Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

FARA CARACTER, NU EXISTA MARE CRITIC LITERAR

Mihai MERTICARU

     Literatura romana seamana cu o padure mirifica, in care admiram brazii semeti, stejarii falnici, fagii, mestecenii si plopii fara sot, dar, dupa ce obosim de privit in sus, ne uitam la paducelul ale carui fructe sunt un balsam pentru inima noastra, la zmeura si fragii care se topesc in gura, la arbustii de mur,catina si maces, ale caror fructe reprezinta alte surse inestimabile de sanatate ,ne oglindim in ,,lacul codrilor albastri, in timp ce ,,flori de tei deasupra noastra/or sa cada randuri- randuri”, apoi cadem in genunchi si culegem toate varietatile de plante medicinale. Acest ,,imparat slavit” care e codrul a salvat viata multor oameni in timpul secetei/foametei din anii 1946-47. Din fericire, nimeni nu s-a gandit sa elimine din padurea fermecata arbustii care au menirea lor in lumea aceasta.
      Tot astfel si in istoria unei literaturi, nu putem include numai scriitori geniali, dupa cum, intr-un tablou, pictorul nu foloseste o singura culoare.
      Un domn, al carui nume nu-l mai pomenesc, scria ca ,,avem o literatura mica de diletanti si de veleitari 90%”. Nu cumva cei care gandesc asa nu mai vad padurea din cauza copacilor? Curios e ca tot ei spun ca marii scriitori sunt citati adesea, dar nu prea sunt cititi. In schimb, lumea se da in vant dupa anumiti scriitori pe care marii critici ii numesc minori.
      Altcineva spunea ? si-i dau deplina dreptate ? ca timpul si cititorii sunt judecatorii supremi ai valorii unei opera literare. Criticul este doar avocatul care, de cele mai multe ori, pierde cauza pentru care pledeaza. Fiecare carte are rostul si destinul ei. Iata un pasaj dintr-un poem scris de Remus Valeriu Giorgioni: ,,exista carti pe care, uitate/seara pe-un tarm inalt/le rasfoieste doar briza marii/si le citesc numai ei, ingerii marii” (revista Conta, nr. 24/2016, pag. 70).
      Nu vreau sa spun ca trebuie sa renuntam la critica, dar afirm ca nu voi aplauda niciodata pe criticul care loveste cu barda, doar dupa ce a citit o jumatate de pagina dintr-o carte. E ca si cum ai taia copacul de la radacina, pentru ca ai observat o ramurica uscata. Un asemenea critic aproba pe Papa Francisc, atunci cand acesta afirma ca ,,o persoana poate fi ucisa prin cuvinte”, dar nu se gandeste ca si verbul sau poate fi ucigator, cand este grabit si nedrept.
      Consider ca un critic este mare cand aplica o judecata dreapta, observand si implinirile si minusurile unei opere, iar acest lucru nu se poate face in zece randuri dintr-o revista. Un critic este mare numai in masura in care reuseste sa promoveze, prin indrumarile sale, un mare numar de scriitori. Un asemenea critic literar, adevarat spirit socratic, a fost regretatul Laurentiu Ulici, al carui testament intelectual si moral ar trebui cunoscut si respectat mai mult. Cu invidie si resentimente nu se consolideaza o literatura.
      A sterge cu buretele valoarea unui scriitor pe care, intr-o vreme, l-ai apreciat cum se cuvine, numai pentru ca acuma te-a suparat cu ceva ce nu are legatura cu literatura, nu mai este un gest al unui om de mare caracter. Si fara caracter nu exista critica literara dreapta. Tot ce ti se pare ca ai construit se va narui ca un castel de nisip. Valoarea sau nonvaloarea trebuie argumentate cu probe concludente, nu declarate ca o sentinta fara drept de apel.O opinie asemanatoare formuleaza si conf..univ.dr.Bogdan Cretu de la Universitatea ieseana :” La autoritatea critica se poate ajunge numai ramanand consecvent cu tine, demonstrand a la longue ca, in afara de cultura, inteligenta, spontaneitate, talent, stil etc.,mai ai o calitate absolut necesara:  caracter.Nu exista mare critic literar fara caracter” (in revistaConta ,nr.25/2016).
      Istoria literaturii ne-a demonstrat de atatea ori ca un critic, fie el cat de mare, s-a inselat adesea in aprecierea unui scriitor, fie vazand in acesta un viitor geniu, ceea ce nu s-a adeverit, fie minimalizandu-l/ignorandu-l, pentru ca apoi respectivul sa se afirme ca un mare scriitor, asa cum s-a intamplat, de pilda, cu George Bacovia.Daca vreti un alt exemplu mai surprinzator, romanul Ulysses,de James Joyce, „n-a facut neaparat de la inceput deliciul criticilor si al scriitorilor, insa s-a bucurat, inca mai inexplicabil, de un enorm succes de public” (Nicolae Manolescu insusi,in Romania literara,nr.46/28 octombrie 2016).
      Avand in vedere asemenea situatii, Adrian Alui Gheorghe, cu umorul lui caracteristic, propune o solutie: inventarea talentometrului: ,,In lupta cu certitudinile, scriitorul este o victima sigura: nu exista un talentometru, care sa ii spuna unde se situeaza. Poate ca ‹‹specialistii in toate›› ar trebui sa inventeze acest obiect care ar simplifica foarte tare evaluarea textelor literare, a operelor”. (revista Conta, nr. 24/2016, pag. 3). Totusi, unii critici literari se comporta ca si cum ar fi deja in posesia acestui instrument miraculos, operand cu dezinvoltura clasificari si evaluari, care apoi se dovedesc inoperante. O opinie destul de caustica despre critica literara superflua si superficiala, redusa la imaginea unui ornament, ni se dezvaluie in poemul Artist uitat in ploaie semnat de Mircea Dinescu: “Pssst/Va rog putina liniste/In spatele cortinei/criticul /cu o balanta de bijutier cantareste/mucii de pe batista lui Dumnezeu” (din volumul Intoarcerea barbarilor)
      Referindu-se la aceste stari de lucruri, Gheorghe Erizanu,  scriitorul, editorul si patronul unui lant de librarii din Republica Moldova, face o observatie pertinenta si de mult bun-simt: ,,Nicio literatura nu se construieste doar din capodopere. Se face cu multi grafomani, cu multa literatura de raftul doi si trei si cu foarte putine opere bune. Sunt foarte multi cititori care au nevoie de grafomani ca sa ajunga la cartile din raftul doi. Apoi sa se indrepte spre operele esentiale. Problema nu este a grafomanilor, ci a criticilor si a institutiilor culturale (edituri, biblioteci, media, scoli etc) care sunt obligate (s.n.) sa fie oneste, corecte si sa aseze cartile, scriitorii acolo unde merita. Fara party-priu-ri, fara spirit de gasca, fara ranchiuna si fara coruptie intelectuala”. (revista Scriptor, septembrie-octombrie 2016, pag. 46).
      Asadar, dragi critici literari, , nu distrugeti arbustii fructiferi si  nu impuscati pasarile care nu canta precum privighetorile! In literatura, avem inca multe de recuperat pe palierul teoriei critice si nu vom putea indeplini acest deziderat decat prin reintoarcerea la valorile emblematice. Un text numai bun pentru gravat in marmura, care sa stea pe biroul fiecarui critic literar, ne-a lasat ilustrul Tudor Vianu: ,,Nu exista lucru in aceasta lume, care,  facut cu iubire, sa nu ofere laturi cu adevarat luminoase“. Dar, pentru a vedea aceste laturi luminoase, iti trebuie o inima iubitoare si necatranita, o privire exersata, respect fata de tine insuti si fata de semeni, bunavointa, rabdare, caracter,caracter,caracter   si frica
de Dumnezeu.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page