cale sa vanda Rusiei nave de rzboi Mistral. Daca Rusia se inarmeaza, bugetul militar al NATO inregistreaza deficite de sute de milioane de euro. Tot mai multe tari europene par favorabile propunerii lui Medvedev privind o noua arhitectura de securitate europeana fara NATO. Presedintia spaniola a UE a trecut printre prioritati dialogul strategic cu Rusia, iar PE a incercat sa o asocieze la discutiile despre scutul antiracheta.

Secretarul american al Apararii, Robert Gates, a reactionat avertizand ca devotamentul elitelor politice europene fata de dezarmare si pacifism pune la indoiala angajamentul acestor tari fata de principiul NATO din articolul 5 – “Toti pentru unul, unul pentru toti”.

Finlandizarea nu trebuie sa se opreasca insa la granitele UE si NATO. Un raport realizat anul trecut atragea atentia asupra faptului ca oligarhizarea vietii politice si economice si coruptia generalizata risca sa scoata Bulgaria de pe orbita europeana si sa o arunce in sfera de influenta rusa. Aceeasi concluzie este valabila pentru Romania. Tendinta de finlandizare a Europei de Est ameninta doua dintre prioritatile de politica externa ale Romaniei: scoaterea Moldovei din sfera Moscovei si integrarea ei in Uniunea Europeana si garantarea securitatii rutelor energetice de la Marea Neagra, imposibila in lipsa unei Georgii suverane, ancorata in Occident. »

In una dintre lucrarile sale ”PATA OARBA A MEMORIEI EUROPENE / 23 AUGUST 1939: ALIANTA SOVIETO-NAZISTA, va scrie Adrian Bucurescu in articolul « Stephane Courtois si memoria europeana, », publicata de Centrul International de Studii asupra Comunismului, din cadrul Fundatiei Academia Civica, in traducerea Denisei Oprea, in “Introducere”, autorul explica limpede de la ce eveniment istoric a pornit in dezbaterea sa: “La 23 august 1939, Germania nazista si U.R.S.S. anunta semnarea unui pact de neagresiune. Chiar daca Rusia bolsevica intretinuse multa vreme relatii privilegiate cu Germania anilor 1920, acest lucru i-a surprins pe majoritatea observatorilor, caci opozitia ideologica dintre nazism si comunismul sovietic parea ireductibila. Alianta dintre cei doi mari dictatori totalitari, Hitler si Stalin, urma sa aiba consecinte nefaste, vizibile si astazi in sanul Europei reunite”.

In capitolul “Originile aliantei sovieto-naziste”, Stephane Courtois atrage atentia ca pericolul asupra Europei se profila cu destul timp inainte de “pactul Ribbentrop-Molotov”: “Relatiile dintre liderii bolsevici si Germania au debutat intr-un mod aparte: in aprilie 1917, pentru a grabi destramarea armatei ruse, serviciile secrete germane au decis sa faciliteze intoarcerea in Rusia a catorva zeci de revolutionari, printre care un anumit Vladimir Ilici Ulianov, alias Lenin. Urmarea se cunoaste: venirea la putere a bolsevicilor, la 7 noiembrie 1917, apoi tratatul leonin de la Brest-Litovsk, din martie 1918, prin care Lenin ceda Germaniei 800.000 kmp si un sfert din populatia imperiului tarist, razboiul civil si in sfarsit stabilizarea la putere a bolsevicilor”. Se poate spune astfel ca nici nu se incheiase primul razboi mondial si se pusesera deja la cale conditiile izbucnirii celui de-al doilea! Ca un adevarat istoric ce este, in acelasi timp cu o cinste exemplara, Stephane Courtois urmareste, pas cu pas, cochetaria dintre Germania nazista si Uniunea Sovietica, ale carei urmari lovesc in plin Romania, Polonia, Finlanda si Tarile Baltice.

Duplicitatea celor doi calai, Stalin si Hitler, este infatisata pe larg, in lumina documentelor istorice, dintre care unele au fost cunoscute de specialisti si de publicul larg abia dupa destramarea U.R.S.S. Concluzia acestui volum al lui Stephane Courtois este una plina de bun simt: “Prin urmare, atata timp cat dimensiunea criminala a aliantei dintre Stalin si Hitler nu va fi clar stabilita si recunoscuta - mai cu seama de catre Rusia -, cicatricile pe care aceasta le-a semanat pe corpul Europei nu se vor vindeca, iar reunificarea europeana va fi lipsita de un fundament solid: adevarul cu privire la crimele comise impotriva pacii si a umanitatii, singurul care poate asigura reunirea spiritelor si a inimilor”.

Ce mai inseamna Pactul Ribbentrop-Molotov astazi?

Si mult si putin. Vedeti, juridic vorbind, semnificatiile Pactului sunt reduse. Au intervenit alte acte care l-au „absorbit”, in oarecare masura sau care l-au facut inutil: in primul rand Tratatul din 1947, dar si alte documente bilaterale semnate de Romania cu URSS. Dar exista o miza simbolica si care l-a tot adus in atentie. L-au condamnat rusii, balticii, Parlamentul roman, cel de la Chisinau, Regele Mihai cand a fost in Rusia, presedintele Basescu de vreo cateva ori. De ce? Pentru ca, simbolic, de la el incepe totul. E un reper. In ce sens? A fost un moment care a revelat cinismul sferelor de influenta si faptul ca Rusia ramane Rusia, chiar si sub flamura steagului rosu, adica in chip de URSS. In al doilea rand, a dat sugestii pentru viitoarea arhitectura geopolita a continentului. De acolo s-au inspirat cei care, prin 1944-1945, au redesenat hartile la finele razboiului mondial, adica rusii, englezii si americanii. In al treilea rand, ideologia absurda din spatele Pactului nu a murit. »

Astazi, in loc ca cei doi actori politici Germania si Rusia sa lichideze consecintele acestui pact odios, ei vor incerca sa permanentizeze nedreptatea istorica facuta sub forma de R. Moldova, stat-tampon, intre Vest si Est, in care administratia va fi una moldo-rusa, va fi profanata limba romana in continuare, deputatii si ministri nu vor fi obligati sa cunoasca limba romana, propaganda moldovenismului stalinisto-sovietic mai departe va deznationaliza populatia bastinasa, se va consolida statul multinational. Nelichidarea consecintelor pactului Ribbentrop-Molotov, in permanenta ne va aduce aminte ca trebuiie sa fim vigilenti, iar reunificarea europeana va fi lipsita de un fundament solid: adevarul cu privire la crimele comise impotriva pacii si a umanitatii, singurul care poate asigura reunirea spiritelor si a inimilor”.

Pana cand Europa se va gandi sa condamne la unison si sa lichideze consecintele pactului Ribbentrop-Molotov, a venit timpul ca romanii basarabeni sa-l lichideze ei singuri, reluandu-si masiv cetatenia romana si sa puna Europa si politicienii in fata unui fapt implinit. R. Moldova e Romania. Basarabeanul trebuie sa stie ferm ca ROMANIA E TARA SA! EL ARE TOT DREPTUL LA EA! Prin noi insine sa ne faurim ROMANIA MARE !

MIHAI CIUBOTARU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page