Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Scrisoare pastorala - Foaie periodica, gratuita a Parohiei Malovat-Mehedinti

Anul XV(2016), nr. 335(1 –15 Octombrie)

           Dragii mei enoriasi!
           Sarmana Limba, sarmana! Comoara de mare pret, lasata de strabuni in sipetul sufletului romanesc, Limba ne defineste ca popor, alaturi de muzica populara, de portul popular, de dansul popular, de credinta, datinile si obiceiurile noastre, de istoria noastra, de felul nostru de-a intelege viata cu toate ale ei. Patria o formeaza in primul rand aceste valori spirituale si apoi valorile materiale, precum teritoriul, relieful, bogatiile solului si subsolului, monumentele si celelalte. Limba este cea dintai pecete a apartenentei unui om la un popor, pe care mama o pune in sufletul fiului sau, cand il invata primele cuvinte din acea limba. Cu aceasta pecete el va strabate prin viata, prin lume, isi va insusi pe-ncetul toate ale neamului sau si le va aseza in leaganul limbii. Prin limba isi va recunoaste semenii, conationalii, oriunde l-ar duce pasii, se va simti solidar cu ei, frate de neam, de sange si de grai. Limba s-a plamadit odata cu poporul pe care-l reprezinta, a crescut cu el de-a lungul veacurilor, mileniilor, a trait cu el bucuriile si necazurile, momentele de inaltare si de poticnire. Fiecare cuvant al unei limbi reprezinta un act de creatie, de gandire si simtire al unuia, pe care l-au impartasit apoi ceilalti si el a devenit un bun public, al tuturora, care a fost folosit ori de cate ori a fost nevoie ca sa faca legatura intre oameni, ca sa le comunice un gand, o fapta, o traire. Fiecare constructie gramaticala a fost un act de creatie indelung chibzuit, care a reflectat tocmai modul de gandire, de simtire si de intelegere a vietii de catre un popor. Cuvintele in special si limba in general s-au sfintit prin vreme, trecand prin filiera atator suflete care le-au folosit.
          Limba s-a hranit din sufletul poporului roman si astfel a crescut mereu cu fiecare cuvant, cu fiecare cantec, poveste, proverb, snoava, bocet, cu fiecare bucurie si durere, cu fiecare iubire si dor. Tara ne-a fost adesea sfartecata de mai marii vremii, dar, daca ne-a ramas limba, am reusit sa supravietuim si sa asteptam vremuri mai prielnice, fara sa ne pierdem identitatea. Limba ne era reazimul, mangaierea si speranta. Au incercat dusmanii sa ne faca sa uitam limba pe teritoriile romanesti ocupate de ei, sperand ca astfel ne vom instraina de noi insine si uitarea obarsiilor ne va cuprinde. Sute de ani ne-au obligat sa le invatam limba lor si s-o uitam pe a noastra, dar asta nu s-a intamplat. Ba parca limba a iesit din aceste incercari mai curata decat cristalul si mai frumoasa ca oricand. Pe carari de munte numai de ei stiute, romanii treceau noaptea granitele vremelnice si duceau in teritoriile ocupate cartile romanesti tiparite in manastirile si tiparnitele in care trudeau zi si noapte stiuti si nestiuti ostenitori. George Cosbuc avea sa spuna cu mandrie despre aceasta: ,,Dar nestramutati stramosii/Tot cu arma-n maini au stat;/ Au vazut si munti de oase/ Si de sange rauri rosii,/ Dar din tara lor nu-i scoase/ Nici potop si nici furtuna./Graiul lor de voie buna/ Nu l-au dat”/. 
              Limba plamadita de ciobani, de tarani ostenitori ai pamantului, de targoveti si meseriasi de tot felul, de ostasi, de preoti si calugari, de batrani si de copii, de barbati si de femei s-a dovedit a fi suficient de matura ca sa primeasca in cupele ei nectarul creatiilor culte, poeziilor, cronicilor, istoriilor, operelor literare, rubiniul traducerilor din alte limbi, taria gandirii filozofice, juridice, stiintifice si teologice. Limba cantata sau plansa pe langa vatra s-a dovedit a fi capabila sa construiasca  cel mai impunator monument de cultura si gandire: Biblia de la 1688. Putine popoare ale Europei mai pot sa se laude cu o asemenea performanta!     
              Cand vorbesti o limba, cand cresti in duhul acelei limbi si mananci painea rodita de pamantul si de neamul care vorbeste acea limba, ai datoria sacra de-a iubi limba aceea, poporul care a zamislit-o si tara in care ea domneste. Savarsesti pacat de moarte fata de generatiile de stramosi care-au plamadit acea limba, cand o batjocoresti, cand o schimonosesti, cand ii carpesti fara rost petice din alte limbi, fiindca sunt in culori mai tipatoare, cand raspunzi unor comandamente straine de neam si-i falsifici originile. Rasfoiesc dictionarul limbii romane si ma ingrozesc cand vad acolo sustinerile ,,savantilor” de serviciu, ca aproape toate cuvintele limbii romane provin din alte limbi, precum slavona, bulgara, sarba, maghiara, greaca, turca, franceza etc. Doar cateva raman romanesti pur-sange! Parca pana la venirea acestor pribegi in partile noastre noi am fost surdo-muti si ne-am inteles prin semne!
           Se zvarcolesc in mormant stramosii, cand aud ca ,,frumos” e inlocuit cu ,,misto”, ,,iubita” cu ,,gagica”, ,,am inteles”, ,,bun”, ,,corect” cu ,,ok”, sfarsit de saptamana cu ,,weekends”, ,,la revedere” cu ,,ceau-ceau” si exemplele pot continua. Nu ma refer la acele cuvinte din domeniul tehnic, spre exemplu, pe care am fost nevoiti sa le imprumutam din alte limbi, fiindca nu le aveam noi. Se zvarcolesc de revolta creatorii Mioritei, ai doinelor si cantecelor romanesti nemuritoare, cand aud la televizor tot felul de cocote si de tate analfabete stalcind limba romaneasca. Ne blestema truditorii culturii romanesti, cand despoiem limba si cuvintele de diacritice si astfel ,,t” devine ,,t”, ,,a”, ,,a” devine ,,a”, ,,i” devine ,,i”, ,,s” devine ,,s”. Suntem uimiti cand vedem ca ,,Barda” devine ,,Barda”, ,,Halanga” devine ,,Halanga”. Ne bucuram cand aflam ca la compania Microsoft din SUA a doua limba vorbita, dupa engleza, este romana, fiindca sunt foarte multi romani angajati acolo. Nu sunt oamenii aceia in stare sa atraga atentia ca limba romaneasca se degradeaza, daca o fortezi sa intre pe calapodul strainatatii, fara sa tii seama de caracteristicile ei specifice? Rasfoiesc unele ziare, care ar trebui sa fie purtatoare de modele de limba curat romaneasca si ma ingrozesc. Incompatibilitatile programelor de calculator, lipsa personalului calificat, care ar fi avut datoria sa asigure corectura gramaticala a textelor, fac ca acele ziare sa se situeze mult in urma unor surate ale lor de la mijlocul veacului al XIX-lea! In scoala se scrie tot mai putin cu mana, se citesc tot mai putine carti! Toti ochii se holbeaza de dimineata pana noaptea tarziu pe televizoare, monitoare, telefoane. Suntem indopati si intoxicati cu texte agramate lansate de semidocti, de reclame fara noima. Auzim aproape zilnic oameni politici si de presa, care ar trebui sa ne fie modele in multe, inclusiv intr-ale limbii, facand dezacorduri gramaticale grave, torturand biata limba fara mila.
            Am pierdut mult si multe de-a lungul vremii, fie din teritoriul tarii, fie din populatia ei, fie din bogatiile solului si subsolului. Cel mai periculos, insa, mi se pare a fi pierderea limbii si a bogatiilor spirituale, care ne definesc ca natiune, ca popor. Cand nu vom mai avea limba romaneasca, muzica populara, dansul si portul popular, datinile si obiceiurile noastre, credinta ortodoxa, felul nostru de-a intelege lumea si viata, nu vom mai fi romani. Vom fi orice altceva, o populatie, o turma, dar nu un popor intre popoare. Vom fi asimilati de alte natii mai intelepte, care vor sti sa-si conserve propriile valori. Pierzandu-ne limba, vom deveni tradatorii  inaintasilor nostri. Sa ne fereasca Dumnezeu!
*
           Sfaturi parintesti. Din cartea Parintelui Arsenie Boca, Cararea imparatiei, mai spicuim un fragment:
            ,,PUI  DE OM IN  PUI  DE CER.  Biserica crestina mereu atrage aminte fiilor sai duhovnicesti sa nu se cufunde, ca intr-un rost ultim al vietii, in emotiile irationalitatii, ca sa nu-si inchida astfel usa de iesire din intuneric in lumina, in varsta lor spirituala. In opera recreatiunii omului in Hristos, cele doua parti trebuie sa se simta ca sunt chemate la cinstea de colaboratori ai lui Dumne­zeu, care urmareste printr-insii o intentie divina, imbracata in pui de om. O casatorie cu o asa socoteala o binecuvanteaza Dumnezeu, cand ridica nunta de la instinct la rostul ei spiritual, la cinstea de taina. E singura garantie a unei casatorii durabile si placute lui Dumnezeu.
           Tobie, calatorind in alta tara sa-si ia nevasta, a zis cuvintele acestea pline de socoteala: ,,Doamne, iata, iau pe aceasta sora a mea, nu pentru implinirea poftelor mele, ci intr-adevar ca femeie.” Cand vrea Dumnezeu sa intrupeze un gand in lumea vazuta, ca pe un nou fiu al Sau si sa-1 suie pe treptele desavarsirii fapturilor Sale, neaparat ii trebuie si o casatorie corespunzatoare pe pamant. Situatia aceasta a lui Dumnezeu o gasim exprimata in Scripturi, sub diferite forme.
Astfel, prin Isaia proorocul, Cuvantul se tanguie: ,,Piere dreptul si nimeni nu ia aminte; se duc oamenii cinstiti si nimanui nu-i pasa, ca din pricina rautatii a pierit cel drept” ,,- Cum pier dreptii si nimeni nu ia aminte?” ,,- Foarte simplu: ca nu se mai nasc!” ,,- Si e de vina omul? Trebuie sa se intrebe omul, de ce nu se mai nasc dreptii ?” ,,- Iata ca trebuie, de vreme ce-i aflat de vina; iata ca disparitia dreptului e o problema, de care suntem trasi la raspundere. Casatoria are cuvantul!”
          Din cele de pana aci s-a inteles ceva din mecanismul ereditatii, al mediului dirijat de religie si de educatie, iar aci, vorbind de trairea crestina, ne aflam in plina structuratie spirituala, atarnatoare totusi de factorii omenesti ai casatoriei. Intr-o atare perspectiva, ni se face pe deplin inteles cuvantul Sfantului Pavel, care chiar conditioneaza mantuirea femeii de menirea ei de mama: ,,Se va mantui prin nastere de fii, daca staruieste cu deplina intelepciune (asa numeau cei vechi infranarea), in credinta, in iubire si in sfintenie!”
            Nasterea de fii, deodata cu o petrecere de acest fel, e ceva care contravine instinctului poligamic si fara alta socoteala al barbatului fara Hristos; deci, nu e cu putinta implinirea intentiei divine, decat cu un sot in stare de aceeasi credinta si petrecere. Convingerea ca se poate si ceea ce ni s-ar parea ca nu se poate, e o putere nebanuita; un fel de amplificare a vointei omului cu vointa lui Dumnezeu. Avem probe, unde nici n-am banui: in fizica moderna, despre puterile sufletului asupra lumii fizice, deci si asupra trupului. Prin simpla atingere a unui obiect structura acestuia s-a schimbat intru­catva. Prin simpla indreptare a energiei cunoscatoare a sufletului asupra unui lucru, acesta se influenteaza si se schimba intrucatva, incat nu e identic in mod absolut cu el insusi de mai inainte de expe­rienta. Drept aceea, nu se poate vorbi de o determinare riguroasa a configuratiei materiei, ci cel mult de un indeterminism in fizica. Pachetele acestea de energie, care bombardeaza materia sau celula vie, dau acele mutatii neprevazute in structura obiectivului lor. S-a scris chiar despre biologia cuantelor. Toate constatarile astea sunt legate de nume proprii, recunoscute de lumea intreaga.
             De aci retinem faptul, ca organismul viu inregistreaza cu atat mai usor un bombardament al energiei sufletului, dupa dorinta. Iar o mica schimbare in microbiologic dezlantuie, prin amplificare, procese uriase in configuratia persoanei, uneori chiar si in macrobiologia societatii. Deci, cum sa nu fie in stare blestemul unei babe, aproape cojita de materie, zvarlit cu urgia cea mai mare pe urma unui vinovat, ca vointa ei sa nu-l ajunga si sa nu-i schimbe configuratia fizica si psi­hica ? Gandirea indreptata ca o sageata poate pricinui la tinta leziuni organice. Si iarasi: cum sa nu fie in stare rugaciunea cu iubire sa-l foloseasca si sa-l schimbe, din rau in bun? Cu ce sa fie mai prejos rugaciunea unei mame pentru mugurele sau, zisa cu tot focul fiintei sale, ca acesta sa nu-l foloseasca in chipul pe care il doreste? Mai mult: toate starile trupesti si sufletesti ale celor doi parinti, iar mai cu deosebire ale mamei in vremea celor noua luni, se intiparesc in copil, ca tendinte sau predispozitii, pe care copilul le va avea pentru toata viata. Suparari, amaraciuni, dureri, predispun copilul la tristete, melancolie, nesanatate. Deci, toate acestea trebuie ocolite. In vremea aceea, daca mama fura oarece, copilul va fura toata viata. Se imbata mama o data, copilul se va imbata toata viata - mai ales betia are si suport ereditar. Se roaga mama lui Dumnezeu, se va ruga si copilul ei. Nota sufleteasca dominanta in familie, cu deosebire din vremea aceea, si mai ales a mamei, va fi caracteristica intregii vieti a urma­silor.
          Acum e vremea cand sa faci ce vrei din copilul tau, acum esti cu deosebire datoare sa-l pazesti de toate relele, cu care n-ai vrea sa te supere, fiindca numai acum poti si te asculta cu desavarsire. Deci nu te lasa corupta de sotul mai slab de fire si nepricepand minunea ce o savarseste credinta ta, ca sa nu plangi degeaba pe urma ticalosiilor copilului tau pe care nu l-ai pazit curat, in vremea in care trebuia pazit. Indreapta purtarile tale, mama, catre Dumnezeu, care savarseste prin tine minunea imbinarii unui pui de om cu un pui de cer, rasplata de fericire pentru ostenelile tale. In atari stradanii, orice mama se va mantui. Iata faza spirituala a vietii de familie, rabdand pentru un rost divin o pravila sfanta, despre care zice Sfanta Scriptura: ,,Cei ce-au pazit pravila sfanta, sfinti-se-vor, si cei ce-ar invata-o vor sti ce sa raspunda”. Iata de ce vin: Iisus la nunta si nuntasii la judecata.”
*
         File de jurnal – 8 dec. 1981(I). ,,Unchiu-meu Ion Parvanescu mi-a relatat ca in judetul Gorj au fost mari tulburari cu prilejul rationalizarii principalelor produse alimentare. In Tg. Jiu a fost o mare manifestatie in centrul orasului. Cand venea cate un autobuz, cativa muncitori ii luau in primire pe cei ce coborau. Ii intrebau: ,,- Ai paine?” ,,- Nu!” era, de obicei, raspunsul. ,, - Atunci, treci cu noi!” ii mai ziceau si-l impingeau in multime. Au format o delegatie de muncitori si s-au dus la prim-secretarul de partid. N-au castigat prea mult, dar a fost, totusi, ceva.
         La Motru si azi sunt concentrati peste 2000 de militieni. Circula peste tot in grupuri, altfel fiind in pericol. Cand a fost greva, s-au dus si de la securitate din Severin. Au incercat sa linisteasca minerii, dar n-au reusit. Doua femei le strigau cate-n luna si-n stele, ocarandu-i in fel si chip. Masina, - microbuz -, cu care se dusesera la mineri cei de la ,,secu” au rasturnat-o, parca ar fi fost pana de gasca. Daca n-au putut rezolva nimic pe cale pasnica, au venit masinile de pompieri si au pus jeturile de apa pe mineri si astfel i-au imprastiat. Cand a venit acolo domnul Emil Bobu, ministrul minelor, il ,,bagasera la mijloc”. Cand s-a vazut fara scapare, le-a spus: ,,- Mai, fratilor, stati putin! Noi nu putem rezolva nimic aici. Haideti in oras, fiindca acolo venira si minerii de pe Valea Jiului si vom incerca sa rezolvam impreuna problemele!” L-au ascultat. A plecat inainte domnul Bobu cu ,,Volga” si convoiul de masini ale minerilor dupa el. Cand a ajuns in Motru, a accelerat si dus a fost, amintindu-si, probabil, de inteleapta vorba ca ,,fuga-i rusinoasa, dar e sanatoasa!” Nu s-a tras in mineri cu foc, ci doar fortele armate tasate in jurul orasului si a zonei au slobozit salve de tun pentru a intimida. Se pare ca minerii au ars intreaga arhiva a Consiliului Popular si a Militiei orasului.
          Venind intr-una din zile de la Malovat, l-am luat in masina pe Ion Motreanu de la Bobaita,  functionar la Motru. Mi-a spus ca spargerile la magazine si institutii din Motru nu le-au facut minerii, ci populatia orasului, dar mai ales tinerii si ,,derbedeii”. Acum sunt inchisi mai multi mineri si nu se stie nimic de ei.
            Au fost introduse cartelele pentru paine, atat la sate, cat si la orase. Bardenii se duc la Bobaita dupa paine. Trec zilnic convoaie triste, cersetori ai painii, amarati si sclifositi, facandu-si indelung socotelile, cu teama zilei urmatoare in suflet. De atatea ori se intampla sa nu aduca painea, astfel incat se intorc dezamagiti la cei care-i asteapta acasa.   Sedintele se tin lant pe la comune si sate, dar nimeni nu observa ca astea nu tin de foame. Prin oras sunt nesfarsite cozi…”
*
Branza-trufanda. Eram elev la seminar. Aveam niste reglementari clare si severe privind bursele si semibursele. Indiferent daca era sau nu bursier, fiecare elev trebuia sa duca la inceputul anului o serie de alimente, care insumau aproximativ 30 kg. Acestea formau un stoc din care se alimenta cantina internatului. Adaugand legumele si zarzavaturile pe care le obtineam din gradina seminarului, carnea de la porcii din gospodaria-anexa, intelegem ca cea mai mare parte din alimente venea gratuit. Cu toate acestea, administratia seminarului cumpara tot ce gasea mai ieftin pe piata. Cel mai greu era primavara, cand achizitiona de pe la ceapeuri oile moarte de-a binelea sau doar moarte de slabe. Simteam duhoarea carnii de oaie din curtea scolii. De multe ori nu intra in sala de mese decat colegul Cepoi Virgil, caruia ii placea acea carne. Manca 7-8 portii, in timp ce noi, ceilalti, inghiteam in sec pe la colturi.
Intr-o zi, au adus la masa branza stricata. Putea. N-a mancat nimeni. Cativa, mai curajosi, din anul cinci, s-au dus la inspectorul teritorial de la Departamentul Cultelor, Domnul Ilie Diaconescu si au reclamat situatia de la seminar. Domnul Diaconescu era un om in varsta, foarte calculat si prudent, cinstit si credincios. Era nelipsit de la toate serbarile si festivitatile scolii, venea uneori si la biserica si asista la slujba. Se inchina cu nedisimulata evlavie. Era un om pasnic si nu-i placeau starile conflictuale. Avea mult tact. Aceasta au vazut toti, cand a venit in ancheta la seminar.
Eram in sala de mese, elevi si profesori. Asteptam. La un moment dat, a intrat Domnul Diaconescu, insotit de directorul seminarului, Parintele Petre Constantinescu. Inspectorul era incruntat, vadit suparat. A salutat scurt, a aruncat o privire peste sala si a spus. ,,- Domnilor elevi! Unii dintre dumneavoastra au reclamat ca ieri vi s-a dat la masa branza imputita! Am venit aici sa vad si eu despre ce este vorba. Parinte director, va rog sa-mi aduceti si mie branza de care ati dat ieri elevilor!” Imediat a intrat bucatareasa, doamna Vica, cu o farfurie pe care odihneau doua felii mari de branza. Inspectorul a spus: ,,- Vreau sa vina 4-5 elevi si sa constate daca e vorba de aceeasi branza, care s-a dat ieri la masa!” S-au dus si au confirmat. Domnul Diaconescu a privit atent branza, a mirosit-o si deodata fata i s-a luminat. A inceput sa rada si a zis: ,, - Pai, bine, dom'le, de ce nu spuneti asa? Dumneavoastra vi s-a dat branza de Dorna. De unde ati luat-o, parinte director? Branza asta se vande numai la export. E branza-trufanda! Fac strainii cozi la magazinele unde se duce branza de asta. Imi dati voie s-o mananc eu?” ,,- Bineinteles, domnule Inspector!” a zis directorul cam balbait. Noi inmarmurisem. La asa intorsatura nu se asteptase nimeni. Inspectorul s-a asezat la masa. A luat intr-o mana bucata de branza si-n alta paine si a inceput sa manance. Ne asteptam sa vomite, sa reactioneze cumva. O stapanire de sine cum nu mai vazusem. A mancat toata branza de pe farfurie si a mai cerut si supliment. In final, a tras ,,concluzia”: ,, - Dragi elevi, dumneavoastra nu ati avut de unde sa cumparati branza de asta, fiindca e si foarte scumpa si foarte rara in comertul intern. Toata o dam la export. E valuta forte. Are, intr-adevar, un miros mai aparte, dar acesta e mirosul ei specific. Eu nu am stiut pana acum ca vi se cumpara alimente asa scumpe! Eu intreb de fiecare data la magazin, daca au branza de Dorna, cand ma duc sa fac cumparaturi. Fiu-meu e innebunit dupa ea!”
          Cu aceasta concluzie, inspectorul ne-a salutat si a plecat repede. Probabil n-a mai putut rezista nevoii de-a vomita. Era imposibil sa nu i se intoarca stomacul pe dos, indiferent cat s-ar fi stapanit dansul. Noi am ramas buimaciti, prostiti si tarziu ne-am dezmeticit, dar nu mai aveam nimic de facut. Daca inspectorul de la culte ajunsese la aceasta concluzie, nu mai aveai ce sa mai faci!
          Nici azi nu stiu, daca a avut dreptate sau a fost doar teatru, ca sa aplaneze o stare conflictuala. Nici pana atunci, nici de atunci incoace, nu am mai avut prilejul sa gust ,,branza de Dorna”.
*
        Mama, dulce mama mea. Redam mai jos o priceasna cu acest titlu, cantata de interpreta Lavinia Chifor. In ea se regaseste drama dar si speranta multor parinti. Iat-o:

,,Mama, dulce mama mea,
Domnul harul Lui sa-ti dea,
Eu in veci ti-oi multumi,
Ca mult m-ai putut iubi.
Mama, dulce mama mea!

Viata-n lume cand mi-ai dat,
Tu m-ai binecuvantat,
Rugandu-te lui Hristos
Sa ma faca credincios,
Mama, dulce mama mea!

Dar eu, mama, cum cresteam,
De Hristos ma-ndepartam,
Calea sfanta n-am iubit,
Vorba ti-am nesocotit,
Mama, dulce mama mea!

Eu mergeam la rau cantand,
Tu-n genunchi sedeai plangand
Si cand noaptea ma-ntorceam,
Tot rugandu-te te-aflam,
Mama, dulce mama mea!

Eu ravneam spre lumea rea,
Tie inima-ti plangea!
Numai singur Dumnezeu
Stie cat ti-a fost de greu,
Mama, dulce mama mea!

Dar cand Domnul S-a-ndurat,
Plansul tau l-a ascultat,
A mea inima s-a frant
Si-a fost sfantul legamant,
Mama, dulce mama mea!

O, ce mult te-ai bucurat,
Cand la Domnul m-am rugat!
Tu cu lacrimi multumeai
Si pe Domnul laudai,
Mama, dulce mama mea!

Si de-atunci si azi mereu
Te mai rogi lui Dumnezeu,
Sa-mi ajute-n lucrul sfant,
Cum i-am fost eu legamant.
Mama, dulce mama mea!

Eu in veci iti sunt dator
Si-ti voi multumi cu dor,
Domnul Dumnezeu sa-ti dea,
Dulce-mparatia Sa,
Mama, dulce mama mea!”
*
Ajutoare si donatii. In aceasta perioada, parohia noastra a primit cateva ajutoare si donatii, astfel: Domnul Sfetcu Eugen(Franta) si Domnul Sfetcu Daniel(Franta), fii ai satului Barda: cate 230  lei; Domnul Ovidiu Mitran De Keyser(Olanda): 221 lei; Domnul Paicu Gheorghe(Tr. Severin), fiu al satului Malovat, Doamna Trocan Maria(Lugoj), fiica a satului Barda: cate 200 lei; Domnul Mema Dumitru (Bals-OT), fiu al satului Barda: 150 lei; Doamna Crumpei Petronela (Germania), fiica a satului Malovat: 120 lei; Parintele Pr. Stelica Zoican(Tr. Severin), Doamna Sprijan Ramona(Cluj-Napoca): cate 100 lei; Domnul Ceontea Traian(Tr. Severin), fiu al satului Barda: 55 lei; Domnul Traianovici Marian(Gedafe-Spania), Domnul Ing. Ilie Crisan(Cluj-Napoca), Doamna Stefan Gabriela(Bistrita-MH), Domnul Rochian Dumitru-Daniel(Tr. Severin), Doamna Butoi Denisa(Londra-Anglia), fiica a satului Malovat: cate  50 lei;
Doamna Popescu Mirela din Malovat a mai achitat 100 lei pentru contributia de cult, totalizand pana acum  200 lei; Domnul Sfetcu N. Aurel din Barda a mai achitat 100 lei pentru contributia de cult, totalizand pana acum 190 lei, Domnul Tarabac Emanoil-Ionut din Malovat a mai adaugat 100 lei, totalizand pana acum 150 lei; Doamna Sonea Floarea din Barda a mai achitat 50 lei pentru contributia de cult, totalizand pana acum 175 lei; Domnul Meila Nicolae din Malovat a mai achitat 50 lei pentru contributia de cult, totalizand pana acum 210 lei. Domnul Oproiu Vasile din Malovat a achitat 50 lei pentru contributia de cult.
Le multumim cordial tuturor. Dumnezeu sa le rasplateasca jertfa! 
*
Plati. In aceasta perioada am efectuat cateva plati mai mari, astfel: 5.000 lei acont pentru vol. III din Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxa Romana”(1874-2014); 2.385 lei excursia la Prislop; 824 lei impozit; 438 lei pentru colete; 400 lei timbre postale; 360 lei hartie de scris; 100 lei transport carti; 100 lei doua cartuse pentru imprimanta; 100 lei ciocolate; 80 lei pentru curentul electric; 70 lei manuale de Religie; 50 lei internet si altele mai mici.  La data de 30 sept.  deficitul parohiei noastre era de 5.569,79 lei.
*
Excursii. In ziua de 6 oct., un grup de 53 enoriasi din Malovat, Barda, Tr. Severin si Balotesti au participat la excursia-pelerinaj organizata de catre parohia noastra. Intrucat circulatia pe Valea Jiului a fost restrictionata din cauza lucrarilor de reparatie a drumului, s-a parcurs urmatorul traseu: Barda-Malovat-Tr. Severin-Orsova-Caransebes-Hateg-Manastirea Prislop. La intoarcere au fost vizitate si manastirile Teius si Sfantul Nectarie din Judetul Caras-Severin. Fiindca in parohie a fost in acea zi o inmormantare, preotul nu a putut sa participe.
Deoarece pana in prezent nu s-a inscris nimeni pentru excursia la Tismana-Baia de Arama-Obarsia Closani-Baile Herculane…, amanam proiectul pentru primavara anului viitor. In primavara intentionam sa organizam o excursie-pelerinaj in Serbia si Bulgaria.
*
Filme. Luni, 24 oct., ora 17, in biserica de la Malovat si luni, 31 oct., ora 17, in biserica de la Barda, va rula filmul APOCALIPSA.
Luni, 21 nov., ora 17, in biserica de la Malovat si luni, 28 nov., ora 17, in biserica de la Barda, va rula filmul SFANTUL CIPRIAN SI IUSTINA.
Se merita efortul de-a veni sa le vedeti! Va asteptam!
*
Amaraciuni. La o ora de Religie, o eleva de clasa a IX-a m-a intrebat: ,,- Parinte, eu am voie sa vin la orele de Religie? Eu nu sunt botezata!” ,,- Bineinteles ca ai voie!” i-am spus eu surprins. ,,- Dar de ce nu esti botezata?” ,,- Tata a fost pocait, mama ortodoxa, nasii catolici. S-au luat la cearta cu privire la religia in care sa ma boteze si pana la urma am ramas nebotezata. Intre timp parintii s-au despartit si pe mine m-au crescut bunicii!” Am staruit sa vina la Malovat s-o botez. Sper ca va da curs invitatiei.
*
Publicatii. In aceasta perioada, preotul Dvs. a reusit sa mai publice cateva materiale, astfel: Higiena, in ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6736(28 sept.), p. 5;  ,,Scrisoare pastorala”- 333,  in ,,Clipa”(SUA), an. XXVI(2016), nr. 1217(3 oct.), editie on-line (http://www.clipa.com); Oferta de carte – octombrie, in ,,Clipa”(SUA), an. XXVI(2016), nr. 1217(3 oct.), editie on-line(http://www.clipa.com); pe blogul Domnului Ben Todica, directorul postului romanesc de radio din Sydney(Australia), 3 oct. 2016(http://bentodica.blogspot.ro);  Prietenie-surogat, in ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6740(4 oct.), p. 5; Destainuiri cu Zoe Dumitrescu-Busulenga(I-III), in ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6742(6 oct.), p. 5; nr. 6743(7 oct.), p. 5; nr. 6744(8-9 oct.), p. 5; Mamaliga cu tuica, in ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6741(5 oct.), p. 3; ,,Scrisoare pastorala”- 334,  in ,,Clipa”(SUA), an. XXVI (2016), nr. 1218(17 oct.), editie on-line(http://www.clipa.com); in ,,Observatorul” (Toronto-Canada), 2016, 10 oct., editie si on-line(http://www.observatorul.com); in ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare(MM), 2016, 11 oct., editie si on-line(https:// ebibliothecaseptentrionalis. wordpress.com); pe blogul Domnului Ben Todica, directorul postului romanesc de radio din Sydney(Australia), 10 oct. 2016 (http://bentodica.blogspot.ro); Lecturile dintai(III), in ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6747(13 oct.), p. 6; Moara Barlanilor, in ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6748(14 oct.), p. 3; Doina, Doina, cantec dulce…! in ,,Natiunea”, Bucuresti, 2016, 15 oct., editie si on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); Culmea ipocriziei, in ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6750(18 oct.), p. 1, 5;
*
Zambete din … armata.  ?Sergentul Popescu va fi pedepsit cu 5 zile de arest, pe motiv ca, imitand vocea locotenentului Ionescu, a urlat ca un bou... ? Sa nu mai prind picior de soldat nebarbierit prin unitate! ? Mai rahat, nu mai misca in formatie, ca te mananc! ? O mana criminala a dat cu piciorul si a spart chiuveta! ? Am auzit un zambet in formatie! ? Bateti trei pasi si incepeti sa cantati cu stangul! ? Sa nu mai prind televizorul mergand noaptea prin unitate! ? Daca sunteti prosti si nu tineti minte, cumparati-va un carnetel si un pix si tineti-le la buzunarul de la piept si va  puteti nota. Uite, asa ca mine... ? Aveti grija la pragul ala de sus! Daca va dati cu capul de el, ramaneti prosti pe toata viata. Eu stiu, ca am dat de trei ori...!
*
Botezuri. Inmormantari. In ziua de 2 Oct. am oficiat Taina Sf. Botez pentru Lazar Ianis-Romeo-Dumitru, fiul Domnului Lazar Emilian si al Doamnei Lazar Antoaneta din Barda, iar la 15 Oct. pentru Traianovici Alexandra-Kristina, fiica Domnului Traianovici Dumitru si a Doamnei Traianovici Mariana-Lorena din Getafe(Spania). Sa le traiasca! In ziua de 6 Oct. am oficiat slujba inmormantarii pentru Munteanu Maria(83 ani) din Malovat. Dumnezeu s-o ierte!
*
Program. In luna Noiembrie avem urmatorul program de slujbe: 5 Nov.(Malovat-Barda); 6 Nov.(Malovat); 8 Nov.(pomeniri dimineata la Barda; slujba la Malovat); 12 Nov.(Malovat-Barda); 13 Nov.(Barda); 19 Nov.(Malovat-Barda); 20 Nov.(Malovat); 21 Nov.(slujba la Barda; pomeniri la Malovat, la ora 12); 26 Nov.(Malovat-Barda); 27 Nov.(Barda); 30  Nov.(Malovat). In restul timpului, la orice ora din zi sau din noapte, preotul poate fi gasit la biserica, acasa, la scoala, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.  Sanatate, pace si bucurii sa va dea Dumnezeu!                                                                                                                                                 
                                                                                                                                          
Pr. Al. Stanciulescu-Barda

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page