Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Puncte de vedere privind activitatea S.S.I. dupa 23 august 1944 (3)

Col. (r) Dr. Tiberiu Tanase  

Generalul Racovita a ordonat col. Lissievici sa refaca si legatura radio cu rezidentul S.S.I. Decebal Celea de la Istanbul. In acest sens, Lissievici s-a intalnit de cateva ori cu Gibson si au convenit un sistem de codificare, transmisia urmand sa se faca cu aparatura S.S.I. ce urma sa fie instalata in localul scolii superioare de razboi. Mesajele proveneau de la gen. Racovita, iar Celea, dupa receptia lor la Istanbul, urma sa le predea col. Castelaine[47]. Se pare ca aceasta solutie a esuat.La sfarsitul lunii noiembrie, col. Lissievici a inaintat ministrului subsecretar de stat pentru armata de uscat, gen. Ilie Cretulescu, memoriu in care descria greutatile intampinate in culegerea de date, dificultati datorate faptului ca informatorii utilizati au aflat ca numele lor sunt cunoscute la Ministerul de Externe si la Palat deoarece figurau pe listele predate de col. Siminel Victor acestor institutii la ordinul gen. Racovita comunicat verbal prin lt. col. Borcescu Traian[48]. Cu toate acestea, activitatile informative specifice Grupei Speciale au continuat pana in martie 1945 cand au fost arestati sefii sectiilor operative din S.S.I.. Intre timp, pe 24 decembrie col. Lissievici cedase locul de director colonelului Savoiu Gheorghe, iar col. Palius Vasile plecase pe front pentru a dispare definitiv din peisajul informativ romanesc. Notele privind activitatea P.C.R. si miscarile trupelor sovietice au continuat sa fie redactate si expediate factorilor de decizie ai statului si Misiunii militare americane[49], ceea ce demonstreaza ca mecanismul a ramas functional si noii sefi si-au sumat riscurile de rigoare.

Analizand faptele prezentate, concluzia care s-ar putea desprinde ar fi urmatoarea: impreuna cu alte institutii ale statului roman (Siguranta Generala, Sectia a II-a din M.St.M. s.a.) S.S.I. a asigurat organelor supreme ale puterii un flux continuu de date si informatii privind actiunile desfasurate in cooperare de ocupantii sovietici si Partidul Comunist in vederea instaurarii in Romania a unei societati dupa modelul bolsevic. Organizarea Grupei Speciale a insemnat mai mult un sprijin psihologic si financiar acordat personalului din fosta Agentura a Frontului de Est, de altfel cel mai bine pregatit in problemele sovietice, antrenat intr-o activitate deosebit de periculoasa in conditiile de atunci. Lipsa de date certe referitoare la soarta acestor oameni dupa 6 martie 1945 nu ne poate permite decat sa speram ca nu au sfarsit intr-un lagar siberian, ci au reusit sa se refugieze in Occident. Spre deosebire de ei, restul personalului S.S.I. a facut cunostinta cu regimul penitenciar national, indiferent de gradul sau functia pe care au detinut-o[50].

Anexa - Directorii S.S.I. in anul 1944

Eugen Cristescu (12 noiembrie 1940 - 23 august 1944). Director al Serviciului Secret de Informatii,Director al Serviciului Special de Informatii (S.S.I.). Numirea lui Eugen Cristescu s-a facut prin Decretul nr 157 357 din 12 noiembrie 1940, semnat de generalul Ion Antonescu, Conducator al statului si presedinte al Consiliului de Ministri prin Inalt Decret Regal, promulgat dupa trei zile de regele Mihai I[51].

Traian Borcescu (23-26 august 1944) Director General interimar al S.S.I. Borcescu Traian (n.22 noiembrie 1899, comuna Ciresani, judetul Buzau - ?). Militar de cariera, sef al Sectiei de Contrainformatii al S.S.I., avansat pana in functia de director general-interimar al S.S.I. In preajma izbucnirii razboiului impotriva Uniunii Sovietice, Eugen Cristescu l-a numit sef al Secretariatului, functie in care s-a aflat pana la 1 decembrie1941. Devine apoi sef al Sectiei Contrainformatii, activand in aceasta postura pana la 10 octombrie 1944. Aflat in functia de director general-interimar al S.S.I. (23-26 august 1944), B. a fost ultimul oficial roman care, din dispozitia lui Constantin Sanatescu si a lui Grigore Niculescu-Buzesti, la 28 august 1944 a purtat o scurta discutie cu maresalul Ion Antonescu, tinut atunci sub sechestru[52].

Victor Siminel 25 august 1944 - 20 septembrie 1944). Director general al S.S.I. Pentru o scruta perioada (25 august - 20 septembrie 1944), generalul Siminel indepline?te func?ia de director general al Serviciului Special de Informa?ii, apoi prime?te alte insarcinari importante: ?ef al delega?iei militare a Inaltului Comandament Roman in Comisia de redactare a Armisti?iului, ?ef al Comisiei militare romane de legatura cu Comisia Aliata de Control. Din septembrie 1947 este consilier militar in Comisia Interministeriala pentru executarea Tratatului de Pace, func?ie pe care o de?ine pana la trecerea sa in cadrul disponibil (1 ianuarie 1948).

Ioan Lissievici (25 septembrie 1944 - 25 decembrie 1944). Director general al S.S.I. - un important studiu de caz - pentru represiunea impotriva fostilor angajatii ai S.S.I. Din pacate, Lissievici va ocupa acest post o perioada foarte scurta de timp, din septembrie 1944 pana in decembrie 1944, cand va fi schimbat din functie. Motivele care tin de aceasta schimbare sunt complexe si au la baza noua orientare a Romaniei de dupa 1944 si implicit schimbarea legaturilor cu U.R.S.S. In acest sens, trebuie precizat faptul ca superiorii din serviciile sovietice au interzis Serviciului de Informatii romanesc orice legatura externa, procedand in acelasi timp la numeroase arestari de cadre. Lissievici reactioneaza, intocmind un raport catre ministrul de razboi prin care prezinta situatia „functionarilor timorati prin masurile privative de libertate ce s-au luat de catre organele sovietice", argumentand totodata ca acest fapt afecteaza grav prestatia si randamentul serviciului. Din acest moment, Lissievici devine un personaj incomod, care trebuie inlaturat din structurile superioare ale serviciului.

In cazul lui Lissievici, acestea s-au concretizat in arestarea sa, pe data de 28 martie 1945, apoi deportarea in U.R.S.S., la Lubianka, unde a fost detinut si anchetat de catre ofiterii sovietici. In aprilie 1945 revine la Bucuresti, aici fiind retinut in arestul Biroului Juridic al S.S.I. Cum nici anchetatorii sovietici, nici cei romani nu gasesc probe pentru acuzatia de crime de razboi, Lissievici este eliberat in decembrie 1945. In perioada urmatoare isi desfasoara activitatea ca director administrativ la societatea „Standard Graphica" Bucuresti. Dar, in noaptea de 26 spre 27 mai 1949 Lissievici este arestat din nou, fiind acuzat de „activitate intensa contra clasei muncitoare" datorita activitatii sale din timpul razboiului, ca sef al Sectiei I Informatii. Dupa opt ani de detentie, in aprilie 1957 se pronunta sentinta in cazul sau: 15 ani de inchisoare si confiscarea totala a averii. O pedeapsa care a fost executata in penitenciarele Jilava, Pitesti, Fagaras, Ghencea si Gherla. In august 1963 Lissievici este eliberat, dar i se impune domiciliu obligatoriu in comuna Latesti, din raionul Fetesti.

Din anul 1965 revine in Bucuresti, unde este supravegheat de catre Securitate, fiind considerat in continuare ca un „element periculos pentru regim". Despre situatia acestui onest si patriot ofiter de informatii intr-o nota a Securitatii se inregistra situatia in care fostul conducator al Serviciului Special de Informatii al Romaniei o prezenta personal: „Nu mai am casa si am fost adapostit cum s-a putut pana in momentul de fata, dar acum ma lupt din rasputeri sa-mi gasesc o locuinta proprie. Mai grea este problema existentei. Nu am pensie si-mi vine pur si simplu penibil sa fiu intretinut de altii, dar aceasta fiind situatia trebui sa ma resemnez". In data de 29 ianuarie 1970 Tribunalul Militar Bucuresti da o solutie favorabila in sensul anularii condamnarii lui Lissievici. In aceasta perioada, Ion Lissievici incepe sa isi redacteze memoriile „Amintirile unui fost lucrator in Serviciul de Informatii al statului", impartite in doua perioade distincte: 1 mai 1941-31 decembrie 1943 si 20 septembrie-24 decembrie 1944. Ion Lissievici moare in februarie 1974, fiind inmormantat la cimitirul Ghencea Militar. Pe parcursul carierei sale militare a obtinut numeroase distinctii, printre care „Coroana Romaniei", „Steaua Romaniei" clasa IV, „Steaua Romaniei" cu spade si panglica de Virtute Militara, „Victoria", „Barbatie si Credinta", „Polonia Restituta" si altele.

Gheorghe Savoiu (25 decembrie 1944 - 6 martie 1945)

Bibliografie:
- Expunere asupra Serviciilor de Informatii ale Armatei. Istoric, intocmit in 1934 de Mihail Moruzov, in Mihail Moruzov si frontul secret, Bucuresti, Editura Elion, 2004;
Cristescu Eugen, Organizarea si activitatea Serviciului Special de Informatii, in Cristian Troncota, Eugen Cristescu. Asul serviciilor secrete romanesti. Memorii (1916¬1944), marturii, documente, prefata de Dan Zamfirescu, Bucuresti, Editura R.A.I., Editura Roza Vanturilor, Bucuresti, f.a., p. 131-223;
- Cristian Troncota, Omul de taina al maresalului, Bucuresti, Editura Elion, 2005.
- Cristian Troncota, Tortionarii. Istoria serviciilor de informatii si securitate ale regimului comunist din Romania (1948-1964), Bucuresti, Editura Elion, 2006.
Cristian Troncota, Duplicitarii. O istorie a serviciilor de informatii si securitate ale regimului Comunist din Romania (1965-1989), Bucuresti, Editura Elion, 2003.
- Cristian Troncota, Romania si frontal secret 1859-1945, Bucuresti, Editura Elion 2007.
- Tanase Tiberiu, Serviciile de informatii romanesti in timpul primului razboi mondial in revista Historia nr. 78, iunie 2008, pp. 26-33.
- Tanase Tiberiu, SSI in timpul celui de al II lea Razboi Mondial - adaptarea la conditiile de razboi, in revista Historia nr. 80, august 2008, pp.32-38.
- Tanase Tiberiu, Personalitati ale frontului secret in istoria serviciilor de informatii romanesti in Ion Lissievici - Intelligence nr 19 martie-mai 2011.
- Tiberiu Tanase, Ioan Codrut Lucinescu - Academia Ntionala de Informatii Mihai Viteazul , Marturii importante despre momentul 23 august 1944 din Memoriul de activitate al lt.col. Traian Borcescu, seful Sectiei a II Contrainformatii din cadrul Serviciului Special de Informatii (S.S.I.) director general-interimar al S.S.I. (23-26 august 1944), Revista Intelligence nr 28,dec 2014 - martie 2015, pp. 56-62.
- Cristescu Eugen, Organizarea si activitatea Serviciului Special de Informatii, in Cr. Troncota, Eugen Cristescu. Asul serviciilor secrete romanesti. Memorii (1916-1944), marturii, documente, prefata de Dan Zamfirescu, Editura R.A.I., Bucuresti, Editura Roza Vanturilor, Bucuresti, f.a., p. 131-223;
- Lissievici, Ion, Amintirile unui fost lucrator in serviciul de Informatii al statului, in Cr. Troncota, Glorie si tragedii. Momente din istoria Serviciilor de informatii si contrainformatii romane pe Frontul de Est (1941-1944), Editura Nemira, Bucuresti, 2003;
- Pavel Moraru, Serviciile secrete si Basarabia (1918-1991) - dictionar, editura Militara, Bucuresti, 2008, p. 304-312
- Colonel dr. Lionede Ochea, Serviciul special de informatii al Romaniei pe frontul de vest 1940-1944.
------------------------------------
[47] Ibidem, vol.4, p.191 si 225.
[48] Ibidem, p.276.
[49] Cristian Troncota, Aspecte ale bataliei desfasurate pe frontul secret al informatiilor inainte de instaurarea guvernului Petru Groza, in volumul „6 Martie 1945. Inceputurile comunizarii Romaniei", Bucuresti, 1995.
[50] A.S.R.I., Fond penal, dosar nr. 25374, vol.10, p.72-77.
[51] cf cf Pavel Moraru, Serviciile secrete si Basarabia, Editura Militara, Bucuresti , 2008 p72 .
[52] cf Pavel Moraru, Serviciile secrete si Basarabia, Editura Militara, Bucuresti , 2008, p.43-45.
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page