Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Robert Ficheux „Motul francez”

 Redactia ART-EMIS   
 
In anul 2016 s-au implinit 118 ani de la nastere si 11 ani de la moartea, lui Robert Ficheux, unul dintre cei mai mari geografi francezi, un mare prieten al Romaniei si un foarte bun vorbitor de limba romana. A fost, alaturi de celebrul lingvist suedez Alf Lombard, unul dintre cei mai mari iubitori ai tarii noastre.

Robert Ficheux (n. 12 august 1898 - d. 1 august 2005) Repere din biografice

- Membru corespondent strain (1 iunie 1948) si membru de onoare din strainatate (9 martie 1991) al Academiei Romane.
- Studii superioare la celebra Universitate Sorbona, fiind licentiat in istorie si geografie (1919-1920).
- Incadrat, in urma recomandarii lui Emmanuel de Martonne (un alt nume ilustru al geografiei), la Institutul Francez de inalte Studii din Bucuresti (1924-1927).
- Teza de doctorat cu un subiect privitor la studiul geomorfologic al intregului masiv al Muntilor Apuseni.
- Revenit in Romania in anul 1932, devine secretar general al Institutului Francez din Bucuresti (pana in 1935), apoi al Misiunii Universitare Franceze in Romania.
In 1935, la recomandarea lui Emil Racovita, a fost numit succesor al lui George Valsan la Universitatea din Cluj-Napoca, unde a predat geografia fizica, pana in 1938, cand s-a intors in Franta.
- Intre 1927 si 1996 a publicat nu mai putin de 27 de carti, referitoare toate la Romania.
- Distins cu Ordinul Serviciul Credincios in grad de Mare Ofiter, de catre presedintele Emil Constantinescu, in 1997. Doua dintre cartile lui Robert Ficheux le dau si azi dureri de cap extremistilor unguri: „Les Motzi" (Motii), aparuta in 1942 si „Roumains et minorites ethniques en Transylvanie" (Romani si minoritati etnice in Transilvania), aparuta in 1990.

Daca n-ar fi existat profesorul Ficheux, probabil ca azi Transilvania ar fi fost pamant unguresc. Omul acesta, scria Radu Anton Roman, „facuse si daruise istorie si geografie Romaniei". O Romanie care, dupa trecerea sa la cele vesnice, savarsita in urma cu peste unsprezece ani, l-a uitat de tot. N-am auzit sa se fi organizat macar un simpozion sau o adunare in memoria sa. Doar cateva publicatii[1] de la care am preluat informatiile pe care vi le prezentam astazi ca un modest omagiu adus personalitatii lui Robert Ficheux. Acestui om, cvasinecunoscut marelui public, Romania si romanii ii datoreaza enorm. Practic si Robert Ficheux si-a adus contributia la reusita Marii Uniri de la 1918 si existenta tarii noastre intre frontierele ei de atunci. Etnologul, maestrul in arta culinara, publicistul si scriitorul Radu Anton Roman, explica si lamurea de ce-i suntem, toti, pe veci datori lui Robert Ficheux: „...Cine crede ca Marea Unire s-a datorat numai Adunarii Romanesti de la Alba-Iulia din decembrie 1918 si intelectualitatii greco-catolice, are o viziune patriotic-idilica asupra istoriei. Marile puteri victorioase, hotarisera, destul de corect, sa imparta infrantul si destramatul Imperiu Austro-Ungar, dupa criteriile populatiilor majoritare. Aveau loc recensaminte, se facusera harti ale tuturor provinciilor imperiale dupa nationalitati,se pregateau infiintarea de noi tari si frontiere. Ungaria inaintase Parisului, unde aveau loc negocierile, harti ale Transilvaniei, in care, zona montana, platourile locuite numai de romani din Maramures, Oas, Hateg, Lapus, Apuseni, Nasaud etc. apareau ca pustii, fiind dincolo, de ce se vedea din vaile accesibile. Intr-o prima varianta, populatia maghiara, aglomerata in orase (acolo unde romanilor le era interzis sa se aseze - n.r.) si in satele de campie, aparea ca majoritara in Ardeal, cu consecintele ce ar fi urmat de aici. E meritul unor misiuni de geografi francezi, de-a fi urcat pe toate cararile transilvane si de-a fi inventariat si anuntat existenta unor numeroase comunitati romane, acolo unde hartile maghiare marcasera pete albe, lucru ce a contribuit determinant la decizia marilor puteri de la Trianon".
Aducem modestul nostru omagiu personalitatii lui Robert Ficheux, povestind si altora despre cine a fost si cat de mult bine ne-a facut acest om, cu speranta ca anii ce vor veni si, poate, generatiile de dupa noi, il vor aseza la locul ce i se cuvine inistoria moderna a Romaniei.

In memoriam - Profesorului Robert Ficheux (1898-2005) - Serban Dragomirescu

S-a stins din viata, in ziua de 1 august 2005, la varsta de 107 ani, la Aubagne, in sudul Frantei, profesorul francez Robert Ficheux, distins geograf, membru de onoare din 1948 si decan de varsta al membrilor Academiei Romane. Nascut la 12 august 1898, intr-o familie de institutori, la Saint-Omer (departamentul Pas-de-Calais), in nord-vestul Frantei, cunoaste vitregiile razboiului, inca din timpul studiilor liceale, pe care este nevoit sa le intrerupa, fiind considerat „prizonier civil". Examenul de bacalaureat il trece la reputatul liceu Louis le Grand din Paris. Licentiat in istorie si geografie al Universitatii Sorbona (1920), Robert Ficheux a fost remarcat in timpul studiilor, de ilustrul geograf Emmanuel de Martonne, care domina prin personalitatea sa geografia franceza si, curand, si pe cea mondiala. Emmanuel de Martonne sustinuse doua teze de doctorat, in litere (1902) si in stiinte (1907), cu teme din Romania, de care se atasase inca de la prima sa cercetare de teren din 1898.

In 1918, in cadrul tratativelor de incheiere a pacii dupa Primul Razboi Mondial este desemnat expert al Comitetului de studii de pe langa Conferinta de Pace, fiind principalul autor al recomandarilor facute, cu scrupuloasa obiectivitate, guvernului francez, privind teritoriile ce urmau sa fie recunoscute Romaniei prin tratatele de pace. In semn de recunoastere a acestor multiple merite, Academia Romana il alege membru corespondent in 1912, iar in 1919 membru de onoare. In 1921, la invitatia Universitatii Daciei Superioare, profesorul Emmanuel de Martonne soseste din nou in tara, aducand cu sine un grup de cinci tineri francezi, discipoli ai sai, printre care si pe Robert Ficheux, indemnati sa-si asume pregatirea unor teze de doctorat cu subiecte din Romania. El initia, impreuna cu profesorul George Valsan, directorul Institutului de Geografie al Universitatii din Cluj, un vechi prieten al sau, devenit si el membru al inaltului for academic roman, mai multe excursii de studii pentru tineri geografi romani si francezi, prin tinuturile romanesti, cu precadere prin cele intregite in noua Romanie. Rezultatele stiintifice ale acestor excursii, publicate la Cluj in 1924, sunt puncte cardinale in cunoasterea geografica, in special geomorfologica, a unitatilor respective. Din acest prim contact rezulta lucrarea sa de diploma de studii superioare in geografie, consacrata geomorfologiei partii estice a Muntilor Bihor (250 pagini), calificata de mentorul sau cu mentiunea „foarte bine". La indemnul magistrului sau, incurajat, primeste ca subiect al tezei sale de doctorat „Studiul geomorfologic al Muntilor Apuseni", o intinsa si complexa regiune a tarii noastre, de care - in lungile sale peregrinari – profesorul Robert Ficheux s-a atasat. In acest scop, intre 1924 si 1927 a fost incadrat la Institutul Francez de Inalte Studii din Bucuresti, tocmai atunci infiintat. Dupa un stagiu petrecut in Franta la liceul „H. Wallon" din Valenciennes, a revenit in Romania, ocupand, mai intai, postul de secretar general al Institutului Francez din Bucuresti si, apoi, al Misiunii Universitare Franceze in Romania (1932–1935).

Profesorul Vintila Mihailescu, viitorul academician, camarad de drumetie si de idei, inca din 1921 legat de Robert Ficheux printr-o afectiune profunda si nedezmintita, evoca astfel aceste inceputuri: „Au urmat ani de zile in care, cu sacul la spinare si planseta, a cutreierat vaile si plaiurile muntilor dintre Mures si Somes, luand schite panoramice, umpland carnete cu observatii de teren, intretinandu-se cu taranii, dintre care unii il tin minte si acum (1973 - n.n.). Paralel a inceput studiile pe harti topografice la scara mare, cu o meticulozitate pe care nu am intalnit-o pana acum la alt geograf. Revad si acum celebrele profile care se desfasurau pe peretii camerei lui de la Institutul Francez"... In 1935, la recomandarea lui Emil Racovita, rector al Universitatii din Cluj, este chemat sa-i succeada lui George Valsan, in predarea geografiei fizice, pana in 1938, cand amenintarea izbucnirii razboiului il obliga sa se inapoieze in tara sa. Ducea cu sine manuscrisul tezei, un text de peste 1 000 de pagini, o bogata zestre de harti, fise, schite, profile si carti, fotografii, dintre care 850 de clisee pe sticla i-au fost pradate apoi de ocupantii germani ai Frantei in anii celui de-Al Doilea Razboi Mondial.

Strabatuse pe jos, in Muntii Apuseni, in vederea redactarii tezei, peste 1.100 de catune, peste 100 de vai, ceea ce l-a facut cunoscut, peste ani, sub numele de „motul francez".
Vintila Mihailescu (1973) caracteriza astfel contributiile sale, in asteptarea definitivarii textului tezei: „Putem inca de pe acum sa ne dam seama de interesul pe care-l prezinta acest studiu capital, caci geograful francez a publicat unele comunicari prealabile scurte si doua studii mai amanuntite (Remarques sur le réseau hydrographique du Bihor septentrional, 1929 si L'évolution morphologique du Crisul Repede, 1971), iar in volumul jubiliar Transilvania, Banatul, Crisana, Maramuresul (1929), un studiu mai amplu de sinteza geografica, Muntii Apuseni, cel mai documentat si mai substantial pana acum asupra acestei regiuni".

Textul prescurtat al tezei sale, verificat cu acribie de autor, a aparut in 1996, la Editura Academiei Romane, cu titlul „Les Monts Apuseni (Bihor). Vallées et aplanissements" (535 p. si 22 pl. h.t.), cu sprijinul Serviciilor culturale franceze in Romania. Un prim exemplar al lucrarii, proaspat aparute, a fost inmanat, atunci, presedintelui Frantei, Jacques Chirac, aflat in vizita oficiala in tara noastra, de catre acad. Virgiliu N. Constantinescu, presedintele Academiei Romane. Reluarea legaturilor sale cu tara noastra, dupa peste 30 de ani de dureroasa tacere, timp in care a profesat in invatamantul liceal si cel superior din Franta, s-a produs in 1969, cand prof. Vintila Mihailescu, aflat la carma Societatii de geografie din Romania, l-a invitat, stergand rusinea descalificantelor aprecieri la adresa geografilor straini care s-au dedicat cunoasterii tarii noastre, formulate de unii geografi romani proletcultisti. A avut posibilitatea de a revedea regiunea, de a-si actualiza si imbogati contactele si documentatia stiintifica. De atunci si-a indesit calatoriile in Romania, a participat si la manifestari stiintifice, ca de exemplu, la Simpozionul de geografie fizica a Carpatilor (1970), la Sesiunea omagiala consacrata lui Emmanuel de Martonne cu prilejul centenarului nasterii sale (1973) s.a.

Fidel teoriei davisiene a originii policiclice a reliefului, insuflata de magistrul sau, Robert Ficheux incearca sa descifreze fazele evolutiei morfologice a Muntilor Apuseni printr-un studiu analitic al nivelelor de eroziune, al retelei de vai cu terasele aferente, in stransa corelare cu bascularea nivelelor de baza pannonic, transilvan si getic. Nu i-au fost straine nici preocuparile geomorfologice privind sintezele asupra spatiului carpatic romanesc (1961, 1972), intre care o privire critica asupra originii Portilor de Fier dunarene (1948, in colaborare cu Geneviève Vergez-Tricom, vechea sa companioana din excursiile din 1921), publicata in „Comptes-Rendus de l'Académie des Sciences de Paris". Robert Ficheux ne-a daruit si valoroase contributii la identificarea legaturilor profunde, de veche data, dintre geografia franceza si cea romana, prin pagini substantiale de memorialistica stiintifica consacrate lui Emm. de Martonne, George Valsan, Emil Racovita, Vintila Mihailescu, Tiberiu Morariu, George Oprescu, intregind istoria miscarii geografice si, in general, a vietii culturale din Romania in secolul al XX-lea.

O istorie a Institutului Francez din Romania intre 1924 si 1948, aparuta la Paris (André Godin, Une passion roumaine, 1998), invedereaza rolul eminent jucat de R. Ficheux in epoca de pionierat a Institutului. Daca adaugam si numeroasele conferinte, expozitii, initiate si sustinute in tot cuprinsul Frantei, dar si in Olanda si Belgia, excursiile organizate in Romania, cu grupe mari de profesori, universitari si secundari, ca de exemplu, cea a Societatii de geologie a Frantei, pe teme de vulcanologie, in 1992, avem imaginea acestui devotat prieten al poporului roman. De nenumarate ori, prof. R. Ficheux nu a pregetat sa ia atitudine, public, in presa, fata de exprimari tendentioase sau manifestari de ignoranta, in ceea ce priveste mai ales identitatea poporului roman.
In perioada obscurantismului totalitar din Romania, a mentinut treaza constiinta romanilor din regiunea pariziana, prin conferintele tinute la Fundatia Culturala Regele Carol I si la Casa Romana din Paris. Nu trebuie omis nici rolul sau in reanimarea contactelor institutionale dintre geografii francezi si romani, prin organizarea colocviilor periodice bilaterale, unde era o prezenta activa, dorita. Acestea au constituit pentru geografii romani, in acele vremuri, in anii '70, adevarate ferestre deschise spre progresele din geografia occidentala.

Academia Romana a recunoscut de timpuriu meritele prof. Robert Ficheux, alegandu-l, la 1 iunie 1948, membru corespondent strain la Sectiunea istorica, pe baza referatului elogios de recomandare al acad. Simion Mehedinti. Propunerea a intrunit 33 de voturi din cele 35 exprimate. La 5 iunie 1948, Simion Mehedinti impartasea vestea noului ales in termeni entuziasti: „Am fost fericit sa constat cu cata graba colegii din Academie au imbratisat propunerea pentru alegerea d-tale ca membru corespondent al Academiei Romane. Unui geograf octogenar nu-i mai ramane decat sa-ti ureze ani multi si o cariera stiintifica lunga si plina de cele mai stralucite succese. Toti geografii romani se bucura din adancul inimii. Quod bonum felix faustumque sit!". Dupa numai doua luni, alegerea devenise caduca prin desfiintarea samavolnica de catre regimul comunist a Academiei Romane si indepartarea brutala a peste 200 de personalitati din noua structura academica. Dar profesorul Robert Ficheux a continuat sa lucreze consecvent, dupa cum am mentionat, despre si pentru pamantul si poporul roman, in ciuda acestor avataruri, asa incat, in mod firesc, in 1991, la propunerea Sectiei de stiinte geonomice, s-a reconfirmat alegerea din 1948, proclamandu-l membru de onoare al Academiei Romane.

Jubileul Academiei Romane de 125 de ani de existenta, in 1991, l-a numarat printre distinsii oaspeti. A ramas memorabil cuvantul rostit atunci in aula forumului academic al tarii noastre, tara ce „a devenit intrucatva si a mea", dupa cum se exprima. Isi incheia, atunci, rostirea, in limba romana printr-o vibranta urare: „Domnilor, rogu-va, ingaduiti acestui mot francez sa va multumeasca calduros pentru aceasta primire amicala si sa va ureze viata indelungata, activa si rodnica. Urez scumpei noastre Romanii, pe care o iubim cu totii, un viitor pasnic, demn de trecutul ei, deseori tragic, dar mereu glorios". Omagierea prof. Robert Ficheux la implinirea venerabilei varste de 100 de ani a prilejuit, la 17 octombrie 1998, o manifestare de aleasa pretuire, la care Societatea de Geografie din Paris (cea mai veche din lume) si-a unit eforturile cu Ambasada Romaniei din Franta. In jurul sarbatoritului s-au reunit, pe parcursul intregii zile, la sediul Societatii si la cel al Ambasadei, numeroase personalitati, fosti colegi si discipoli, prieteni si colaboratori. Au rostit atunci alocutiuni de salut prof. Jean Bastié, presedintele Societatii organizatoare, ambasadorul Dan Haulica, presedintele Grupului de ambasadori ai tarilor francofone, care a dat citire si unui mesaj al directorului general al U.N.E.S.C.O., Federico Mayor, „un omagiu calduros adus unei vieti bine implinite, demonstrand virtutile si forta pasnica a unei stiinte deschise prieteniei, care stie construi punti indestructibile intre popoare", prof. Bruno Messerli, de la Universitatea din Berna, presedinte al Uniunii Geografice Internationale (U.G.I.), prof. Jean-Robert Pitte, presedintele Comitetului National Francez de Geografie, prof. Alain Metton, presedintele Asociatiei Geografilor Francezi, vicepresedinte al U.G.I., prof. Jean Nicod, de la Universitatea din AixProvence, acad. Eugen Simion, acad. Mircea Sandulescu, care a rostit si mesajul Presedintelui Romaniei de atunci, Emil Constantinescu, acad. Virgiliu N. Constantinescu, Dumitru Ciausu, Serban Dragomirescu, secretarul Comitetului National Roman de Geografie.

Cu acel prilej, intr-un moment emotionant, i-au fost remise ilustrului sarbatorit insemnele de comandor al ordinului les Palmes Académiques, cea mai inalta distinctie acordata in Franta unui slujitor al invatamantului public. Remiterea a fost facuta, in numele ministrului Educatiei, de doamna Alice Saunier-Séïté, membru al Institutului Frantei, care a rostit si o vibranta alocutiune omagiala, subliniind viata si activitatea exemplare ale unui „insemnat martor al epopeii geografice a secolului al XX-lea, in preajma unor magistri incontestabili precum Emm. de Martonne". Incercand sa-si explice de ce sarbatoritul, imediat dupa Primul Razboi Mondial, si-a cantonat cercetarile in Romania, a marturisit: „De ce in Romania? Pentru ca, dintre surorile noastre latine, ea ne este cea mai draga din pricina tristului sau destin in mijlocul natiunilor maghiara, slave si turca, ce au incercuit-o, au jinduit-o si au imbucatatit-o si dominat-o fara mila". (Robert Ficheux).

Incheind, a declarat cu emotie: „Domnule Robert Ficheux, fara indoiala, aceasta distinctie va revenea demult. Dar aceasta intarziere are si o latura fericita pentru dumneavoastra si pentru noi, este pentru prima data in istorie, cand, in fapt, ordinul les Palmes Académiques - in istoria sa de 190 de ani - onoreaza astfel pe un geograf cu prilejul aniversarii centenarului sau". Din pacate, o distinctie romaneasca insemnata, Serviciul Credincios, in gradul de mare ofiter, i-a fost remisa abia doi ani mai tarziu, cand conditia fizica si psihica precare nu i-au mai ingaduit sa se bucure deplin. S-a stins din viata discret, asa cum si-ar fi dorit, dupa un arc de viata intens trait, ce a imbratisat trei secole. A fost inhumat, potrivit dorintei, in cavoul familiei din cimitirul parizian Montparnasse, acolo unde odihnesc in vesnicie Constantin Brancusi, Eugen Ionescu, Emil Cioran. Comunitatea stiintifica romaneasca, cea a stiintelor geonomice in special, a pierdut un mare si devotat prieten, un subtil cunoscator al pamantului si poporului roman, pe care le-a iubit cu o fidelitate neasemuita.
----------------------------------
[1] Surse documentare: tribuna.ro; geodin.ro; romaniabreakingnews.ro
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page