Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DINCOLO DE CURCUBEU

Ioan DAN


Romanul „Dincolo de curcubeu” (420 de pag.), primul roman religios din Romania, a fost scris la Chicago de Cristian Petru Balan in numai o luna si cateva zile: 16 mai-18 iunie, 1987. Copertile color au fost realizate de autor. Cartea a aparut la editura „North America” din Chicago in 1992 si a fost distribuita mai mult gratuit in comunitatile romanesti din America, dar si in Romania. Acolo a fost copiata ilegal in 1994 de o editura pirat si pusa masiv in vanzare, schimbandu-se putin numele autorului (Cristian Patru Balan in loc de Cristian Petru Balan!), fara a se putea afla vreodata cine au fost autorii fraudei.

Inca de la aparitie, subiectul tratat (o tematica incluzand si un complex roman de dragoste) s-a bucurat de o mare pretuire (printre cititorii acestor pagini numarandu-se Regele Mihai I, ex-presedintele Emil Constantinescu, Nadia Comaneci, maestrul Gheorghe Zamfir, Nicolae Furdui Iancu, Stefan Hrusca, Iurie Darie, criticul Aurel Sasu, actorul Ion Dichiseanu, multi preoti si pastori, scriitori si poeti, studenti, elevi etc. Marele poet crestin Ioan Alexandru, dupa ce a citit romanul intr-o singura noapte, l-a caracterizat cu entuziasm: „Exceptional!”  comparandu-l oarecum cu cu „Camasa lui Cristos”.) Cartea a fost recomandata la o emisiune a postului de radio „Vocea Americii” in limba romana, precum si de distinsii criticii literari M.N. Rusu si Marian Popa, ultimul descriindu-i actiunea in monumentala sa Istorie a literaturii romane, intitulata „Istoria literaturii romane de azi pe maine”, dar lucrarea este amintita si in cateva mari dictionare biobibliografice tratand biografiile scriitorilor romani.

Din cronicile literare dedicate acestui roman, cele mai ample apartin lui Ioan Dan si lui George Bajenaru, cunoscuti publicisti romani (aceasta din urma a aparut sub titlul „Teism si ateism in proza anti-comunista”, avand sub titlul „O carte despre dragoste si convertire la credinta, romanul „Dincolo de curcubeu”). Le vom prezenta pe amandoua, amintind si cateva cuvinte despre autorii respectivi.

Redam mai jos cronica romanului „Dincolo de curcubeu”, de Cristian Petru Balan, (Editura Nort America, Chicago), aparuta in ziarul ”Meridianul romanesc” din Los Angeles, la 18 sept. 1998, pag. 11.

***
Rar se intampla sa citesc o carte pe care sa nu pot sa o las din mana pana la sfarsit. „Dincolo de curcubeu” este o astfel de carte... Fiind vorba despre un roman al convertirii la credinta, genul nu pare destul de atractiv pentru o seama de cititori, care, fie nu cred in existenta lui Dumnezeu sau cred, insa tot ce tine de teme religioase le da o stare de plictiseala. Sigur ca la acestia mai pot fi adaugati cei ce oscileaza si amana luarea unei decizii de impacare cu Dumnezeu si-i evident ca tema nu-i intereseaza acum.

Acest gen de literatura nu-i nou. In el s-au impus o seama de scriitori ca Henrik Sienkiewicz in „Quo Vadis”, Thomas Mann in „Iosif si fratii Sai”, Lloyd Douglas in „Camasa lui Cristos” si alti cativa, iar pentru Cristian Petru Balan, genul a constituit pretextul, dar si contexul crearii unor destine memorabile. Fara a renunta la tehnica si structura canonica a acestui gen de literatura, autorul reuseste sa sporeasca interesul cititorului prin naturaletea, analiza bine sustinuta logic, stilizarea fina, stilul direct liber si dialogurile in multe ranguri de semnificatie care urca apetitul cititorului cu mult peste urmarirea unei simple relatari despre pocainta.

In toate bisericile crestine din lume, preotii si pastorii vorbesc despre pocainta si insista ca sa se faca intelesi. Din pacate, multi oameni nu inteleg sensul de pocait,  fie dintr-o crasa lipsa de atentie, fie ca nu prea au obicei sa calce prin biserici. A fi pocait inseamna a fi impacat cu Dumnezeu prin credinta, prin ascultare si prin faptele ce decurg din amandoua. Deci, cu apartenenta la o biserica sau alta inseamna starea de pocait.

La prima vedere, strategia acestui roman nu pare a fi complicata, fiind vorba despre niste oameni necredinciosi, care se pocaiesc spre finalul cartii. In relatarea convingatoare sta greutatea unei reusite. Cristian Petru Balan a stiut sa gaseasca modalitatea cea mai simpla si mai atragatoare, fara a fi facila, de a prezenta trecerea eroilor de la o stare la alta printr-o purificare treptata si credibila.

Meditand la eroii romanului „Dincolo de curcubeu”, gandurile m-au purtat spre unul din marii scriitori americani. Este vorba despre Jack London.  E drept ca in opera lui el nu se ocupa cu probleme de credinta si necredinta,  dar e tot atat de drept ca eroii lui sunt, de obcei,  personalitati puternice. Or, la fel sunt si mai toti eroii acestui roman. Mai toti, findca apar si o seama de eroi de legatura. Veronica este eroina cu cea mai puternica forta morala si de vointa. Daca la inceput ea ramane o figura de culise, o oarecare laboranta frumoasa, care intamplator atrage privirile fustangiului Florin Vernescu, un inginer director al unei mari uzine, aceasta tanara care lucra la acea intreprindere, apare brusc „in prima linie”, portretul Veronicai alcatuindu-se caleidoscopic si concordat cu destinele catorva eroi si, mai ales, cu destinul lui Vernescu.

In inima directorului Florin Vernescu, alt personaj puternic, isi face loc, pe neasteptate, o dragoste curata pentru Veronica. Si-i de mirare ca un om ca el  este incercat de o astfel de iubire, fiindca mai are una, mincinoasa, dar credibila, de interes, pentru Zoica, fata marelui stab politic, cu ajutorul caruia planuieste sa urce pe scara sociala in mare viteza, pana la varful ei.  Inteligent peste limita obisnuita, cult, placut la vedere, chiar foarte prezentabil, afemeiat, carierist, crud cu cei din jur, Florin Vernescu se scutura, treptat, de toata rugina din el si alege - dar nu dintr-o data -  calea spre Dumnezeu si spre inima Veronicai, fiinta care-l schimba printr-un tact uluitor, inginerul renuntand supus la calea ticaloasa prin care ar fi putut sa ajunga chiar in varful piramidei comuniste din Romania. (Directorul Vernescu, de fapt, isi propusese sa devina presedintele tarii si nu era departe de a-si vedea visul implinit, dar intre Veronica si functia suprema, o alege pe prima...).

Ca romancierul Cristian Petru Balan este un strateg de mare finete, observam si din felul cum ne prezinta dragostea sfanta si feciorelnica a Veronicai pentru Florin Vernescu, devenit acum un om nou, un tanar serios si intru totul schimbat spiritualiceste. Initial, el nu fusese asa, dar comportamentul demn al tinerei de o frumusete nefireasca l-a schimbat...  De la inceput, Veronica l-a uluit si l-a dezarmat. Din purtarea ei rece, din felul ei de a respinge tot ce vede ca-i intinat, iar Vernescu, evident, era intinat pana in maduva oaselor, fata ocolindu-l deliberat si refuzand categoric orice avansuri, orice  discutie cu el, mergand pana acolo sa revina acasa si sa renunte la serviciu, din respingerile ei in serii justificate, pentru noi cititorii este clar ca nu putem intrezari ca ar exista vreo posibilitate de atasament, de vreo urma de dragoste pentru un asemena om. Nici un gest al ei nu  tradeaza asta si am fi tentati sa credem ca daca ea se roaga pentru  schimbarea si mantuirea lui, o face pur si simplu din datoria de crestin si evident , din obiceiul pocaitilor de a se ruga pentru cei ce Il ignora pe Dumnezeu... Or, iata, ca dupa o vreme, intr-o anumita ocazie, directorul Vernescu vine sa o caute acasa la ea, dar dupa o discutie aspra, fiind un temperament vulcanic, lui Florin Vernescu i se face rau, cade si este in pericol de moarte. Speriata, Veronica incearca sa-i dea ajutor, se roaga pentru el si spune in rugaciunea ei: „Doamne, nu mi-l lua ! Te rog nu mi-l lua!” Atat ne da autorul, dar e destul ca sa intelegem  ca ea il iubea pe Florin fara ca stie asta.

Caracter la fel de puternic, Mihai alt erou principal al romanului, isi paraseste locul de munca si se refugiaza, o vreme, intr-o padure indepartata, pentru a medita in liniste asupra resturilor vietii si a esentei ei. Traind in natura, insotit doar de un caine credincios, observand-o cu atentie, Mihai ajunge la convingerea ferma ca exista un Creator al acestor frumuseti si, trecand printr-o experienta supranaturala impresionanta, el sfarseste prin impacarea cu Creatorul sau.

Scriitorul Elizeanu, un prieten al lui Mihai, pe de alta parte, este preocupat de cercetarea farfuriilor zburatoare, de existenta OZN-urilor, si chiar are o seama de intalniri si experiente stranii cu presupusele fiinte extraterestre. El considera ca Universul este populat cu asemenea entitati, inclusiv cu ingeri cazuti, cu demoni si ca, de fapt, cei care ne viziteaza planeta, in realitate,  sunt diavoli. Subscriu la aceasta parere, dar numai in parte. Da, in vazduh pot exista si diavoli. Insa, Dumnezeu, in marea Lui intelepciune, a creat totul cu un scop si cu un rost practic. Imi vine greu sa cred ca netarmuritul Univers este gol, fara alte fiinte. Si la fel de greu imi vine sa cred ca Dumnezeu a pus la dispozitia dracilor anumite zone din preajma Terrei sau din Univers. Insa asta, desigur, este o simpla supozitie a mea, folosind slaba noastra logica pamanteasca.

In roman mai sunt multi eroi de legatura (este un roman populat, plin de viata); intalnim muncitori,  tarani ardeleni, lideri politici - chiar si pe sotii Ceausescu in anumite secvente. Intalnim intelectuali, activisti de partid si securisti, copii care pot sa vada ceea ce nu sunt in stare sa vada adultii, care sub o forma sau alta, vin in contact direct cu eroii principali ai  acestei carti si care, prin aparitia lor, dau culoare, atmosfera dinamica, profunzime si mai ales o seama de conflicte mai mari sau mai mici.

„Dincolo de curcubeu” este un mare roman de atmosfera, scris in planuri paralele, dar si cu capitole intersectate, un roman surprinzator de reusit, nu numai prin universul credintei, excelent sustinut de autor, ci si prin marea lui valoare artistica. El umple un gol si deschide un drum nou  in literatura romana a genului, alaturi de putinii autori preocupati de o tema atat de importanta pentru omul trecator pe planta Pamant.
------------------------
Ioan DAN (1922-2003), este un mare scriitor roman lansat inca din anul 1935, autor de texte satirice, de romane istorice, romane de capa si spada, cu mai multe reeditari foarte captivante, pagini de amintiri, lucrari memorialistice, s-a impus de la inceput publicului. Scriitorul a decedat in America la 81 de ani in plini glorie. Romanele lui, unele traduse in limbi straine, sunt foarte solicitate si pot fi gasite in Romania la orice librarie, dar si pe tarabele de pe strazi. Cele mai cunoscute carti ale romancierului Ion Dan sunt: „Curierul secret” (1974), „Cavalerii” (1975), „Taina cavalerilor” (1976),  „Locatarii din strada Fecioarei” (1970) s.a. Trebuie amintit ca, impreuna cu Cristian Petru Balan, a semnat primul dialog religios dintre doi scritori romani, gen interviu, publicat sub titlul „Sa apropiem cerul de pamant”, aparut in 2012 la editura ”Armonii literare” din Adjud.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page