Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

CÂND EUROPA HIBERNEAZA...

Gabriela CALUTIU SONNENBERG


Cand Europa se pune pe iernat, locuitorii ei isi amintesc de nevoile lor primare si se reped, harnici ca toate vietuitoarele naturii, sa-si pregateasca barlogul si cuibul. Cu exceptia celor care, din lipsa de obligatii familiale sau banesti, nu sunt fixati pe un loc anume, permitandu-si sa migreze dupa temperaturi, majoritatea europenilor ramane la vatra, bucurandu-se de constanta traiului caldut, chiar daca protesteaza impotriva dusmanului comun – frigul – numai bun pentru intarit coeziunea neamului si... sistemul imunitar.

Lumea de pe lume se inghesuie pe arterele supraaglomerate, hipnotizata de vitrinele cu marfa sclipicioasa. Cu toate acestea, in serile de Ajun ne retragem mai toti la gura sobei, in spatiul delimitat de trainicii patru pereti proprii. Putini sunt cei care regreta la modul serios ca ierneaza in localitatea lor de resedinta permanenta.

De ochii lumii, dand vina pe imprejurari care-i impiedica sa se deplaseze prin locuri prin care ... bradul vecinului li se pare-a fi mai verde, scandinavii tanjesc dupa clima blanda de pe tarmul Mediteranei, in timp ce salvamarii litoralului pustiu ii invidiaza pe nordici pentru eventualitatea unei strasnice batai cu zapada. Orasenii se-ntreaba nostalgici ”oú sont les neiges d´antant” , blestemand atotprezenta zloata citadina. Cei de pe sate, in schimb, se satura de ruralism si intreprind calatorii cu dare de mana pe la targurile de Craciun sau pe la spectacolele sofisticate de revista, cultivand in mod exceptional gustul pentru frumos in locul eternului pamant arabil.

Avalansei Zilelor Nationale, care se succed ritmic in octombrie si noiembrie (Austria, Germania, Spania, Turcia) ii pune capat Romania, urmata de Finlanda (pe 6 decembrie). Apoi e liniste si vine vremea colindelor. Sarbatorile laice iau o pauza si revin abia in februarie, prin Tarile Baltice.

Muntenii rastoarna nametii si fac carare prin zapada ca s-ajunga la crasma sateasca, unde se incalzesc la un vin fiert. Cei de la ses se bucura in schimb de acalmie si de lipsa forfotei turistice din sezonul estival. Lumea artistica se deda stagiunilor teatrale, gurmanzii viziteaza restaurantele decorate cu stele, activii se dedau sporturilor de iarna, lenesii se instaleaza langurosi pe sofa in fata televizorului care le deruleaza anul in retrospective ce ... din coada au sa sune, muzicienii dau concerte, protipendada organizeaza donatii, cetele de tineri se organizeaza pentru planificarea petrecerilor ce bat la usa, scolerii chiuie de bucurie in apropierea vacantei, cu gandul la cadourile de la Mosu´,  bunicile tricoteaza, esteticienii intineresc pieile tabacite peste vara, gospodinele coc, prajesc si fierb, religiosii merg la biserica... Unele lucruri par a fi la fel, peste tot in Europa. Inca.

Cu mici deosebiri, de la popor la popor, batranul continent nu se dezice de secularism si-si duce neamurile la biserica, in luna decembrie mai temeinic decat in orice alta luna a anului. Ortodoxia ia la rand Mihaii, Gabrielii, Andreii si Nicolaii, dand mai apoi prin ianuarie si Ionilor si Vasililor dreptul la repaus. Catolicii si protestantii confectioneaza coronite de cetina si aprind lumanari inca de la-nceputul lunii decembrie, punctand perioada de dinainte de Craciun cu bucuria anticipatiei, intr-o succesiune de traditii bine dozate si calculate din stramosi.

Spre deosebire de celelalte anotimpuri, care exceleaza fie la capitolul exuberantei primavaratice, fie la cel al veseliei solare estivale sau al bogatiei materiale, acumulate prin recoltele toamnei, iarna-saraca ramane cumva condamnata traditional sa ne spele de pacate, atingandu-ne cu jordita pe latura ratiunii si obligandu-ne la reflectie si curatire interioara.

Inevitabilul bilant, pe care ni-l facem cu totii volens-nolens, nu poate avea decat rezultat pozitiv: daca anul a fost bun, avem prilej de satisfactie si bucurie; daca a fost rau, avem ocazia sa-i facem vant cu naduf si sa scapam de el cu surle si trambite. Dealtfel, pofta de a ”face curatenie” a fost prezenta pe tot parcursul anului in cazul lui 2016. Oamenii n-au mai acceptat cu aceeasi resemnare ca-n trecut robia pentru bunurile volatile, impuse aproape cu de-a sila de societatea de consum. Multi s-au pus serios pe treaba, zgaltaind anostul jug destinic cotidian, optand inclusiv in plan politic pentru solutii din afara tiparelor clasice.

Anul 2017 incepe cu o stare de expectativa mai degraba tonica decat apatica. Au avut loc multe alegeri politice in toamna si iarna anului anterior iar schimbarile neasteptate din balanta puterii in punctele cheie ale lumii (Brexit in Europa, Trump in SUA etc.) prevestesc premiere si mai mari, ce vor sa vina. E un lucru menit sa ne starneasca. Cel putin curiozitatea...

Se dezbate activ, mai ales in mediile noi, virtuale, renuntarea la multe obiceiuri paguboase, mostenite pe linie mentala de la un trecut digerat necorespunzator. In replica, se revine la viata in versiune simplificata (hrana ecologica, energie nepoluanta, aparatura mai usor de manevrat, intuitiv, productie in cantitati mai mici, dar sustenibile, muzica unplugged, productii cinematografice cu tenta nostalgica, de epoca, literatura cu substrat filosofic etc.).

Multi dintre cei care inainte nu se confruntau cu impasuri  financiare incep sa-ngroase randurile categoriei silite sa-si faca grijii cum trece cu bine ziua de maine. Si aceasta se-ntampla mai ales in tarile dezvoltate! Bunastarea fizica, mentala si financiara nu mai sunt lucruri de la sine intelese, indiferent cat de mult am munci pentru ele. Traiul decent costa din ce in ce mai mult efort, peste tot in lume (durata medie de viata a scazut mai ales in America, spun statisticile!). Undeva in adancime creste revolta surda impotriva acestei stari nefiresti de lucruri.

Se zgaltaie din balamale fundamentele mai multor edificii pe care le credeam batute-n cuie. Suna pompos, dar asa este. Incepem sa ne-ndoim de lucruri care nu demult erau tabu, pana si ca subiect de conversatie. De exemplu: democratia (clasa politica nu mai face fata; alegem afaceristi ca gospodari de tara); valorile morale nu mai sunt univoce (o mana de ajutor acordata unui sinistrat poate fi refuzata, pe motiv ca... jigneste); iubirea aproapelui transcende limitele sexului-pereche; tema religioasa se ascute (experienta milenara a crestinismului e luata cu asalt de ofensiva virulentei religiei mai tinere, de la Rasarit);  substanta dubioasa din care sunt facuti banii se schimba si devine alunecoasa, nesigura (Hartie? Plastic? Biti? Aer?); rolul traditional al femeii in familie revine la moda, cel putin ca tema de discutie; diverse scenarii nonconformiste dobandesc credibilitate (legate de schimbarea climei, reimpartirea lumii, destramarea unor coalitii, rasturnarea unor „imparteli”). Dar, daca modelul occidental nu mai functioneaza reglementar, noi dupa ce ne (re-)orientam? Cumva dupa Orient, asa cum spune particula din cuvantul „orientare”? Hm, suna aventuros!

Partea pozitiva a nevoii de a „strange randurile” este ca intareste coeziunea, revenindu-se la justa apreciere a valorilor necuantificabile, perene: intrajutorare, bucurii simple, initiative de asociere pe baze de preocupari comune, trocul etc. Redescoperim valentele reducerii la formate mai mici, ca trend opus globalizarii, care probabil se va dovedi a fi fost un experiment esuat.

Raportul dintre patriotism (in sens constructiv) si nationalism (in sens exagerat, violent) se schimba.  O comparatie superba, absurda doar aparent, enuntata de Academicianul Gheorghe Paun, alatura surprinzator doua concepte insolubile: nationalismul si colesterolul. Se observa din ce in ce mai des ca nationalismul „rau” (LDL, in cazul colesterolului) e pus la zid in mediile de comunicare in masa: nu e corect politic sa pui o natiune in fata alteia, sa-ti jignesti aproapele, marginalizandu-l pe motiv ca nu e neam cu tine, sa te mandresti ocos, concentrandu-te asupra buricului propriu etc. In consecinta, de frica de a fi catalogati drept xenofobi, multi dintre noi se tem sa se mai declare adepti ai propriei natiuni, tari, religii etc.

Din pacate, tot straduindu-ne sa reducem nivelul „rau” al nationalismului (LDL) riscam sa eradicam si patriotismul „bun” (HDL). Asa ne-am putea trezi intr-o buna zi ... vegetali, fara colesterol. Dar, cata vreme se mentine la niveluri rezonabile, colesterolul, ca nationalismul, e un liant si ramane un ingredient vital, indispensabil bunei noastre functionari. Daca operatia va reusi, oare pacientul va muri?

E clar ca trebuie intreprins ceva pentru echilibrarea rezultatelor acestei analize de sange la nivel de popare, caci ceva nu e-n regula cu valorile ce dau masura sanatatii noastre, ca societate. Nu stim incotro ne duce valul, dar un lucru e cert: traversam o etapa care e orice altceva decat plictisitoare. Pasionant! Ne pregatim de un salt; paradigma se schimba si ne schimba si pe noi.

Pana una-alta, momentan suntem blocati in permafrost. Iarna atot-impaciuitoare ne adoarme simturile cu aromele ei de scortisoara si vanilie, dar dezghetul anului viitor promite sa fie ceva mai de adancime decat cel din ultimele decade. Deocamdata frigul nu a fost suficient de mare pentru elimina „daunatorii” care s-au inmultit, profitand de conditiile blande din ultima vreme. Ne-au bazait si intepat cam mult!

Clopotele suna parca altfel anul acesta. In termeni literari, eufemistic vorbind, trecerea se poate face de la o sumbra toamna a patriarhilor spre o iarna de gentilomi dispusi sa-si ia-n seama provocarile in stil mai direct, fara farduri.

Fidela traditiei citirii de povesti, ma inspir si eu dintr-o carte scrisa pentru copii si citez inceputul pe post de sfarsit: „La noi, cand vine iarna, toti norii anului trecut se asaza pe pamant si sunt zapada.” („La noi cind vine iarna”, Mircea Diaconu, Ed. Ion Creanga, Bucuresti, 1980).

Asa sa se-ntample si cu primejdiile care ne-au speriat anul acesta! Sa se adune si apoi se topeasca precum neaua, spalandu-se in Marea cea Mare si lasand in urma lor cerul mai senin, ca sa-l putem patrunde cu privirea mai limpede, libera de prejudecati!

Vino 2017, dar ai grija sa vii bine, incarcat cu potential pozitiv, ca sa avem si noi ceva mai mult capital exploatabil. Adica, pe scurt: bun venit!  
------------------------------------------------
Gabriela CALUTIU SONNENBERG
Benissa, Spania
decembrie 2016


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page