Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Tacerea care ne face atâta rau

IOAN CISMAS

Daca ar fi sa facem o evaluare a ceea ce se scrie, se vorbeste si se prezinta, despre Romania, in presa maghiara din Romania, nu exageram cu nimic daca spunem ca 99 la suta din productia acestei mass-media este plina de vitriol la adresa a tot ce-i romanesc, iar acel unu la suta ratacit constituie doar o prezenta intamplatoare in peisajul ei propagandistic. Cu alte cuvinte, presa maghiara din Romania, nu da dovada de nici cea mai mica decenta, (fara a mai vorbi de o oarece clementa sau milostenie, daca tot suntem in Anul Sfant al Milostivirii), si de nici cea mai mica remuscare ca isi duce traiul pe pamant romanesc, si a carei existenta depinde fundamental de acesta. Este vorba, la urma urmei, de o entitate romaneasca, scapata total de sub control, finantata, in cea mai mare parte, din bani romanesti sau produsi in Romania, iar cei pe care ii incrimineaza, ii sfideaza, ii umilesc sunt oamenii, institutiile, organizatiile sociale din ale caror structura fac parte ei insisi, de unde beneficiaza si se infrupta copios chiar. Denigrarea totala si fara menajamente nu are la baza proasta lor functionare, desi ea exista, ci simplul fapt ca ele sunt romanesti, ca apartin statului roman. si suntem incredintati sa credem ca, chiar daca Romania ar fi America, sau Raiul pe Pamant, chiar daca pe aici ar curge lapte si miere, acesti denigratori fara limite nu numai ca n-ar inceta sa ne huleasca, dar nu si-ar cobori tonul nici cu o iota. Sa avem in vedere doar acel club al denigrarii care are loc in fiecare an la Baile Tusnad (Tusvanyos), cum ii spun ei, si care vara aceasta a ajuns la a 27-a editie, initiat de Tokes Laszlo si alti cativa iredentisti notorii, si unde sunt adunati, sub patronajul primului ministru al Ungariei, Viktor Orban: politicieni, filozofi, sociologi, politologi de marca, din structurile inalte ale statului maghiar, dar si de aiurea, antiromani sadea care au  cate ceva de spus impotriva statului roman si a Romaniei, si unde li se ofera posibilitatea sa ne judece, sa ne analizeze, sa ne denigreze, si pe fata, si pe dos, creand astfel nu numai un curent de opinie antiromanesc in randul maghiarilor de la noi, dar si de aiurea. Iar toate acestea asa-zise dezbateri, simpozioane, luari de atitudini, exprimari de opinii, patronate cu larghete prosteasca de insusi statul roman, constituie deliciul presei amintite, dar si un puternic datator de curaj pentru a ridica acest urias val denigrator antiromanesc la cote si mai mari.

Pana la ce nivel asteapta autoritatile romane: presedintia, Guvernul, SRI, Politia, Jandarmeria etc., sa se ridice acest val nu ne putem da seama. Cert este ca in aceasta directie nu se face nimic, sau foarte putin, lasand toate aceste deviatiuni jegoase, eventual pe seama presei, care dupa o scurta inflamare se stinge repede, conform principiului „cainii latra, caravana trece". Aceasta minimalizare si trecere cu vederea, la nivelul autoritatilor romane, constituie mai mult o incurajare, din moment ce ofensiva antiromaneasca a organizatiilor politice si paramilitare, din tara si din afara ei, a presei de limba maghiara este din ce in ce mai puternica, chiar alarmant de puternica, iar oficialitati de marca ale guvernului si parlamentului maghiar, vorbesc o limba antiromaneasca extrem de otravita, nu doar de la Budapesta, din afara granitelor, ci din interiorul tarii noastre. si, mai mult decat atat, nu pe la colt de strada, ci in mod organizat: la demonstratii, adunari populare sau campenesti, la simpozioane si colocvii, in piete, in presa, la radio si televiziunea noastra. Intrebam noi pe proprii nostri demnitari, responsabili cu apararea demnitatii romanesti, a Constitutiei, a interesului national, a integritatii tarii, toate aceste forme de manifestare, interminabila poveste cu tinutul Secuiesc, nu constituie un atac la independenta, suveranitatea si integritatea tarii, a Romaniei? Atunci, de ce tacem, de ce nu intreprindem nimic, de ce ii lasam sa ne calce in picioare demnitatea? Sa intelegem ca aceste institutii de ordine ale statului de drept sunt indrituite sa se miste doar atunci cand se pun bombe prin cosurile de gunoi sau se intra cu tancul in tara?

Il criticam pe Viktor Orban, care crede, ca si regele Ludovic al IV-lea al Frantei, ca „statul e el", pentru faptul ca a suspendat activitatea unui cotidian maghiar care-l mustruluia, zice el, pe nedrept. Aici este vorba de un individ, iar la noi de o tara, de un popor. Noi ce facem cu cei care critica neincetat, jignesc si umilesc; nu o persoana, oricat de inalta in functie ar fi ea, ci statul si poporul roman si care militeaza pentru dezmembrarea acestuia? Citind traducerile din presa maghiara din Romania suntem consternati de faptul ca ziaristii de la aceste publicatii sunt de mult racordati la ora Budapestei. Ei nu vorbesc, in plan local, in limbaj romanesc, ci de autoguvernarile de pe Pamantul Secuiesc. Iata ce se spune, printre multe altele, intr-un articol din cotidianul „Haromszek" din Sfantu Gheorghe, nr. 7850, aparut recent cu titlul: „CNS cere hotarari proautonomiste": „Comisia permanenta a Consiliului National Secuiesc a cerut noilor autoguvernari de pe Pamantul Secuiesc - create dupa alegerile din luna iunie, sa adopte hotararile proautonomiste propuse de CNS, daca nu au facut-o pana acum. Din cele 153 de autoguvernari de pe Pamantul Secuiesc, 62 au raspuns apelului CNS. Aceste consilii si-au exprimat prin hotarari de consiliu cerinta autonomista comunitara reprezentata de ei. Ele au exprimat ideea ca doresc sa apartina unei singure unitati administrative care poarta denumirea de Pamant Secuiesc, pentru care legea sa garanteze autonomia si pe teritoriul careia, pe langa limba statului, sa fie oficiala si limba maghiara. CNS cere autoguvernarilor care n-au adoptat inca hotararile sa nu considere definitorii declaratiile lansate impotriva hotararilor de catre insarcinatii de pe Pamantul Secuiesc ai guvernului roman, prefectii. Potrivit Consiliului, hotararile pot demonstra ca pozitia autoguvernarilor secuilor este contrara cu cea a puterii centrale in problema organizarii administrative. Comisia permanenta a CNS le-a cerut in scris primarilor si autoguvernarilor de pe Pamantul Secuiesc sa adreseze o petitie Comisiei de Monitoring a Congresului Local si Regional al Consiliului Europei, in legarura cu legea drapelului roman."

Concluziile care se desprind din acest document este ca statul roman este cam trimis la plimbare, din acest teritoriu, ca sa nu spunem ca este doar de fatada, in vreme ce autonomistii taie si spanzura in teritoriu, si doar prefectii care nu mai prididesc cu procesele in anulare a unor hotarari de consilii care lovesc in suveranitatea statului roman mai tin steagul sus, cat or mai putea.

Atunci ne mai miram noi de tupeul UDMR de a instala panouri autonomiste chiar si in orase cu pondere covarsitoare a populatiei romanesti, cum s-a intamplat recent in Cluj-Napoca si Oradea? Intrebarea fireasca care se pune este cine a aprobat instalarea acestor panouri, pentru ca ele n-au ajuns acolo de capul lor. Nu cumva este vorba tot de o mana romaneasca tradatoare, pentru ca, in ultima vreme, prea multe nelegiuiri impotriva statului roman, a noastra, a tuturor se fac in acest fel si fara nicio remuscare, dar si fara ca cineva sa-i intrebe macar, de ce?

Presedintia, Guvernul, Parlamentul, institutiile cu sarcini in apararea intereselor statului roman par a fi deconectate de la aceasta realitate dureroasa, ele ocupandu-se din nou de inhatarea ciolanului puterii, dupa runda de asta primavara de la locale, nebagand de seama cum pamantul tarii le fuge de sub picioare, dar faptul nici ca-i intereseaza. Intr-unul din editorialele anterioare am prezentat modul in care slovacii au rezolvat definitiv aceasta problema, punand, prin legi si masuri adecvate, calus in gura autonomistilor, cu consecinte asupra intregii etnii, careia, din pacate, ii place sa se hraneasca cu iluzii, in loc sa se intrebe ea insasi pana unde isi poate intinde propria plapuma. Pentru ca, nemultumitului i se poate lua darul. In acelasi timp ar fi cazul ca statul roman cu institutiile sale sa se trezeasca din amorteala pentru a-i „lamuri" pe acesti iredentisti notorii ca nu pot intinde coarda obrazniciei la nesfarsit, pentru ca ea se poate rupe. Mai repede decat tara, asa cum doresc ei!

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page