Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Formula existentei umane între materialism si spiritualitate

Galina Martea

Fundamentata pe procese vitale destul de complexe, existenta umana este un sistem construit si   dirijat de impulsuri ale unversului ce sunt nemarginite in timp si in spatiu si care, totodata, sunt la nesfarsit de variate in formele stapanite de materie in procesul dezvoltarii. Acestea, la randul lor, sunt fenomene prin care se manifesta esenta lucrurilor si a proceselor umane corelate cu conceptul materiei/materialismului si al spiritualitatii. Materia, fiind substanta conceputa ca baza la tot ceea ce exista in univers, este produsul destinat omenirii pentru a obtine, prin prelucrare, scopul dorit si mijloacele necesare in existenta/supravietuire. Pe cand spiritualitatea, fiind aceeasi substanta prioritara conceputa pentru viata umana, este un fenomen corelat cu totalitatea de idei si sentimente ale fiecarui om/popor/natiune, astfel reprezentand specificul vietii spirituale/intelectuale/culturale ale acestora. Materialismul (conceptie filozofica opusa idealismului, ce considera materia/natura ca factor primar in existenta) si spiritualitatea (conceptie filozofica opusa materialismului, centrata pe constiinta, spirit, gandire) sunt concepte diametral opuse, insa prezente in viata umana ca factori independenti, dar cateodata si dependenti ce desemneaza necesitatea de a forma un intreg in relatia dintre om si natura, si in procesul vital prin care se manifesta omul. O descriere filozofica, dar reala in viata umana care se contopeste cu frumusetea si complexitatea fenomenului spiritual, acesta fiind insotit de continutul materiei extrem de important existentei.
Necesitatea de a exista in lumea pamanteasca se suprapune pe continuturi mai mult sau mai putin importante, mai mult sau mai putin necesare. Facand parte din galaxia universilui, omul este inzestrat prin nastere de continuturi spirituale (mai mult sau mai putin), dar, totodata, inzestrat si dependent de materialismul ce ii ofera satisfactie sufleteasca fata de bunurile materiale care ii solutioneaza problema existentei (inclusiv, pentru conditii decente) in viata de toate zilele. Lucruri firesti/pamantesti concepute ca unitati de masura in viata fiecarui om/popor. Respectiv, fiecare om/popor isi are caracteristicile sale atat pozitive, cat si negative, acestea fiind trasaturi ce individualizeaza cultura unei societati. In asa mod, orisicare societate se remarca prin aspectele sale, astfel evidentiind nivelul de viata, cultura si dezvoltare exprimat de continuturi ale materialismului si spiritualitatii. Deci, orice societate umana isi are trasaturile sale specifice si anume: este adepta/orientata mai mult spre materialism, sau este adepta/orientata mai mult catre spiritualitate. Cu certitudine, ca in asemenea fenomene un echilibru perfect/stabil nu poate fi, asa cum si natura fiecarui om este foarte diversa una de alta. Evident, in mod normal, ar trebui ca majoritatea populatiei de pe mapamond sa fie adepta spiritualismului, deoarece factorul de baza al Universului este considerat spiritul (ce exista independent de materie) si nu materia care este considerata un simplu produs al spiritului, conform doctrinelor filozofice. Dar, indiferent de aceasta tratare filozofica, lumea pamanteasca este un produs instabil/schimbator care incalca regulile de joc ale naturii si se conformeaza mai mult cu necesitatile si exigentele personale, bazate pe materie. Astfel, lumea se imparte in diverse categorii sociale ce reflecta criterii de greutate majora sau minora in cerinte si preocupari. Respectiv, unii dintre oameni simt necesitatea de a fi fericiti prin continuturile materiale, altii simt existenta fericirii prin tot ceea ce este spiritual/imaterial. In asa mod, formula existentei umane mereu in diversitate deregleaza echilibrul vietii spirituale, in acelasi timp, afectand destul de grav dezvoltarea intelectuala/culturala a omului.
Pentru a mentine un nivel superior al dezvoltarii umane intr-o societate la baza acesteia trebuie sa existe echilibrul spiritual in cea mai evoluata forma, avand ca suport prioritar dezvoltarea intelectuala si culturala a individului. In asa mod, comunitatea respectiva va fi urmata de efecte pozitive in procesul evolutiei, iar acesta, la randul lui, va produce transformari radicale in comportamentul si mentalitatea omului. Existenta umana bazata pe fenomenul spiritualitatii este cea mai sigura forma care dezvolta omul in limitele unei culturi autentice. De aceea, pentru a crea un sistem autentic in dezvoltarea omului este necesar ca orice societate sa contribuie prin toate elementele/formele la promovarea culturii spirituale. Prin aceasta modalitate de dezvoltare omul va constientiza mai complex importanta si sensul existentei umane (despre faptul ca lucrurile create prin forma spirituala sunt eterne, iar cele materiale sunt trecatoare), iar insusi existenta acestuia va fi un model unic pentru propria viata spirituala. Pentru a percepe un asemenea mod de viata omul trebuie sa fie membru al unei societati culte, aceasta fiind instruita pe principii spirituale care sa promoveze numai lucruri frumoase demne de apreciere. Cultura unei societati, fiind un intreg de caracteristici distincte in termeni spirituali, poate fi obtinuta numai prin intermediul unor cerinte concrete fata de individ. Insa in acest caz, totul depinde cum este motivat mediul social prin care exista individul si cum ii sunt prezentate laturile esentiale ale culturii umane. Pentru armonia acestora sunt necesare solutii concrete care, in mod indispensabil, urmeaza a fi implicate toate aspectele culturii spirituale ce stimuleaza modelul perfect al dezvoltarii umane si al intelectului uman. Cultura spirituala in viata unei societati este fundamentala, deoarece datorita ei se poate construi existenta civilizata a omului. Respectiv, prin existenta civilizata a omului/a comunitatii se produce procesul care regleaza in mod echilibrat necesitatea dintre materialism si spiritualitate. Astfel, omul si societatea simt necesitatea de a fi dependenti de cultura spirituala, care ii organizeaza de a intelege corect legatura fenomenelor naturale/sociale/personale, iar, in acelasi timp, percep corect necesitatea echilibrata a materialismului pentru existenta. Deci, prin nivelul de civilizatie al unei societati/unui popor se prezinta nivelul de dezvoltare materiala si spirituala al acestora, care, in acelasi timp, este prezent si nivelul coeziunii dintre necesitate si importanta. Astfel, pare ca lucrurile sunt asezate perfect in sistemul existentei dintre materialism si spiritualitate, unde la baza este educatia centrata pe cultura spirituala. Cu toate acestea, este foarte vizibil si, cu certitudine, exista extrem de multa imperfectiune in existenta umana unde relatia/necesitatea dintre materialism si spiritualitate este in dezechilibru, in special, in defavoarea fenomenului spiritual care, de fapt, este cel mai civilizat sistem in convietuirea/dezvoltarea umana. Aceste lucruri sunt prezente in societatile unde cultura spirituala nu-si gaseste locul potrivit in conceptia/mentalitatea individului, iar cultura materialista este privita si prezenta ca un factor primar si, poate, cel mai necesar in existenta. Respectiva abordare este caracteristica unor popoare, in special, acelor popoare care se confrunta cu saracia, incultura si degradarea sociala. Procesul de degradare sociala incepe anume atunci cand educatia spirituala in viata unui popor devine o necesitate minora. Dar, cu parere de rau, acest fenomen este caracteristic si unor popoare ce sunt mai mult sau mai putin pline de bunastare, insa genetic fiind adepti ai materialismului. Deci, in asemenea societati educatia care ar urma sa fie intemeiata pe caractere de spiritualitate nu exista la nivelul necesar, aceasta fiind orientata mai mult catre materialism. Componentul materialismului este foarte vizibil la popoarele de origine latina, daca sa ne referim la continentul european, printre care se manifesta vizibil si in societatea italiana, cu toate ca in aceasta societate si fenomenele spirituale isi au locul sau si sunt prezente ca valoare. Respectiva abordare pusa in dimensiunile materialismului contemporan a luat proportii exagerate in ultimele decenii. Un exemplu viu este Basarabia sau R.Moldova care actualmente este impanzita de o saracie extrema, dar pe de alta parte omul societatii pune un accent destul de mare pe  bunurile materiale sau pe lucruri neinsemnate ale materialismului, care in unele cazuri/sau in  majoritatea cazurilor este doar o mandrie/fudulie absurda ce denota caracter in modul de comportare si de interpretare a lucrurilor in viata sociala si personala. Ca sa nu generalizam acest subiect pentru o societate, oricum sunt destul de vizibile unele momente de la care omul nu se poate abate. Deci, precum orice mediu social isi are regulile si obiceiurile sale, asa si omul, in majoritatea cazurilor, este nevoit sa actioneze conform traditiilor precedate de toata lumea inconjuratoare, chiar si in cazul cand situatia materiala nu-i permite acest lucru. Deci, se respecta proverbul “daca toata lumea face asa, atunci si eu trebuie sa fac in acelasi mod”. In acest caz, am putea intrebuinta si o alta zicala: “acolo unde este mai mare saracia, acolo este si mai mare fudulia”. Spre exemplu, in ultimele 2 decenii s-a format un ritual national destul de exagerat in Basarabia pentru a celebra sarbatorile de Pasti, sarbatoarea de pomenire a mortilor, Craciunul, zile de nastere, alte sarbatori. Acest fenomen a luat nastere destul de evident odata cu migratia cetatenilor in afara tarii dupa anii’ 90, acestia, la randul lor, muncind din greu in strainatate, respectiv obtinand mijloacele banesti necesare care, ulterior, sunt trimise, partial, rudelor in tara de origine pentru diverse necesitati vitale. Astfel, in tara de origine lucrurile s-au complicat, la figurat, si au luat o alta intorsatura, fiind corelate doar cu conceptul materialismului. Sub aceasta imagine s-a instaurat o noua moda sociala care a afectat si s-a raspandit  aproape in intreaga societate. Aproape fiecare om al societatii (in special, tineretul) este dominat de idea banului/materialismului prin care se doreste doar o viata plina de lux cu bunuri materiale, insa mai putin plina de educatie spirituala. Cat priveste fenomenul de celebrare a sarbatorilor susmentionate este o tendinta aparte, chiar si pentru acele persoane care nu-si permit in viata de toate zilele o alimentatie corespunzatoare sau alte lucruri, insa este nevoita din putinul ban economisit pe care il are ca sa-l cheltuie (sau sa se imprumute) doar pentru cateva zile de sarbatori a anului pentru a demonstra lumii ca si el are de toate. Deci, se prepara multa si diversa mancare pentru cateva zile, ca apoi aceasta sa fie aruncata si la animalele din cotet, deoarece se strica si nu se reuseste de a fi consumata in timpul necesar. Dar, la acest capitol sa nu uitam cat de scumpe sunt produsele alimentare in R.Moldova, unde veniturile nu acopera cheltuielile reale. Apoi, nuntile, cumetriile si inmormantarile sunt o nebunie totala sau ba chiar o tragedie personala/familiala. Cred, la acest subiect nici nu e cazul de a descrie momentele respective, deoarece este o situatie/imagine pe care trebuie doar sa o vezi cu ochii proprii. Un singur exemplu, pentru ceremonia unei nunti se pregateste mancare pentru 500 persoane si pentru cateva zile, iar de facto sunt invitati 100 sau 200 persoane doar pentru o singura seara. Iar pentru inmormantarea unui decedat se prepara mancare pentru tot satul, in zonele rurale. Fara indoiala, este evident ca trebuie sa pomenim raposatul, insa, cred, nu este cazul in asa mod exagerat si cu cheltuieli enorme atat pentru mancare, cat si pentru pomeni. Aici, de asemenea cred, am ajuns la proverbul: “in timpurile de azi nu e bine nici sa te insori/mariti, dar nici sa mori in societatea basarabeana”, deoarece dupa aceste ritualuri/traditii nationale omul este pus intr-o situatie financiara destul de critica. In asa mod, acea persoana care nu dispune de mijloacele banesti necesare este nevoita sa se imprumute pentru cativa ani buni inainte. In caz contrar, daca nu faci asa cum face toata lumea, mai mult sau mai putin, atunci este desconsiderat social si esti pus intre discutii neplacute. Cat despre concetatenii care muncesc in strainatate din greu si in conditii destul de dificile, acestia acumuleaza banii doar pentru a se intoarce in tara de origine pentru a-si construi o casa cat mai mare, cu garduri cat mai inalte ca la nimeni. Mai putini sunt dintre acei care prefera sa-si construiasca un viitor in afara tarii de origine pentru a trai intr-un mediu social civilizat si sanatos. Astfel, putem spune, omul ramane cu acelasi concept prioritar fata de valorile materiale si mai putin fata de valorile spirituale. Aceste lucruri, cu siguranta, fac parte din educatia si cultura unui popor care este mai putin aproape de fenomenele spiritualitatii. In special, daca sa ne referim la patura dominanta a societatii, atunci tabloul devine si mai incantator. Aceasta categorie de oameni, vazandu-se la putere, tinde sa-si creeze o situatie materiala extrem de buna si, in acelasi timp, extrem de exagerata, fenomen ce denota faptul care este nivelul de cultura al acestor oameni si care este continutul spiritual al acestora. Fara generalizare, cu certitudine, orice societate are intr-o masura oarecare atat patura intelectuala care exista cu conceptul prioritar al spiritualitatii, cat si masele care sunt mai aproape de conceptul materialismului. Astfel, societatea este intoxicata mai mult de catre un materialism nedefinit si mai putin orientata catre spiritualitate, fenomen ce determina ca in viata unui popor nu exista un ideal concret si civilizat. Oricum, societatea basarabeana este vizibil dispersata intre aceste concepte filozofice ale materialismului si spiritualitate, in special, convietuirea sociala si nivelul de trai dintre oamenii puterii, intelectualitate, masele, decalajul fiind extrem de mare intre aceste paturi sociale. Ti-ar parea ca intr-o asemenea societate lucrurile ar urma sa fie interpretate altfel, deoarece religia (considerata comunitate spirituala si morala care uneste sentimentul fata de divinitate si umanitate) constituie parte integranta in cultura poporului. Cu toate acestea, aproape intreaga societate este dominata de idea materialismului, ca unitate de masura in viata sociala si personala a omului.
Daca sa abordam o realitate, in special la nivel european, atunci materialismul este mai putin important si vizibil in viata popoarelor anglo-saxone. Aceste popoare au creat conditii extrem de bune pentru existenta individului, in mod special, in convietuirea sociala care este centrata pe echitate, respect, transparenta. Bunastarea instaurata in toate domeniile de activitate sociala, cat si pentru intreaga societate, cat si pentru fiecare individ, este o forma civilizata in existenta umana a acestor popoare. Prin valorile spirituale/umane civilizate nu numai ca au creat prosperitate sociala, dar au inlaturat, in limite posibile, birocratia/formalismul. Cu atat mai mult, au pus bariere serioase pentru a nu dezvolta in stat coruptia. Acest fenomen, daca si exista poate intr-o masura oarecare la nivel de stat, atunci in viata cotidiana a individului, in special in relatia statul-societatea, acest component nu este absolut deloc vizibil. In orice actiune realizata de organele ierarhice ale administrarii statale se contureaza o transparenta ideala in necesitatile/cerintele sociale ale individului si indatoririle statului fata de acesta. Este o tendinta permanenta pentru a mentine in societate educatia spirituala care impune conditii de dezvoltare umana pe principii civilizate. Discriminarea maselor pe principii materialiste nu exista, este o conditie neinsemnata a societatii. Fiecare om isi are ritualul si modul sau de viata, fara a lua in consideratie parerea publicului in privinta vestimentatiei personale sau a altor actiuni fata de modul cum trebuie celebrata o sarbatoare personala sau altele. Viata fiecarui individ este un model aparte care se coreleaza demn si respectuos cu comportamentul social civilizat. Omul societatii in viata de toate zilele este imbracat in haine simple si comode care nu dau impresia de a fi un adept al materialismului. Cu parere de rau, acest fenomen este contrariu societatii basarabeane unde, o mare parte, in special, femeile in viata de toate zilele se imbraca de parca s-ar duce de dimineata pana seara la o sarbatoare anumita. Cred, acest fenomen specific vestimentatiei, care face parte din notiunea materialista, nu-l face pe om mai fericit in existenta sociala si cea personala. Dar, cine stie? Consider, acesta este doar un moft ce este parte componenta din cultura si viata spirituala a omului, cu toate ca si imbracamintea isi are locul ei la timpul necesar. Sunt de parerea, ca fericirea omului trebuie sa fie  autentica doar atunci cand acesta isi taieste existenta intr-un mediu social sanatos (drepturi nelimitate, echitate si protectie sociala corespunzatoare, sistem de educatie si sanatate performant, incredere in institutiile statale, incredere deplina in guvernul statului, incredere in concetateni, libertate civila, libertatea cuvantului, coruptie inexistenta, absenta coruptiei la nivelul conducatorilor din stat, prosperitate sociala, etc.), iar acesta, la randul lui, valorificand in mod prioritar si constant valorile spirituale/umane intru binele individului. Daca sa ne referim la clasamentele mondiale, in special la nivelul de trai sanatos si fericirea omului in societate, atunci printre acestea sunt pe primele locuri, in special, tarile anglo-saxone si nu numai, care tind mereu spre civilizatie prin valorile spirituale si, nemijlocit, tind sa inlature cat se poate posibil diferenta de convietuire dintre omul puterii si omul societatii. Tarile in care clasa dominanta/politicienii nu au privilegii si imunitate sociala, insa au doar responsabilitati fata de societate, sunt Suedia, Islanda, Danemarca, Olanda, Elvetia, Finlanda, Norvegia. Iar un alt tablou al vietii sociale cu efecte foarte fericite pentru omul societatii (unde fiecare om al societatii are aceleasi conditii de viata si este considerat ca valoare sociala pe aceeasi orizontala cu omul puterii din stat) este prezent in  Danemarca situata pe locul I, aceasta fiind urmata de Elvetia - loc 2, ulterior Islanda – loc 3, Norvegia – loc 4, Finlanda – loc 5, Canada – loc 6, Olanda – loc 7, Noua Zelanda – loc 8, Australia – loc 9 (pentru anul 2015, clasament intocmit de Organizatia Natiunilor Unite). Cred, dupa asemenea relatari, fiecare dintre noi si-ar dori sa locuiasca in una dintre tarile susmentionate, iar, in acelasi timp cu speranta pozitiva, sa contribuim benefic la insanatosirea acelor societati care inca se confrunta cu elemente destul de negative in existenta si care, cu parere de rau, sunt inca foarte multe la numar pe arena mondiala.  Numarul tarilor ce sunt in mari dificultati cu propria viata si intr-o lupta continua cu fenomenele autentice spirituale/umane depasesc de zeci si zeci de ori mai mult numarul tarilor care exista in prosperitate spirituala si sociala.
Deci, ca sa nu devenim cu totii complice al modelului de viata contemporan, bazat mai mult pe formula materialismului, atunci ar urma sa ne conformam, in mod prioritar, la valorile spirituale/umane, indiferent de faptul ca suntem mereu ademeniti de necesitatile exagerate ale existentei. In acest caz, omul trebuie sa acorde o atentie aparte fenomenelor ce regleaza viata sociala si cea personala in limitele civilizate ale echilibrului dintre materialism si spiritualitate. Astfel, omul/intreaga omenire treptat ar putea deveni dependenta de educatia spirituala care, la randul ei, le va crea, posibil, un model perfect in convietuirea umana.
                                                                          
                                                                              Galina MARTEA, dr.,
                                                                               academician

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page