Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

SCHITE UMORISTICE (91) – EXTRAORDINAR

Dorel SCHOR

In urma cu circa doua saptamani, lui reb Fisel Ianchel Mendelovici din Pardes Moshe i s-a intamplat ceva extraordinar: dimineata, imediat inainte de rugaciune, pe cand isi clatea mainile cu apa statuta peste noapte, a simtit asa, ca o adiere pe fata, ca si cand ar fi avut o piele fina si gingasa, ca de fata mare. Aproape instinctiv si reflex, si-a atins cu mainile jilave obrazul si, daca nu a lesinat si nici nu a strigat sa-l auda tot cartierul, inseamna ca dumnealui este o fire deosebita. Pentru ca lui reb Fisel ii lipsea barba!

Se intelege ca a alergat imediat la oglinda. Ce a vazut? O figura speriata, cu ochii largiti de mirare, un nas normal dezvoltat si doi obraji palizi, absolut complet barbieriti... Figura semana vag cu o fotografie a lui din adolescenta, facuta probabil pentru buletinul de identitate. Pentru mai multa certitudine, reb Fisel facu cateva grimase: era neindoielnic, cel din oglinda reproducea concomitent strambaturile, deci el era... Era el! Si barba?! Unde si in ce fel disparuse barba?

Se gandi speriat ce sa-i spuna nevestei sale la micul dejun. Numai ca nici cuvioasa Sara Lea, nici cei sase copii nu exprimara nici o mirare. E drept ca nici nu-l privisera cu atentie ci doar in treacat si foarte grabiti, fiecare cu ale lui. Putin incurajat, dar numai putin, reb Fisel isi imbraca haina, ii ridica gulerul si adauga un fular negru de parca s-ar fi pregatit sa atace o diligenta. In fapt, nu se pregatea decat sa ajunga la oficiul postal local, la ghiseul de recomandate si trimiteri externe unde lucra.

Pe drum se intalni in treacat cu cativa vecini si cunoscuti, dar nimeni nu-l opri, nimeni nu-l intreba unde ii este barba. La slujba, deoarece ajunse cu o foarte mica intarziere, ceilalti salariati erau deja la locurile lor, iar solicitantii probabil ca erau ocupati cu lipitul timbrelor si numaratul maruntisului... Faptul ca reb Fisel nu avea barba trecu neremarcat...

Totusi, tensiunea psihologica ii macina nervii... Reb Fisel era o figura mai mult decat respectabila in cartier, era apreciat la lucru, la sinagoga si la scoala unde invatau copiii lui, fiind in comitetul de parinti. Lumea avea sa sesizeze, sa comenteze, sa condamne! La ora zece, in pauza de ceai, reb Fisel batu la usa dirigintelui postal, cu intentia sa sa se invoiasca si sa se duca la un doctor. Isi potrivi, desigur inutil, fularul si ii solicita sefului o invoire.
- Du-te, du-te, se grabi acesta sa-i ofere favoarea. Esti intr-adevar palid si indispus.

Auziti: „palid si indispus"! Nici un cuvant despre barba de care fusese nedespartit atatia ani... La policlinica, se aseza la rand, cat mai anonim posibil. Vreo doi il salutara, vecina Malca si Ithak zarzavagiul de la care cumpara el in ultimii doisprezece ani... Incercara chiar obisnuitul dialog din salile de asteptare:
- Cu ce necazuri, reb Fisel?

Dar nimeni nu era interesat in raspuns... E de mirare cum de oamenii acestia simpli si fara fasoane au bunul simt sa nu-l deranjeze cu o intrebare ucigatoare unde ii este barba, de ce s-a barbierit, a trecut poate la laici, sau rabinul cel mare i-a spus ca e bine sa o faca pentru salvarea unui suflet, sau vindecarea unei eczeme?

Randul la doctor se apropie si reb Fisel nici nu mai este atat de sigur daca face bine sa intre. La urma urmelor, ce sa-i spuna doctorului? Individul e nereligios, vine la sinagoga cel mult de patru ori pe an si nici atunci nu sta prea mult, cum ar putea el sa inteleaga drama unui om care din senin se trezeste ca nu e el, ca si-a pierdut identitatea, profilul si figura...?

Asa ca, in ultima clipa, pacientul renunta, se hotaraste pentru o alta vizita: va merge la rabinul cartierului, acesta il cunoaste de atatia ani, stie cu cat sarg se apleaca el asupra cartilor sfinte, cat de convins indeplineste comandamentele religioase.

Casa rabinului e plina, o multime de enoriasi cunoscuti, invatacei, solicitanti... Toti il cunosc pe reb Fisel, toti ii raspund politicos la salut, nimeni nu-l intreaba nimic de barba... Sa nu innebunesti? Ba da! Pentru ca si rabinul, insusi rabinul care il cunoaste de atata vreme, ii da mana, il roaga sa ia loc si-l intreaba care-i pricina ca-l onoreaza cu aceasta vizita neplanificata.
- Uitati-va la fata mea! Spune reb Fisel cu emotie.
- Da, zice rabinul, cum de nu m-am gandit? Muncesti prea mult, nu dormi destul, copiii sunt desigur galagiosi... Sfatul meu este sa-ti iei un concediu si sa pleci la Tfat. Iti voi da o scrisoare catre rabinul Cutare.

Reb Fisel multumeste si se retrage respectuos. Nici un cuvant despre barba... Si atunci, se hotaraste: intra la Iacov frizerul, se aseaza pe scaun si comanda:
- Un ras, te rog!

Si abia atunci aude, of, in sfarsit, aude un om care il priveste drept in fata, care il vede, care il intelege:
- Dar sunteti proaspat barbierit, domnule... Poate doriti un tuns?
- Da, reb Fisel Ianchel Mendelovici doreste un tuns. Un tuns modern, din foarfece si lama, cu alura sportive si eleganta, asa cum si-a dorit toata viata...
-------------------------
Dorel SCHOR
Tel Aviv, Israel
14 noiembrie 2016


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page