Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

NU FII NECREDINCIOS, CI CREDINCIOS

Preot Paroh Aurel Sas, Las Vegas, Nevada

„Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fii necredincios, ci credincios” (Ioan 20:27).

„Iar credinta este incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute. Prin ea cei din vechime au dat buna lor marturie” (Evrei 11:1-2).

„Caci Hristos, inca fiind noi neputinciosi, la timpul hotarat a murit pentru cei necredinciosi” (Rom. 5:6).

(Continuare din editia precedenta)

Smintirea semenilor

Necredinciosul invata si pe altii sa se lase de Credinta, de Biserica, de valorile spirituale, ratacindu-i pe semenii lui, fie prin scris, fie pe calea televiziunii, fie prin grai viu, pentru a merge pe caile pacatului de tot felul, pentru care, iata raspunsul Domnului Dumnezeu: „Si cine va sminti pe unul din acestia mici, care cred in Mine, mai bine i-ar fi lui daca si-ar lega de gat o piatra de moara si sa fie aruncat in mare” (Marcu 9:42). Omenirea secolului 21, in care abia am intrat, este plina de mesaje si invataturi ratacitoare de la Credinta in Dumnezeu! Guvernele lumii in care traim legalizeaza pacatul! Un lucru trebuie sa stie liderii lumii: ca Dumnezeu nu legalizeaza pacatul, chiar daca Guvernele il legalizeaza, pentru ca nu vrea ca omul sa cada in „plata pacatului care este moartea” in imoralitate, ci vrea ca omul sa traiasca in legile morale dupa standardele Divine spre viata vesnica.

Dumnezeu descopera omenirii ca El a dat pe Fiul Sau ca sa rascumpere pe fiecare om de sub moartea pacatului, cazut prin neascultare, in Scriptura care zice: „Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3:16). Primii oameni, Adam si Eva, au cazut in urma pacatului neascultarii, prin ispita diavolului, desi Dumnezeu le-a zis ca vor muri, dupa Scriptura care descopera, zicand: „Iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit!” (Geneza 2:17), dar ei nu au vrut sa asculte. Iar moartea aceasta s-a transmis la toti oamenii, astfel: „De aceea, precum printr-un om a intrat pacatul in lume si prin pacat moartea, asa si moartea a trecut la toti oamenii, pentru ca toti au pacatuit in el” (Rom 5:12). Totusi, la caderea lui Adam si Eva, ca protoparinti ai neamului omenesc, Dumnezeu nu i-a lasat sa moara nici pe ei si nici pe urmasii neamului omenesc din ei, ci le-a fagaduit un rascumparator (cf. Facere 3:15) pe Mesia Hristos, care a venit la plinirea vremii (cf. Gal. 4:4) prin zamislire de la Duhul Sfant in pantecele Fecioarei Maria (cf. Matei 1:18). Astfel, au putut sa-L vada pe Iisus intrupat in chip omenesc cei de atunci, dupa cum zice Scriptura: „Si Cuvantul (adica, Fiul lui Dumnezeu) S-a facut trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar” (Ioan 1:14), iar generatiile ce au urmat au putut sa-L vada cu ochii spirituali si sa-L simta pe Iisus dupa Invierea Sa din morti, prin Harul dumnezeiesc ce l-a redat omenirii, si fiecarui om in urma Credintei lui in Dumnezeu, dupa cum zice: „Si din plinatatea Lui noi toti am luat, si har peste har. Pentru ca Legea prin Moise s-a dat, iar harul si adevarul au venit prin Iisus Hristos” (Ioan 1:16-17). 

Intunericul din viata necredinciosilor

Omul necredincios al secolului 21 a ajuns la ceea ce Dumnezeu a descoperit inca prin proorocul Isaia, cand a zis: „Vai de cei ce zic raului bine si binelui rau; care numesc lumina intuneric si intunericul lumina; care socotesc amarul dulce si dulcele amar!” (Isaia 5:20). Exact la implinirea acestei Scripturi au ajuns liderii si oamenii necredintei in Dumnezeu in vremurile de azi. De exemplu: organizatiile omenesti de azi au ajuns sa numeasca „discriminare” atitudinea omului fata de imoralitate, iar nu atitudinea fata de moralitate sa o numeasca discriminare! Adica, sa „zica raului bine si binelui rau”, apoi sa-i zica „luminii intuneric si intunericului lumina”, socotind „amarul dulce si dulcele amar!” (cf. Isaia 5:20).

Mantuitorul Hristos reveleaza ratacirea omului si il previne, zicand: „Raspunzand, Iisus le-a zis: Va rataciti nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu”(Matei 22:29). Ratacirea necredinciosilor, care au ajuns sa cunoasca oarecum pe Dumnezeu in viata lor, este prezentata de Scripturi, astfel: „Pentru ca, cunoscand pe Dumnezeu, nu L-au slavit ca pe Dumnezeu, nici nu i-au multumit, ci s-au ratacit in gandurile lor si inima lor cea nesocotita s-a intunecat. Zicand ca sunt intelepti au ajuns nebuni. Si au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricacios cu asemanarea chipului omului celui stricacios si al pasarilor si al celor cu patru picioare si al taratoarelor. De aceea Dumnezeu i-a dat necuratiei, dupa poftele inimilor lor, ca sa-si pangareasca trupurile lor intre ei, Ca unii care au schimbat adevarul lui Dumnezeu in minciuna si s-au inchinat si au slujit fapturii, in locul Facatorului, Care este binecuvantat in veci, Amin!” (Rom. 1:21-25).

Pacatele necredinciosilor strigatoare la cer

Iata cum prezinta Scripturile care zic: „Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara, caci si femeile lor au schimbat fireasca randuiala cu cea impotriva firii; Asemenea si barbatii lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savarsind rusinea si luand cu ei rasplata cuvenita ratacirii lor” (Rom. 1:26-27). De ce? Iata raspunsul Scripturii: „Si precum n-au vrut sa aiba pe Dumnezeu in cunostinta lor, asa si Dumnezeu i-a lasat la mintea lor fara judecata, sa faca cele ce nu se cuvine” (Rom. 1:28).

Ce i-a lasat Dumnezeu sa faca? Ce au vrut ei, devenind: „Plini fiind de toata nedreptatea, de desfranare, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de purtari rele, barfitori, Graitori de rau, uratori de Dumnezeu, ocaratori, semeti, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, nesupusi parintilor, Neintelepti, calcatori de cuvant, fara dragoste, fara mila; Acestia, desi au cunoscut dreapta oranduire a lui Dumnezeu, ca cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai ca fac ei acestea, ci le si incuviinteaza celor care le fac” (Rom: 1:29-32).

Consecintele

Aratarea judecatii lui Dumnezeu din iubire pentru salvarea societatii umane, astfel: „Caci mania lui Dumnezeu se descopera din cer peste toata faradelegea si peste toata nedreptatea oamenilor, care tin nedreptatea drept adevar” (Rom. 1:18). Omul necredintei in Dumnezeu creeaza o societate imorala, o societate care produce raul si bolile in viata oamenilor. Omul necredincios care nu vrea sa aiba pe Dumnezeu in constiinta lui, nu numai ca scade standardele de viata umana, dar si creeaza opere fara valori si tine nedreptatea ca adevar. Viata cu crizele economice de azi, in care multe tari cu guvernele lor sunt in falimente, este rezultatul pacatului, incepand de la necredinta in Dumnezeu, care genereaza toate celelalte nelegiuiri. Si cate ar mai fi de aratat din viata oamenilor necredinciosi, dar cum stim ca le vedem zi de zi, pe noi trebuie sa ne intereseze: ce zice Dumnezeu omului care vrea sa creeze o lume fara credinta in Dumnezu.

Necredinciosii nu cred ca Dumnezeul cerului si al pamantului, care l-a facut pe om si l-a asezat in acest Univers minunat, priveste in lumea pe care tot El o tine prin providenta Sa. Dar urmatoarea Scriptura descopera: cum Dumnezeu priveste sa vada ce fac oamenii pe pamant, zicand: „Stricatu-s-au si urati s-au facut intru faradelegi. Nu este cel ce face bine. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, sa vada de este cel ce intelege, sau cel ce cauta pe Dumnezeu. Toti s-au abatut, impreuna netrebnici s-au facut; nu este cel ce face bine, nu este pana la unul” (Psalm 52:2-4).

Ce fac acesti oameni ai necredintei, Domnul reveleaza in continuare: „Mormant deschis este gatlejul lor; cu limbile lor viclenesc; venin de aspida este sub buzele lor; Gura lor este plina de blestem si de amaraciune; Iuti sunt picioarele lor sa verse sange; Pustiire si nenorocie sunt in drumurile lor; si calea pacii ei nu au cunoscut-o; Nu este frica de Dumnezeu inaintea ochilor lor” (Rom. 3:13-18). Iata, cui slujesc acesti oameni: „Caci unii ca acestia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pantecelui lor, si prin vorbele lor frumoase si magulitoare, inseala inimile celor fara de rautate” (Rom. 16:18).

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page