Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

„Intelligence Service” - Un secol de razboi secret în România (1)

General Br. (r) Aurel I. Rogojan  

Interesul Angliei fata de spatiul romanesc, in contextul politicii regatului in sud-estul Europei, dateaza cel putin de cateva secole, mai exact din timpul domniei lui Constantin Brancoveanu (1688-1714), deci anterior proclamarii Regatului Marii Britanii (Legea Uniunii din anul 1707). In anul 1694, in timpul domniei regelui William al III-lea sti a reginei Maria a II-a, emisarul englez Georg Philipp Schreyer a fost primit la Curtea Domneasca, primirea fiind precedata de precautii pentru a nu fi reperata de iscoadele turcesti. In anul 1702, Constantin Brancoveanu avea sa-l primeasca, pe lordul William Paget, fost ambasador al Angliei la Constantinopol. Prilejurile a fost folosite pentru punerea in evidenta a obiectivelor urmarite de regat in Principatele Romane. In perioadele Revolutiei din anul 1848, a razboiului Crimeii (1853-1856), Unirii Principatelor (1859) sti Razboiului de Independenta (1877) interesul britanc a oscilat functie de evolutia raportului de forte si a relatiilor dintre marile puteri europene. Spre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului urmatorau au fost realizate importante investitii de capital in industrie, comert si in organizarea transporturilor in Romania. Dupa primul razboi mondial, investitiile engleze sporesc sti, concomitent, acestea capata semnificatii politice. Din acest motiv, o mare parte a capitalului englez este folosit ca mijloc de castigare a factorilor de raspundere din conducerea statului. In acest sens, in cartea sa „Churchill si serviciile secrete", istoricul englez David Stafford precizeaza ca „[...] subversiunea financiara a facut parte integranta din spionajul britanic..."[1]. Mentionam, de asemenea, ca, spre deosebire de alte sisteme politico-diplomatice, serviciile secrete britanice aveau si isti pastreaza un grad special de independenta fata de reprezentantele Marii Britanii oficial acreditate .

Perioada interbelica (1918-1938)

„Romania Mare" a fost perceputa ca un nou sti important spatiu de oportunitati economico-comerciale, dar sti de siguranta fata de evolutiile amenintatoare ale evenimentelor din Rusia Sovietelor. Odata cu plasamentele de capital britanic, sunt redimensionate sti solid acoperite retelele Secret Intelligece Service-ului, ale caror agenti se vor autohtoniza, stabilind legaturi trainice in mediile politice, economice sti, nu in ultimul rand printre intelectualii de marca. Perioada 1921-1930 se caracterizeaza in Romania prin stabilitate si usor avant economic. Ca urmare, S.I.S. a fost preocupat sa-sti asigure posibilitati informative pentru acoperirea nevoilor de anticipare a noilor directii de dezvoltare a investitiilor britanice. Este perioada in care companiile petroliere engleze incep sa-si faca tot mai simtita prezenta. Pentru noile necesitati informative, Legatiei Marii Britanii de la Bucuresti i-a fost sporit numarul personalului diplomatic si a celui auxiliar. In perioada 1933-1938, la Berlin a preluat si sti-a consolidat fulgerator puterea Partidul National Socialist, context in care Germania a dat o atentie aparte relatiilor cu Romania ti statele balcanice. In aceste conditii, sud-estul Europei a devenit o regiune prioritara a politicii Marii Britanii. Printre alte consecinte, Secret Intelligence Service a creat in aceasta zona linii informative multiple si o baza de lansare de agenti in Germania. Cu drept temei, s-a apreciat ca din aceasta directie este mai potrivit ti mai putin riscant de penetrat in Germania, decat din Occident. In aceeasi masura, interesul britanic in Romania ramane statornic ti capata noi dimensiuni in ceea ce priveste exploatarea resurselor economice amenintate de Germania ti valorificarea potentialului uman, inclusiv pentru culegerea de informatii si organizarea unor activitati de propaganda, de contra propaganda si dezinformare in Rusia.

Perioada 1938-1944

Consecinta a tratatelor incheiate in 1939 si 1940 cu Germania, sub presiunea evenimentelor si urmare a parasirii de catre aliatii ei traditionali, Romania a fost nevoita sa se alature Puterilor Axei, in speta, Germaniei. Din punct de vedere politic si militar, echilibrul de forte din Europa s-a modificat fundamental. In luptele din 27 mai - 04 iunie 1940, trupele anglo-franceze sunt zdrobite de catre nemti la Dunkerque, Marea Britanie fiind amenintata cu invazia. O luna mai tarziu, Franta capituleaza. Lipsa informatiilor topografice avea sa transforme intr-o debandada si un dezastru incercarea englezilor de a debarca in Norvegia pentru a o apara de invazia germana. In aceste conditii, in octombrie 1940, o mare parte din supusii englezi si din personalul diplomatic al Marii Britanii a parasit Romania. Afectat de aceste evolutii si sub presiunea evenimentelor, Secret Intelligece Service si-a adaptat activitatea in spatiul romanesc, axandu-se in special pe:
- apararea intereselor economice amenintate de infiltrarea masiva a capitalului german;
- contracararea intentiilor Germaniei de a strange relatiile economice si politice cu Romania, crearea in acest sens a unei atmosfere ostile fata de nemti si, pe cat posibil, favorabile Angliei;
- depistarea si supravegherea activitatii agentilor Germaniei din Romania;
- monitorizarea publicatiilor tiparite in Romania si stabilirea evolutiei pozitiei tarii noastre fata de Germania si fata de U.R.S.S.;
- redimensionarea preocuparilor pentru crearea de noi nuclee informative in societatea romaneasca, entitati care sa fie capabile sa mentina o atitudine ingaduitoare, favorabila fata de Marea Britanie in eventualitatea in care relatiile diplomatice cu Romania vor fi rupte;
- planificarea unor operatiuni de sabotaj economic, politic ti militar, care sa fie derclantate la momentul oportun, indeosebi in industria petroliera si in transporturi. Au fost prevazute actiuni de blocare a mai multor canale navigabile prin scufundarea unor vase incarcate cu fier, ciment sau piatra si s-a incercat dinamitarea in zona Portile de Fier si la Giurgiu. Actiunile respective au fost descoperite iar materialele confiscate.
Serviciile engleze urmareau impiedicarea, pe orice cale, a aprovizionarii Reich-ului, in special cu produse petroliere. Erau planificate, in acest scop, actiuni de distrugere a unor sonde, defectarea anumitor instalatii, ingreunarea transporturilor, provocarea unor conflicte de munca si agitatii, indeosebi pe teme salariale etc. De retinut ca Serviciile secrete romanesti descopera cu regularitate planurile engleze. In acest caz concret se stabileste chiar si faptul ca englezii preconizau sa implice in actiune nu mai putin de 250 de agenti. Din cauza Serviciului Secret de Informatii (S.S.I.) nu s-au putut comite decat acte de sabotaj nesemnificative, iar in iunie 1940 initiatorii acestora sunt expulzati.

In februarie 1941, intregul personal diplomatic paraseste Romania. S.I.S. (M.I.6) colaboreaza insa cu alte servicii de informatii, cum ar fi cel grec, sarb sau turc, si in special cu cel american. Arhivele secrete engleze sunt expediate in mare parte la Istambul. O alta parte ramane la sediul legatiei S.U.A. Intre aceste materiale raman si aproximativ 5.000 de fise ale agentilor S.I.S. din Romania si statele vecine. Dupa plecarea personalului diplomatic, S.I.S. (M.I.6) desfasoara in Romania o activitate integral acoperita. Rezidenta informativa acoperita este organizata pe mai multe sectii: militara, politica, economica si "oculta".

Cateva aspecte despre fiecare dintre acestea:
Sectia politica, condusa de H.H.Lowell, se folosea in culegerea de informatii, si mai ales in raspandirea stirilor, de mai multi corespondenti englezi sau romani, cunoscuti ca simpatizanti ai Marii Britanii. Unii dintre acestia lucreaza benevol. Altii sunt retribuiti pentru colaborarea lor. Din punct de vedere al profesiilor, intre agentii autohtoni ai S.I.S. se remarca ziaristi, profesori, avocati, oameni de afaceri, descendenti princiari sau apropiati ai Casei Regale cat si sefi ai unor partide politice.
Sectia militara, condusa de Archibald Gibson. Despre el si sectia pe care o conducea, S.S.I.-ul stabilise o serie de aspecte interesante. Rezulta, intre altele, ca acesta se nascuse la Moscova in 1904, creandu-si numeroase legaturi cu persoane din diverse domenii si paturi sociale. Referitor la continutul activitatii desfasurate de Gibson existau date consistente din care rezulta ca el dispunea de o retea organizata pe patru linii de actiune: rusa, germana, poloneza si linia de informatii "diverse", care avea ca agent si secretar principal, pe emigrantul rus Iacob Vasiliev.
Sectia economica avea ca obiectiv culegerea de informatii din acest domeniu. Sectia trebuia sa contribuie la mentinerea influentei engleze in Romania si sa submineze sau macar sa discrediteze relatiile tarii noastre cu Germania. Pe teritoriul statului roman functionau o serie de intreprinderi cu capital englez, o parte din fondurile lor fiind folosite de S.I.S. pentru plata colaboratorilor sai, pentru mentinerea si consolidarea influentei engleze, cat si pentru castigarea simpatiei unor persoane cu functii importante in suprastructurile statale.
Sectia „oculta" a fost infiintata pentru ca, in eventualitatea unei conflagratii intre Anglia si Romania, sa fie in masura sa culeaga in continuare informatii si sa exercite o influenta in favoarea Angliei. Din aceasta sectie faceau parte romani din inalta societate cat si cetateni ai altor state (diplomati, ziaristi, comercianti etc.) mai cu seama neutre care nu riscau sa fie arestati sau expulzati. S.S.I.-ul detinea dovezi din care rezulta ca englezii dispuneau de un numar insemnat de agenti si persoane de incredere atat in Bucuresti cat si in alte mari orase.
In toata aceasta perioada, S.I.S. a utilizat pentru acoperirea activitatilor desfasurate mai multe asociatii cultural-religioase sau stiintifice (Asociatia americano-britanica, Asociatia „W.Churchill", Asociatia „N.Titulescu" s.a.), precum si diverse alte facilitati ca birouri, librarii, biblioteci.

Filoenglezul Ion Antonescu in vizorul Gestapo-ului ti al politiei legionare

Dupa intrarea in Romania a trupelor germane, teritoriul tarii a devenit si teatrul unor operatiuni speciale de factura aparte intreprinse, in principal, de serviciile secrete engleze, care erau cel mai bine reprezentate, data fiind simpatia de care se bucura comunitatea britanica in Romania, dar si numarul relativ mare al unor personalitati politice, oameni de afaceri, functionari superiori etc. care faceau parte din ceea ce s-ar putea numi categoria filoenglezilor (studii superioare efectuate in Anglia, actionari si functionari superiori la companiile anglo-romane etc.). Un caz aparte de filoenglez il reprezenta Conducatorul Statului, maretalul Ion Antonescu, care a acordat o protectie atotcuprinzatoare activitatilor clandestine desfaturate de britanici in Romania , motiv pentru care Eugen Cristescu, teful S.S.I.-ului avea frecvente frictiuni ti puneri la punct cu tefii sucursalelor din Bucuretti ale serviciilor secrete germane . Mai mult, maretalul ttiind ca teful Sectiei Contrainformatii a S.S.I., locotentent-colonelul Traian Borcescu are o buna reputatie profesionala fata de omologii din serviciile britanice, l-a mandatat sa mentina pe risc propriu un canal direct de comunicare cu Londra, precizandu-i ca daca se va afla, nu-l va putea salva de Curtea Martiala. Ofiterul a acceptat.

Simpatii pro-britanice ale romanilor au constituit obiectul confruntarii pe teatrul operatiunilor secrete. In contextul rebeliunii legionare, acest punct nevralgic avea sa constituie una din tintele importantele ale propagandei subversive desfasurate in perioada respectiva. Astfel, ziarul legionar „Cuvantul" din 22 ianuarie 1941 a publicat o scrisoare a presedintelui Uniunii Nationale a Studentilor Romani si Crestini in care se afirma: „Romani, un maior german a fost omorat in plina strada, in capitala, asasinat cu lasitate de un agent al Intelligence Service-ului, la ordinele Angliei... Soldatul erou si omul de caracter, generalul Petrovicescu a fost obligat, pentru ca asa a cerut Legatia britanica si Masoneria, sa paraseasca guvernul"... Este evident ca o astfel de scrisoare nu a fost intamplatoare, ci cu scopul, pe de o parte de a „demitiza" imaginea pe care britanicii o aveau in opinia publica romaneasca, iar pe de alta parte de a-l acuza pe Ion Antonescu ca face jocul unor interese straine, altele decat cele germane. Aveau sau nu vreun suport astfel de afirmatii acuzatoare? Anterior, politia legionara, fiind relativ bine informata asupra unor actiuni de spionaj si sabotaj intreprinse de retelele engleze, l-a ridicat de la Snagov pe Allexander Miller, functionar superior la cea mai mare societate petroliera „Astra Romana", determinandu-l sa recunoasca implicarea in sabotaje, si sa marturiseasca faptul ca a furnizat unui inginer o substanta speciala care, daca era pusa in benzina, determina explozia motoarelor avioanelor. In aceeasi zi, cand a fost arestat Miller, politia legionara a incercat sa o retina si pe Clare Hollingworth, corespondenta la Bucuresti a ziarului „Daily Express". De asemenea, specialistii britanici de la Moinesti faceau si ei obiectul unor actiuni repetate de perchezitionare, retinere, molestare si intimidare, fiind acuzati de sabotaj.

Maresalul Ion Antonescu, cu toata legatura formala fata de Germania, structural era „filoenglez" si a tolerat, nepermis pentru angajamentele ce le avea fata de Axa, actiunile serviciilor britanice pe teritoriul Romaniei. In timpul lui Antonescu, S.S.I.-ul (Serviciul Special de Informatii) „[...] nu a recurs decat foarte rar la masuri teroriste impotriva inamicilor, ba chiar a asigurat protectia a trei agenti britanici ai S.O.E. impotriva actiunii de filaj a Gestapoului iar documentarea exista[2]. De asemenea, el a folosit prilejul asasinarii ofiterului german pentru demiterea ministrului de interne legionar, generalul Petrovicescu, care a incurajat actiunile politiei legionare, iar puterile asumate de aceasta deranjau fatis autoritatile. Acest episod s-a consumat in zilele rebeliunii legionare, iar acuzatiile aduse de „Cuvantul" nu pot fi scoase din contextul opiniilor acestora si ale germanilor referitoare la tolerarea de catre guvernul lui Antonescu a agentilor serviciilor secrete britanice. Ulterior, acelasi Antonescu avea sa-i ia sub protectia sa pe cei trei ofiteri englezi parasutati in cadrul operatiunii „Autonomus", iar viceprim-ministrul Mihai Antonescu s-a ocupat personal de gasirea formulelor juridice ale legendei pe care sa o cuprinda declaratiile lor, astfel incat ei sa intre exclusiv sub jurisdictia aplicabila prizonierilor de razboi luati de Romania. Mai mult, maresalul Antonescu a folosit grupul „Autonomus"[3] atat pentru realizarea unor legaturi cu guvernul britanic, cat si in perspectiva unei legaturi cu sovieticii[4].

Nota: Prelucrare actualizata dupa Marian Ureche, Aurel I.Rogojan „Servicii secrete straine. Retrospectiva ti actualitate. Interferente in spatiul romanesc", vol. 2, Bucuretti, Editura Paco, 2000.

- Va urma –

Grafica - I.M.

----------------------------------------------------
[1] Ziarul „Adevarul" din 06.08.1997.
[2] Dennis Deletant Ceausescu si Securitatea. Constrangere si disidenta in Romania anilor 1965-1989, Bucuresti, Ed. Humanitas, 1998, p. 38. A se vedea si Ivor Porter, Operatiunea Autonomus, op. cit.
[3] Ivor Porter, Operatiunea Autonomus, Bucuresti, Ed. Humanitas, 1991, p.90.
[4] Informare a Foreing Office pentru Ministrul britanic rezident la Cairo, lordul Moyne, 06.07.1944, sub semnatura lui I.L. Reed, in care se mentioneaza ca „s-a propus la inceput ca de Castelaine sa insoeasca un general roman care ar putea sa fie trimis la sovietici sa negocieze o capitulare".

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page