Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Tradare pe toata linia

Silvia Jinga, S.U.A.

Media americana si occidentala traieste un moment cat se poate de penibil, mai ales dupa sfasierea valului minciunii din campania electorala din S.U.A. Niciodata pronosticurile n-au fost mai masluite, mai departe de realitate, mai falsificate. New York Times, Washington Post, New York Post, C.N.N., C.B.S. News, A.B.C. etc. s-au unit intr-o falanga de coribanti stipendiati din fondurile generoase ale familiei Clinton si ale altor factori de putere, interesati sa mentina status quo-ul. Hillary Clinton a fost o maestra a jocului dublu, construindu-si cariera politica pe inducerea in eroare a grupurilor minoritare: L.G.B.T.Q., feministe, negri, spanioli, imigranti ilegali din lumea a treia, mexicani etc., toti dezmostenitii soartei carora ea le promitea locuri de munca, bunastare, ridicarea castigului minim, asigurare medicala ieftina, invatamant accesibil. Ea a afirmat in competitie cu Donald Trump ca America n-a incetat sa fie „great" (mareata) niciodata, ignorand realitatea dezastruoasa a marilor orase, printre care chiar Chicago, locul ei natal, unde criminalitatea in ghetourile negrilor este alarmanta, declinul statelor din care au plecat joburile (vezi Pennsylvania), incarcerarea cu precadere a populatiei de culoare, adica un imens rau cauzat tocmai celor pe care ea a pretins ca i-a aparat si-i va apara. Hillary a fascinat multi ani la rand mase de oameni care au crezut in ea. Fanatismul participantilor la raliurile organizate dupa infrangerea ei probeaza afirmatia macar partial. Zic partial, deoarece unii dintre demonstrantii cei mai inversunati, cei care purtau pancarte pe care scria „Trump is a fascist pig", am aflat, ulterior, ca au fost remunerati din fondurile magnatului George Soros, miliardarul etern pasionat de revolutii, miscari de strada si „interventii umanitariste", care ii procura fun (amuzament, distractie), dupa cum a marturisit intr-o emisiune pe you tube. Satisfactia activistului politic se conjuga cu economii ruinate, vezi Romania, cu varsare de sange, vezi Ukraina, multa suferinta umana care nu poate fi justificata de obstinatia lui Soros de a construi o societate deschisa, an open society, cum se cheama fundatia lui.

Extraordinara curtoazie a mediei americane fata de Hillary Clinton si cerbicia criticii la adresa lui Donald Trump au fost destinate sa asigure un castig confortabil celei dintai. Cu toate acestea un segment suficient de mare al populatiei americane nu a putut fi indus in eroare nici de presa, nici de calitatile oratorice ale fostei secretare de stat. Adevarul, impus de realitatea insasi, (folosirea de catre Hillary a unui post atat de inalt pentru tranzactii in folosul propriu) si de experienta de viata a oamenilor, a biruit coruptia si minciuna candidatei si a presei deopotriva. Acest tip de presa falsa a fost numita „post truth press" - presa de dupa adevar, presa epocii in care adevarul nu mai conteaza. Anul 2016 va fi amintit nu doar pentru lupta electorala, ci si pentru teribila decadere a presei din inalta demnitate cu care a fost ea investita de primul amendament al Constitutiei Americane, sacrul drept la exprimarea libera (free speech). Si atunci, tocmai presa intr-o societate democratica ce se doreste a fi un exemplu pentru intreaga lume, tocmai ea, presa a indraznit sa se prostitueze in asa hal? In buna parte presa scrisa si televiziunile americane au fost demult cumparate de neoliberalism, promovand interesele grupurilor de putere obstinate de instaurarea guvernului unic mondial si a globalismului. Aceeasi presa n-a dezvaluit intregul scandal al e-mailurilor lui Hillary Clinton, aspectele constestate ale politicii ei externe implicata in destabilizarea Irakului, a Libiei, a Siriei, in moartea ambasadorului Stevens si a unor tineri americani din cadrul fortelor speciale, al caror numar exact inca nu se cunoaste din cauza secretomaniei administratiei Obama.

Cand obligatia presei americane tradatoare a fost suplinita de Edward Snowden, Chelsea Manning, Barret Brown, Jeff Sterling, Guciffer, WikiLeakes etc., establishmentul a sarit ca ars, cerand pedepsirea exemplara a celor care au indraznit sa rosteasca adevarul. Internetul, care inca nu poate fi cenzurat sau nu se doreste inca cenzurarea lui, abunda in elogii la adresa "eroilor", caci asa sunt numiti cei care au riscat inchisoarea, demascand intregul esafodaj al inselaciunii. Oamenii nu pot fi trasi pe sfoara la infinit. Fara Donald Trump, o insertie periculoasa pentru establishment, sunt absolut sigura ca esafodajul minciunii nu s-ar fi prabusit atat de lamentabil. Deci, inca o data, sa nu mai fie nici un fel de surpriza pentru nimeni: Donald J. Trump a castigat alegerile pentru ca o mare parte a populatiei americane fierbea demult impotriva machiavelicei politici a administratiei americane de la George Bush junior incoace. Trump a avut functia de catalizator al unei reactii vulcanice.

Ron Paul, fost senator, fost candidat la presedentie, fondator al Institutului libertarian pentru pace si prosperitate, a declarat in interviul acordat lui Thomas Roberts de la postul de televiziune MSNBC in 3 octombrie 2016 ca „liberty is all chopped to pieces" (libertatea este sfaramata in bucatele) sau in alta parte, in web site-ul institutului sau afirma „in this country there's no democracy" (in aceasta tara nu este democratie), dorind sa sublinieze abuzurile administratiei Obama, dar nu numai. Peter van Buren a marturisit in articolul sau „The War on the First Amendment Didn't Start Last Week", (Razboiul impotriva primului amendament nu a inceput saptamana trecuta, postat pe AntiWar.Blog, 22 noiembrie 2016) ca a fost dat afara din jobul lui la Obama/Clinton State Department (Departamentul de Stat) din cauza cartii sale „We Meant Well", (Am intentionat binele - trad. ns.) care a criticat actiunile criminale ale presedintilor Bush si Obama in Irak. A fost nevoit sa-si angajeze un avocat pentru a scapa de inchisoare. Dar nu la fel de norocosi au fost Thomas Drake, Morris Davis si Robert MacLean, incarcerati pentru delictul de a fi informat presa despre faradelegile guvernamentale. John Kiriakou, Chelsea Manning si Jeff Sterling au fost condamnati la inchisoare pentru fapte similare, pentru ca au vorbit cu jurnalistii. Administratia Obama a incercat sa improcesueze reporteri de la „Fox si New York Times" din cauza unor materiale privind practicile nelegitime ale guvernului federal. Ray Maxwell, angajat la Departamentul de Stat a informat public despre ilegalitatile comise de Hillary Clinton in problema e-mailurilor inainte de a se sti despre serverul ei privat, dar media s-a grabit s-o acopere pe delincventa, numindu-l pe Maxwell „an oportunist and a political hack" (un oportunist si hacker politic - trad. ns.). Robert Maxwell a fost fortat sa se pensioneze pentru a fi redus la tacere. Nu ne amintesc oare aceste deraieri de la traseul democratic de arsenalul bine cunoscut de noi din timpul dictaturii comuniste? Iata ca democratia insasi poate crea monstrii atunci cand institutiile ei se alieneaza, punandu-se in slujba puterii.

Numai aparitia lui Trump, un neofit in arena politicului, a facut posibila marea demascare a acestei uriase farse: tradare a Constitutiei, tradare a democratiei, tradare a tuturor oamenilor de bun simt din aceasta tara, care doresc binele Americii. Numai doua promisiuni de si-ar tine noul presedinte ales si ar face istorie. A promis sa respinga tratatul T.T.I.P. (tratatul transatlantic partnership cu tarile din Asia de Sud-Est, excluzand China, Coreea de Nord) pentru ca toata lumea stie ca asemenea tratate sunt pentru exportul joburilor manufacturiere de sub nasul muncitorilor americani si protejarea investitorilor din marile banci si corporatii. Acest tratat subjuga si tarile semnatare prin instrumentul de tortura care se cheama LSID, aspectul juridic al tratatului. Statul semnatar nu are dreptul la nici o obiectie, chiar daca optiunile investitorilor contravin intereselor cetatenilor din statul respectiv. In cazul in care s-ar manifesta, guvernul semnatar este dat in judecata de corporatia investitoare care extorcheaza miliarde de dolari. Acesta este TTIP, la care s-a lucrat pret de cinci ani de zile in administratia Obama. Nu este oare indreptatit Trump sa-l respinga sau sa-l restructureze din temelii? Raspunsul nu poate fi decat afirmativ. A doua promisiune s-a referit la o politica a pacii, a buneiintelegeri cu cei care doresc cooperare cu America. Nu putem decat s-o dorim, arzator, infaptuita.

In nuvela science-fiction „War of the Worlds" a lui H. G. Wells exista un pasaj referitor la felul in care o societate moderna lupta sa se descurce in conditiile unei prese grav afectate de invazia martienilor. De un fel de invadare a presei si de subminare a spiritului ei liber vorbim in cazul presei americane de la o vreme, dar extrem de vizibila in campania electorala din 2016. H. G. Wells experimenteaza un profund sentiment al pierderii: de vieti, locuinte, institutii, al pierderii increderii in spiritul uman. O stare asemanatoare ne incearca si pe noi la aflarea unei sinistre statistici din raportul pe iunie a.c. al UNHCR (agentia ONU pentru refugiati), care precizeaza ca 65.3 milioane de oameni de pe glob a fost smulsi de la locul lor si risipiti, 41 milioane de oameni au fost dispersati in interiorul tarilor lor, 21 de milioane sunt refugiati, 3 milioane au cerut azil, mai mult de jumatate din refugiati fiind din Siria, Afganistan si Somalia, tari in care SUA a intervenit pentru schimbare de regim.

Nu i-am vazut niciodata pe numerosii suporteri ai lui Hillary Clinton demonstrand la fel de violent, cum au facut-o dupa esecul candidatului preferat, demonstrand impotriva destabilizarii dublate de o imensa tragedie umana in tot Orientul Mijlociu. Presa, in general, s-a codit sa raporteze asemenea stiri cu totul neplacute pentru urechile faptasilor. In fine, s-a manifestat o intreaga coalizare intre presa si establishmentul de la care isi primea solda. Felul in care Trump a fost infierat de demonstranti ne-a amintit de mania "proletara" din timpul Cominternului, cand Ana Pauker, ministrul nostru de externe, isi incepea luarile de cuvant la sedintele comitetului politic executiv ale CC PCR cu propozitia "tovarasul Stalin a spus", rostire menita a-i baga in sperieti pe ceilalti membri mai putin familiari decat ea cu asasinul de la Kremlin. Trump a spus ca va stopa temporar intrarea muslimilor ca sa se dumireasca cine se gaseste la ora actuala in State si asta a declarat-o dupa atacul terorist de la San Bernardino (CA). De asemenea s-a pronuntat doar pentru imigratia legala, masura absolut rationala, avand in vedere ca deja sunt vreo 12 milioane de ilegali. In buna traditie neoliberala a fost etichetat fascist, nazist, suprematist alb, simpatizant al Kuklusklanului, misogin, sexist, xenofob etc. De fapt, Donald Trump n-a dorit decat sa puna pe tapet un adevar istoric total ignorat de neoliberalistii multiculturali si anume faptul ca America a fost fondata ca o tara de cultura occidentala pe bazele credintei crestine. El a sustinut intoarcerea Americii la izvoarele ei culturale si spirituale, pentru a nu se rataci in labirintul falselor credinte inventate ad-hoc pentru dinamitarea a ceea ce are sfant natiunea americana. Atentatul la memoria acestei natiuni a fost principalul obiectiv al suporterilor neoliberali, distrugatori de cetati bine intemeiate.

De la inceputul campaniei sale electorale Donald Trump a spus „no political correctness", ceea ce pare a fi avut un ripple effect (efect de propagare) asupra Europei intregi, daca este sa citim rezultatele alegerilor preliminare din Franta. Reactii virale de ostilitate n-au intarziat sa apara dinspre foarte performanta „Clintons' machine" (masina Clintonilor). Trump s-a opus dezastrului moral cauzat de doctrina neoliberala, care dupa Al Doilea Razboi Mondial s-a cuibarit la Columbia University prin filozofii Scolii de la Frankfurt, refugiati din Germania nazista. Ei au teoretizat asupra distrugerii familiei, care ar fi fost cea mai mica celula de prasire a fascismului si exploatarii capitaliste. Si astazi asistam la acest fenomen generator de angoase. Ei au teoretizat asupra importantei emularii minoritatilor in lupta pentru distrugerea din interior a sistemului capitalist si instaurarea societatii comunitarde. Minoritatile - calul troian al uriasei diversiuni reprezentate de campania electorala a lui Hillary Clinton, sustinuta direct de fostul presedinte Bill Clinton, cel care a manifestat atat de mult respect pentru Oval Office incat l-a transformat in ovull office, cum s-a spus pe aici in popor multa vreme. Despre toate aceste triste realitati presa americana in perioada electorala, cu exceptia Fox-ului, n-a suflat o vorba, ca sa nu impieteze asupra prestigioasei familii. Dar au trecut alegerile si presa, in mare parte, continua sa ocoleasca problemele spinoase, dintre care una ar fi rezistenta pasnica a triburilor de indieni nativi Standing Rock Sioux, care se opun trecerii conductei de petrol prin zona lacului Oahe, sursa de apa potabila si loc de cult pentru ei. Plangerile lor coboara cu o suta cincizeci de ani in urma, fiind legate de abuzurile guvernului federal asupra terenului rezervat lor prin tratate speciale, mereu nesocotite.

Filosoful dizident Milovan Djilas prevedea o aspra judecata a istoriei asupra politicii de suprimare a liberei gandiri in lagarul comunist, condamnand monopolul instituit de dictatura asupra intregii societati: „the exclusive monopoly over thinking for the purpose of defending their personal interests, will nail the Communists to a cross of shame in history", (extras din Serge Schemann, Milovan Djilas, Yugoslav Critic of Communism, Dies at 83, necrolog in The New York Times, 21 aprilie 1995 - monopolul exclusiv asupra gandirii in scopul apararii intereselor personale, o sa-i rastigneasca pe comunisti pe o cruce a rusinii in istorie, trad. ns.). Monopolul descris de Milovan Djilas l-am regasit cu neliniste in 2016 in marea masa a presei de campanie electorala. Sa speram ca acest monopol de trista faima va ramane un simplu fenomen pasager, o boala de contaminare de la epidemia establishmentului.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page