Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Scrisoare pastorala ; Foaie periodica, gratuita a Parohiei Malovat-Mehedinti

Anul XVI(2016), nr. 337(1 –15 Noiembrie)

           Dragii mei enoriasi!
            Tarana, Tara si Taran!  Trei cuvinte intrate de veacuri in limba romana, care au aceeasi radacina si ne duc la aceleasi izvoare ale neamului.
            Tarana este stratul superior al solului, in care semanam  semintele celor mai diferite plante necesare existentei noastre. O sapam, o aram, o maruntim, o prasim, o intoarcem pe toate fetele si stoarcem din ea, cu timp si fara timp, toata vlaga pamantului. Din ea ne luam energia vitala, hrana trupurilor noastre, hrana animalelor de tot felul. Din ea rasar iarba si legumele, cerealele, florile, pomii, copacii si bucuriile belsugului. Din ea ne-a zidit Dumnezeu stramosii. In ea s-au jucat copiii si ea le-a mangaiat picioarele desculte si manutele  plapande. Pe ea au sarutat-o de nenumarate ori mosii si stramosii nostri, fiindca au iubit-o, cel mai adesea, mai presus decat pe viata lor. Pe ea au aparat-o cu pretul vietii in razboaie, ca sa nu le-o rapeasca barbarii si s-o poata lasa drept mostenire copiilor si urmasilor urmasilor lor.  Tarana e framantata, precum painea in  covata, cu lacrimi si cu sange de generatiile de dinaintea noastra. Ea a fost ca un altar de jertfa, pe care parintii nostri au ars iubirea si speranta lor, cand au inaltat rugaciuni catre  Atoatefacatorul, ca sa se indeparteze de la hotarele lor vrajmasii, ciuma, holera, furtunile, puhoaiele si pustiul. Cand au fost nevoiti sa-si ia lumea in cap si sa plece peste mari si tari, romanii nu au uitat sa-si ia din gradina copilariei o mana de tarana, pe care sa le-o aseze pe piept ,,cand o fi sa fie”, ca sa o simta ca pe o mangaiere a mamei, ca pe o invelitoare a inimii lor.  Cu tarana s-au infratit a doua oara, cand le-a batut ceasul vesniciei, cand ,,si-au plecat fruntea in tarana”. Ea a fost pecetea plecarii noastre din aceasta lume pe alte taramuri, cand toate nimicurile acestei vieti si acestei lumi raman in urma noastra: ,,Poti zidi o lume-ntreaga, poti s-o sfarami…, orice-ai spune,/ Peste toate o lopata de tarana se depune!”(M. Eminescu). Praf si tarana ramane din toate zbaterile, din toate ambitiile, certurile, luptele, marimurile si bogatiile noastre. Tarana ne inveleste ca o plapuma pana la invierea cea de obste. Toata dragostea si recunostinta celor ramasi in urma se rezuma la un salut soptit printre suspine: ,,Fie-ti tarana usoara!”  ,,Trupul tau ce-a fost tarana, in tarana s-o preface!”(V. Alecsandri).
             Noi, romanii, suntem oameni ai taranii, oameni ai pamantului, ai locului. Aici ne-am zamislit ca popor cu mii de ani in urma, nu suntem venetici, nu suntem nomazi, nu putem fi indiferenti fata de pamantul pe care ni l-a dat Dumnezeu sa traim pe el si sa ne-mplinim menirea noastra ca popor in lume.   
             Tara este un teritoriu pe care traieste si se dezvolta un popor, teritoriul pe care l-a dat Dumnezeu acelui popor. Tara fara popor e un pustiu; poporul fara o tara e o gloata, o adunatura de lume, un popor de nomazi, de calatori, de cautatori, un popor al carutelor, un popor de aventurieri. Tara este tarana hotarnicita, lucrata si aparata, framantata cu sange si cu lacrimi. Tara este bunul cel mai de pret al unui popor, matricea existentei sale, locul unde isi naste si isi creste pruncii, unde isi traieste iubirile, unde isi implineste rostul istoric pentru care exista in lume. Tara este spatiul in care poporul isi vorbeste limba, isi rosteste rugaciunile si doinele, isi joaca dansurile, isi plange bucuriile si durerile, isi cladeste idealurile. Tara este buletinul de identitate al unui neam;  este icoana sfanta a sufletului acelui neam.  Ea nu se targuieste, nu se vinde, nu se batjocoreste. Tara se cladeste cu fiecare prunc nascut,  cu fiecare cuvant invatat, cu fiecare cantec, cu fiecare piatra zidita, cu fiecare spic de grau, cu fiecare poezie, cu fiecare sfat intelept. Se apara cu pretul vietii. …..
          Cetatile si mai ales orasele au aparut tarziu in viata popoarelor. Organizarea de baza a fost si a ramas prin veacuri satul. Pana astazi satul se identifica cu tara. Lucrurile sunt clare: te duci la oras sau la tara, adica la sat. N-am auzit pe nimeni spunand ca se duce ,,la tara”, cand mergea spre oras. Omul zilelor noastre este constient ca in lumea satelor se mai gaseste Tara, viata adevarata, romaneasca, autentica. Aici inca mai gaseste buna-cuviinta romaneasca, limba curata, muzica populara, horele strabune,  portul traditional, obiceiurile noastre, credinta in Dumnezeu. Aici mai gaseste dragostea de Tara adevarata, patriotismul sincer. Aici mai gaseste tarani, care plang cand vad ca tara se zvarcoleste sub coltii hamesiti ai celor ce ii smulg bogatiile solului si subsolului.  Aici mai gasesti tarani, care sunt convinsi ca fiecare neam are un rost in istorie, ca Dumnezeu i-a dat fiecarui om si fiecarui popor zestrea de care are nevoie sa existe. Se minuneaza toti, cand vad cu cate bogatii ne-a blagoslovit Dumnezeu si se arunca orbeste sa prinda ce-o prinde din ele. Singur taranul intelege adevarul: neamul romanesc nu este trimis in lume de Dumnezeu pentru o zi, ci pentru o vesnicie si tocmai de aceea i-a dat Dumnezeu zestre sa-i ajunga pana la sfarsitul veacurilor. Prea mult L-au iubit parintii, mosii si stramosii nostri, prea multi sfinti a rodit neamul acesta, tarana aceasta carpato-dunareana, Gradina Maicii Domnului.
            Au inteles strainii, ca taranii sunt cei mai vajnici aparatori ai taranei, ai Tarii, si de aceea  s-au opintit sa-i desfiinteze.  Unii i-au atras spre orase, spre industrie, spre munca salariata; altii i-au indemnat sa plece peste mari si tari, ca sa castige o paine mai buna. Altii i-au facut ,,fermieri”, ori i-au ademenit cu bani sa-si vanda tarana, pamantul stramosesc. Si au gasit, din pacate, destui din acestia. Astazi peste 40% din tarana cea mai roditoare a campiilor noastre este vanduta la straini. Cernoziomul Baraganului, al campiilor banatene si al altor locuri care, cu ani in urma erau ,,granarul Europei”,  astazi este al strainilor. Pamanturile noastre  raman nemuncite, fiindca tineretul e departe, populatia satelor imbatranita, agricultura nerentabila. Ne-au indopat strainii cu tot felul de chimicale, cu tot felul de legume si fructe intoxicate de otravuri, la preturi derizorii, care ne-au pus pe  butuci productia noastra.
            Se atenteaza la institutii fundamentale ale neamului, precum Familia, Biserica, Armata si pe multi oameni politici i-am auzit aparandu-le, mai cu seama in campaniile electorale. N-am auzit pe nici unul aparand Tarana, Tara si Taranul, acesti piloni ai statului roman!
*
          Sfaturi parintesti. Din cartea Parintelui Arsenie Boca, Cararea imparatiei, mai spicuim un fragment:
,,DESTINUL TALANTILOR. Daca ramanem intelesi despre faptul ca in fiecare ins ce vine in lume, Dumnezeu ascunde un gand al Sau, un plan pe care-1 urmareste intre oameni, si, potrivit cu el, tocmirea celui ce vine capata insusirile de a-1 putea indeplini, ne aflam in raza unei mari taine.
Dumnezeu ocarmuieste lucrurile in multe feluri. Dintre aceste multe feluri alegem doua spre talmacire: carmuirea cea peste stirea si putinta mintii omenesti, carmuirea prin simpla atotputernicie a vointei Sale. Iar a doua e ocarmuirea la care leaga si slujirea omeneasca, ocarmuirea atarnatoare de om, iubitoare de om, hotaratoare de om. Adica libertatea lui Dumnezeu tacuta, din iubire, atarnatoare de liberta­tea omului.
Astfel de libertate insa nu are decat dreptul, fiindca el a casti­gat iubirea lui Dumnezeu. Pacatosul e rob pacatului, n-are vointa li­bera. Ceea ce i se pare lui libertate e un dezechilibru in creatiunea lui Dumnezeu. Drept aceea, pe cand dreptul cunoaste un Dumnezeu personal, plin de iubire si apropiat oamenilor, pacatosul simte un Dumnezeu aspru, ascuns, amenintator, atotputernic si tare departe. Dar sunt pacatosi cu totul vrajmasi lui Dumnezeu, care nici nu ingaduie sa li se zica pacatosi. Acestia nu sunt impreuna lucratori cu Dumnezeu. Peste lucrul lor trebuie sa vina corecturi divine. Asa se face ca simtim un Dumnezeu atotputernic, care restabileste, peste vointele oamenilor, echilibrul creatiei si echilibrul vietii, stricat de faradelegile oamenilor. Actiunea aceasta a lui Dumnezeu, prin care constrange faptele oame­nilor cu urmarile lor, o numim ispasire. Ispasirea e un chip de veghe a lui Dumnezeu in destinul insului si in destinul neamurilor. Dar cu toate ca raul se pedepseste prin sine insusi, iubirea divina da totusi putinta de iesire din infundatura rautatii ce se pedepseste pe sine insasi: de se va gasi cineva sa stea bun pentru fratii sai inaintea lui Dumnezeu. Acestia, prevazuti de Dumnezeu cu slujba aceasta inca mai inainte de-a se naste si trimisi sa o implineasca, sunt slugile Sale, carora le-a dat avutia Sa pe mana(…). Talantii sunt talentele: inzestrari cu daruri, misiuni, slujbe duhovnicesti si slujiri cetatenesti; mestesugul artelor; mestesugul stiin­tei, a oricarei stiinte, darul chivernisirii avutiei; pe scurt, valorile cultu­rii: valoarea morala, politica, teoretica (stiinta), estetica, economica si religioasa. Iar slujitorii sunt oamenii inzestrati cu toate aceste valori sau talente.
Si, fara vorba, s-ar pricepe, din felul cum e pusa problema, ca toate valorile, talentele, ar trebui sa se negustoreasca intre oameni, in favoarea lui Dumnezeu, caci precum este o ierarhie a valorilor, tot asa este un Ierarh al lor. Dar, zice parabola, ca unii din talentati, n-au vrut sa-1 recunoas­ca de stapan, 80% au facut rebeliune impotriva Stapanului averii. Acestia sunt cei ce socotesc ca sunt ale lor darurile date de Dumnezeu. Ei se umfla cu parerea de sine, isi afuma mintea cu man­dria si scot afara pe Dumnezeu din negustoria lor. Toata zdroaba lor e egala cu ingroparea talantului in pamant. A nu lucra cu valorile, in sensul in care le-a rostuit Dumnezeu, inseamna a iesi din ierarhie si a face anarhie. Deci 20% petrec in ierarhie si 80% in anarhie: exact situatia a 20 de oi in mijlocul a 80 de lupi.
Dar minunea lui Dumnezeu e ca oile biruie lupii! Avem martu­rie istoria crestinismului.  Cand puterii politice, in persoana imparatului din Roma sau Bizant, i se suia mandria luciferica la minte, pretindea poporului, nu numai supunere, ci si inchinare. Se facea pe sine zeu, isi comanda statuie, o ducea la Panteon si cerea lumii inchinare.  Crestinii insa nu se inchinau la idoli. Zeul imparat se ciocnea astfel de Dumnezeul crestinilor, si, fiindca nu-L putea inlatura din cale, ucidea pe crestini fara judecata, ii ardea de vii, ii rastignea pe cruce; crestinii, fara sa aiba vreo vina, cu rabdarea lor, scoteau din minti pe zeul mincinos. Se intampla vreo nenorocire ? Crestinii sunt de vina! Nu ploua, crestinii sunt de vina; ieseau apele, crestinii sunt de vina; incolteau barbarii imperiul, cresti­nii sunt de vina, - crestinii la lei!...
Iata valorile in conflict: puterea politica, umflata de trufie. infigand ghearele in grumazul smereniei, si, totusi, s-a vazut,  trufia cazand franta in fata smereniei.
Pavel invata pe crestini. ,,Supuneti-va stapanirii, caci nu este stapanire, fara numai de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt randuite.”
Naravul ghearelor e cu radacini batrane. In istoria Egiptului, cata vreme faraonii respectau religia, dinastiile lor dainuiau multe mii de ani. De indata ce si-au ridicat mana asupra preotilor, s-a ispravit cu ei; templele si-au inchis luminile stiintei, piramidele au ramas monu­mente ale mortii si dinastiile s-au stins. Unul dintre faraoni sfarseste cu toata oastea in fundul Marii Rosii.
Dezechilibrul mintal al trufiei a contaminat aproape toate valo­rile si le-a pus in conflict. In valoarea politica trufia starneste tirania, terorismul, dictatura; in religie, inchizitia, despotismul, protestantis­mul; in stiinta si economie, materialismul; in arta, senzualismul; in toate a bagat anarhia fata de Dumnezeu, Ierarhul lor de drept. Deci, ce vor zice, cand li se va cere socoteala?”
*
          File de  jurnal – 8 dec. 1981(III). ,,Pe 5 dec. a inceput la Severin cel de-al IV-lea simpozion  interjudetean de istorie. Am participat cu trei comunicari: Fond si forma in studiul istoric dupa conceptia lui Nicolae Balcescu, Satul Barda in sec. al XIX-lea si Atestari documentare cu privire la localitatile judetului Mehedinti.
          Am intarziat la sedinta de deschidere. Vorbise Dl. Iulian Plostinaru si Doamna Elena Catrina. Deschiderea a avut loc in sala mare a Bibliotecii Judetene. Au prezidat Domnii Prof. Univ. I. C. Chitimia,  Dr. Constantin Serban de la Institutul ,,N. Iorga” din Bucuresti si Prof. Dr. Teodor Trapcea  de la Universitatea  din Timisoara. Nu au fost niste oratori de elita. Lucrarile s-au desfasurat destul de grabit si de monoton. Au fost adusi, taras-grapis, profesorii de istorie din judet. Foarte stangaci si sfiosi, cautand sa se ascunda unul dupa altul pentru a se eschiva mai usor. Am stat langa o profesoara si, cand a auzit ca am trei comunicari, a spus revoltata: ,, - De ce nu protestati? Dar e posibil asa ceva? Altora nu le-a dat niciuna, de ce sa va puna sa faceti dvs. singur trei!” Sancta simplicitas!
            Domnul Misu Davidescu, directorul Muzeului Judetean Mehedinti ne-a prezentat, cu multe diapozitive, tezaurul de la Hinova.  Dintre preoti au mai participat Parintele Dumitru Balasa de la Dragasani(VL) si Parintele Gheorghe Dumitrescu-Bistrita.
           Dupa deschiderea festiva, am venit cu Parintele Balasa la Barda. A fost o vizita foarte placuta. Parintele e un om foarte manierat. Am vizitat cu dansul si biserica de la Malovat.  Dupa-amiaza au continuat lucrarile. Domnul Virgil Joita de la Centrul de Stiinte Sociale din Craiova mi-a apreciat comunicarea cu N. Balcescu. Ne-am imprietenit. Dansul este si secretarul de redactie al reinfiintatei reviste ,,Arhivele Olteniei”. Mi-a cerut material. I-am promis ca voi lua de la redactia revistei ,,Studii Teologice” articolul  Localitati si lacasuri de cult disparute din Muntenia si Oltenia si i-l voi da. M-a invitat la sesiunea din martie 1982 de la Craiova, ca sa particip cu o comunicare legata de 1907.
         Domnul Prof. I. C. Chitimia mi-a cerut un material de pana la 8 pagini in legatura cu Cursul de Istoria Filozofiei al lui Eufrosin Poteca, pentru a-l publica in ,,Revista de Istorie si Teorie Literara”. S-a plans ca din 1982 se vor scumpi foarte tare abonamentele.  ,,- Ar trebui sa nu se mai aboneze nimeni, dom'le, si astfel, daca s-ar opune rezistenta, ar fi nevoiti sa scada preturile!” Mi-a promis ca ma va invita sa tin o comunicare la unul din cercurile bucurestene, pe care le conduce.
*
            In memoriam: Marin Botosan. Cu siguranta nu a scris nimeni, niciodata, vreun rand despre acest om. Mi s-a parut intotdeauna o figura aparte, care stia mult si era uns cu multe alifii.
            Era prin anii '60, cand l-am cunoscut. Il auzeam aproape seara de seara trecand prin sat si strigand cat il tineau plamanii: ,,Pleac-ai nostri, vin ai nostri! Prrrrrr, pac, pac, pac!” Era vremea colectivizarilor si cei mai multi dintre consatenii mei traiau sub teroare, asteptand dintr-un moment in altul sa fie luati la intrebari, sa fie constransi ca sa se treaca la colectiv. De Marin Botosan nu se lega nimeni. Participa la toate sedintele pe care le tineau politrucii si mai marii comunei cu satenii, era, daca nu ma insel, chiar membru de partid. Se auzea despre el ca este foarte iute la manie, ca este suficient ca cineva sa-l supere si maciuchita de corn, care nu-i lipsea niciodata din mana, sa-l pocneasca la tampla fara mila. Se auzea ca, intr-o seara, fiind beat, cazut intr-un sant, cineva l-ar fi lovit puternic cu bastonul in moalele capului. Respectivul ar fi fost convins ca loviturile erau cauzatoare de moarte. Si, totusi! Peste noapte, cand s-a trezit din betie, Marin Botosan, ca un alt Rasputin de altadata, s-a ridicat si a plecat acasa, viu si nevatamat, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
           Era vremea cand alegerile erau doar de forma, praf in ochii multimii si ai strainatatii. Se stia ca este un singur partid, ca pe oricine ai fi votat, tot partidul comunist iesea invingator. Lozinca lui Marin Botosan era adevarata: ,,Pleac-ai nostri, vin ai nostri!” Tocmai de aceea nu-l lua nimeni la intrebari pentru ea. Si, totusi, el mai adauga acel parait si pocnit repetat, care simula zgomotul mitralierei in functiune. Nimeni nu intelegea mesajul, ca Marin Botosan ar fi fost gata sa puna mitraliera pe cei alesi! Era o forma subtila de revolta, pentru care Marin nu putea fi condamnat!
           Marin Botosan era pensionar. Lucrase toata viata ca sondor la Moreni, in judetul Dambovita. Cand a revenit in sat, a altoit cu mana lui vie, a sadit-o pe o bucata de teren si a reusit sa scoata la lumina struguri cum nu intalneai in zona noastra. In Barda avusese vie altoita boierul Badita Petrescu la Catalina. La acea vreme via era in stapanirea fermei de stat si inca mai producea. In sat, la Braniste, mai aveau vie altoita Parintele Ionica Sfetcu si Constantin Sfetcu. Altcineva nu-mi amintesc sa mai fi avut. Marin Botosan a adus soiuri noi, nobile, valoroase. A venit in casa noastra. A stat cateva zile si ne-a altoit si noua cateva sute de vite. L-a invatat pe taticu sa altoiasca, sa aleaga portaltoiul si altoiul, sa puna via altoita la ,,scoala”, in rumegus. Avea rabdare si tact pedagogic. Vorbea frumos si cumpatat, ca un batran cu scoala vietii. Lui taticu ii era teama ca se va imbata si va face scandal, dar nu a fost asa. A baut putin, a depanat amintiri, a facut glume, a fost o placere sa fie in casa noastra si sa lucreze. In timpul acelei ierni a revenit de mai multe ori sa vada via altoita de la ,,scoala”, l-a invatat pe taticu primavara cum s-o planteze. Prin nimic nu a dat de inteles ca e un om periculos, imprevizibil. Doar seara il auzeam trecand prin sat si strigand, pana se pierdea in departare, ca pe un manifest: ,,Pleac-ai nostri, vin ai nostri! Prrrr, pac, pac, pac!”
           Mai tarziu, am aflat o epigrama a lui Pastorel Teodoreanu, care imi amintea de ,,lozinca” lui Marin Botosan: ,,Pleac-ai nostri, vin ai nostri,/ Noi ramanem tot ca prostii!” E posibil ca aceasta epigrama sa fi circulat ,,pe soptite” la vremea aceea, Marin Botosan a auzit-o si a adaptat-o, atat cat sa o poata rosti, fara a infunda puscaria.  Dumnezeu sa-l ierte!
*
Ajutoare si donatii. In aceasta perioada, parohia noastra a primit cateva ajutoare si donatii, astfel: Domnul Ovidiu Mitran De Keyser din Zoersel(Belgia): 889 lei; Doamna Albulescu Maria din Tr. Severin, fiica a satului Malovat: 300 lei; Domnul Prof. Virgil Sfetcu din Bucuresti, fiu al satului Barda: 250 lei; Domnul Rolea Ion din Tr. Severin, fiul satului Barda: 150 lei; Doamna Nicolae Victoria din Tr. Severin si Domnul Bojinescu Alexandru din Resita:  cate 100 lei; Doamna Bobaiceanu Floreta din Tr. Severin, fiica a satului Malovat: 50 lei.
Dumnezeu sa le rasplateasca tuturor!
*
         Cheltuieli. In aceasta perioada am efectuat cateva cheltuieli mai mari, astfel: 9.770 lei achitat vol. III din Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxa Romana”(1874 – 2014) si cartea Parintelui Desrobitu; 2.250 lei pentru excursia-pelerinaj de la Manastirea Prislop din 6 oct.; 1.242 lei painea donata si cea vanduta in luna septembrie; 1.950 lei painea donata si cea vanduta in luna octombrie; 740 lei impozit; 500 lei ajutor pentru Orodan Claudiu; 123 lei pentru colete; 50 lei internetul;  50 lei toner pentru imprimanta si altele.
         La 31 oct.  deficitul parohiei noastre era de 12.456,10 lei. 
*
         Lucrari la cimitir. Domnul Primar Ing. Ion Michescu a ajutat inca o data parohia noastra, trimitand  beneficiarii ajutorului social din comuna sa faca curatenie si la cimitirul din Barda.  A iesit o lucrare exemplara. In prezent, amandoua cimitirele sunt adevarate modele in domeniu. Ii multumim cordial Domnului Primar si speram ca se vor gasi si alte posibilitati de colaborare pe viitor.
*
         Filme. In seara zilei de  21 nov., in biserica din Malovat, in prezenta unui numeros public, a rulat filmul Sfantul Ciprian si Iustina.
         Filmul ne-a prezentat momente din viata crestinilor din Imperiul Roman din vremea imparatului Diocletian(284-305). Sfantul Ciprian a fost, in prima parte a vietii sale, vrajitor si filozof, slujitor al zeului Apolo din Antiohia Siriei. Cu vrajile sale si cu colaborarea diavolilor dadea avere unora, putere si functii altora, distrugea familii si provoca dragoste nelegiuita. Iustina era fiica unui preot pagan. Cunoaste comunitatea crestina din localitatea sa natala si se boteaza. Isi convinge pana la urma si parintii sa se boteze si sa rupa legaturile cu religia pagana. La vrajitorul Ciprian apeleaza un tanar bogat, care se indragostise de Iustina. Ii cere lui Ciprian, in schimbul unei mari sume de bani, s-o determine pe Iustina sa-l iubeasca si sa se casatoreasca cu el. Toate vrajile lui Ciprian si toate lucrarile celor mai puternici diavoli ai iadului  raman neputincioase si pier ca fumul in fata Iustinei, care nu uita niciodata sa se inchine cand iesea din casa, sa se roage in permanenta lui Dumnezeu. Uimit de puterea Iustinei in fata vrajilor sale, Ciprian se leapada de lucrarile lui satanice, isi arde toate cartile de vrajitorie si astrologie si o roaga pe Iustina sa-l initieze in tainele invataturii crestine. Ajunge in scurt timp un bun teolog si un mare traitor al vietii crestine. Aceasta determina pe crestini sa-l aleaga episcop al lor. Cu puterea rugaciunilor, postului si harului arhieriei, Ciprian ajunge sa faca minuni in numele Mantuitorului. Lumea venea din toate partile, il cauta si-i cerea sprijinul. Autoritatile romane incep sa se teama de popularitatea de care se bucurau Ciprian si Iustina in provincia lor, se temeau ca acestia ar putea ridica poporul la rascoala. Cand imparatul declanseaza una dintre cele mai sangeroase persecutii impotriva crestinilor din imperiu, Ciprian si Iustina sunt printre cei dintai vizati. In ciuda chinurilor groaznice la care sunt supusi, ei isi marturisesc cu curaj credinta si apartenenta la crestinism, refuza categoric sa revina la paganism. Sunt amandoi ucisi miseleste, dar nu-si leapada credinta.
         Dupa ce vezi un asemenea film, nu mai indraznesti niciodata sa mai treci pragul unei vrajitoare, intelegi cat de puternica arma este Sfanta Cruce pentru crestini, intelegi ca si sfintii au fost oameni tot ca noi, cu pacatele si slabiciunile lor, cu puterea lor de a lepada omul cel vechi, supus pacatului si de a se imbraca in omul cel nou, de a deveni prieteni adevarati ai lui Hristos.
*
          Luni, 5 Dec., ora 17, in biserica de la Malovat si luni, 12 Dec., ora 17, in biserica de la Barda, va rula filmul Sfantul Pantelimon.   Va asteptam!
*
        Publicatii. In aceasta perioada, preotul Dvs.  a reusit sa mai publice cateva materiale, astfel: Oferta de carte – noiembrie, pe situl Domnului Ben Todica, directorul postului australian de radio in limba romana, 2016, 10 nov.(http://bentodica.blogspot.ro); ,,Scrisoare pastorala” – 336, in ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 11 nov. 2016, editie si on-line (https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);  in ,,Clipa”, SUA, 14 nov. 2016, editie on-line(http:// www.clipa.com); in ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 2016, 23 nov., editie si on-line(http://www. observatorul.com); Doctorul Piramidon, in ,,Datina”,  Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6770(15 nov.) p. 3; Grozavii sectare, in ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6771(16 nov.), p. 5; Capcanele internetului, in ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6771(16 nov.), p. 5;  Codrule, codrutule, in ,,Natiunea”, Bucuresti, 2016, 16 nov., editie si on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); 
*
          Parohia noastra a publicat, prin Editura ,,Contrafort” din Craiova, cartea Parintelui Simion Desrobitu de la Bunoaica(MH), Dumnezeu, ingeri si demoni(72 pag.).
          Parintele Simion Desrobitu este un fin observator al realitatii spirituale din lumea prin care calatoreste. Avand o cultura tehnica si una teologica, incearca sa inteleaga si sa interpreteze fenomenele observate prin prisma interdisciplinara, devenind prin aceasta cu atat mai credibil. Isi explica siesi, dar prin aceasta le explica altora, in primul rand enoriasilor  si cititorilor sai. Daca din acest proces de cunoastere rezulta o intarire in credinta, scopul autorului este pe deplin atins.
          Autorul si-a cumparat intregul tiraj al cartii.
*
         Zambete. ?,,- Acuzat, esti condamnat la 45 de ani de inchisoare!” ,,- Dar, domnule judecator, nu cred ca mai traiesc atat!” ,,- Fa si tu cat poti!” ? In ora de religie, preotul il intreaba pe Bula: ,,- Ce trebuie sa faceti prima data, ca sa vi se ierte pacatele?” ,,- Sa pacatuim, domn' parinte...!” ? ,,Trebuie sa fiti cu ochii pe dusman tot timpul!... Ce te holbezi asa la mine, soldat!?....” ?Din catrenele lui Pastorel Teodoreanu: ,,Cine-i mare, da din mana si-are 4 la romana?/ Cine-i la academie si-are 4 la chimie?/ Cine-n tara este tare si-are 4 la purtare?/ Toate trei de le ghicesti, 20 de ani primesti!” ? Pe crucea de la mormantul lui Pastorel Teodoreanu scrie: ,,Aici zace Pastorel,/Vesnic si nemangaiat,/ Ca e prima data mort,/ Fara ca sa fie beat.../”
*
         Inspectii. In ziua de 7 nov., Parintele Protopop Ionut Semenescu-Blidaru, impreuna cu secretarul protoieriei, Parintele Merisanu, au inspectat parohia noastra in toate domeniile de activitate: pastoral-misionara, economica, culturala, administrativa. Ne-au cerut sa scoatem imediat din biserici florile artificiale  care impodobeau icoanele, fiindca pot fi adevarat combustibil intr-un nedorit incendiu; ne-au cerut sa urgentam cadastrarea terenurilor bisericii si inscrierea in cartea funciara. In rest, toate au fost bune.
*
         Spectacol. Joi, 1 Dec., ora 18, la Palatul Culturii ,,Th. Costescu”(Teatru) din Tr. Severin va avea loc un spectacol de zile mari, sustinut de Corul ,,Chinonia” al Episcopiei Severinului si Orchestra de Muzica Populara a Liceului de Arta ,,I. St. Paulian” din Tr. Severin. Invitata de onoare va fi Doamna Angelica Stoican. Vor fi interpretate in special cantece patriotice. Intrarea libera!
*
         Inmormantari. In ziua de 1 nov. am oficiat slujba inmormantarii pentru Curea Maria(92 ani) din Barda, iar in ziua de 5 nov. pentru Nistor Maria(92 ani) din Malovat. 
          Dumnezeu sa le ierte!
*
          Program. In cursul lunii decembrie avem urmatorul program de slujbe:  3 Dec. (Malovat-Barda); 4 Dec.(Malovat); 6 Dec. (slujba la Barda; pomeniri la Malovat, la ora 12,30); 10 Dec. (Malovat-Barda); 11 Dec. (Barda); 17 Dec. (spovedit si impartasit in Barda, la biserica si in sat); 18 Dec. (Malovat);  19 Dec. (spovedit si impartasit in Malovat, la biserica si in sat); 20, 21, 22 Dec.(colindul cu icoana in Malovat); 23, 24 Dec. (colindul cu icoana in Barda); 25 Dec. (Barda); 26 Dec.(Malovat); 27 Dec. (slujba la Barda; pomeniri la Malovat, la ora 12,30). In restul timpului, la orice ora din zi sau din noapte, preotul poate fi gasit la biserica, acasa, la scoala, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com. 
             Sanatate, pace si bucurii sa va dea Dumnezeu!                                                                                                                                                 

Pr. Al. Stanciulescu-Barda   

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page