Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Factorul intern. România în spirala conspiratiilor. Sus cortina, domnilor „… escu”!

General Br. (r) Aurel I. Rogojan   

Fostii presedinti ai Romaniei, discipoli si mentori ai politiei politice
Peste epoca lui Traian Basescu - de cinci ori ministru, de doua ori primar general al Capitalei, de doua ori presedinte al Romaniei si tot de atatea ori suspendat - nu a cazut cortina. si asta pentru ca, vreme de patru decenii, personajul - cu o irepresibila apetenta pentru expunere mediatica - a jucat numai cu cortina lasata. Ceea ce este, in masuri diferite, valabil si pentru predecesorii sai, Ion Iliescu si Emil Constantinescu. Acum insa, pentru a intelege unde ne-au dus si ce perspective au deschis cei trei „... escu" postdecembristi tarii si oamenilor ei, trebuie ridicata cortina ca sa poata patrunde lumina.

Traian Basescu - un dosar ordinar sau extraordinar?
Despre Traian Basescu se poate spune ca este creatia cea mai toxica ima¬ginata de un sistem de politie secreta care a mai impus in prim-planul vietii politice si nu numai o galerie de „exemplare de succes" dintr-o inepuizabila „rezerva de cadre in conservare". In cazul lui Traian Basescu, toate incercarile de a demonstra colaborarea cu Securitatea au esuat, acesta alegandu-se cu un pomelnic de adeverinte si sentinte care au ingropat si mai adanc adevarul. Cauza? Asa a fost construita legea, parca anume pentru a-i exonera pe marii discipoli ai vechii si mentori ai noii politii politice. Interesul pentru Traian Basescu si colaborarea sa cu structuri ale Securitatii a cunoscut mai multe planuri, in functie de etapele activitatii sale. Dosarele sale „de Securitate" - caci sunt mai multe - formal nu ar trebui sa existe. Faptul ca punctul de pornire al investigatiilor jurnalistice l-a constituit o evidenta a membrilor de partid pentru care primul se¬cretar al Comitetului judetean Constanta al P.C.R. a dat aprobarile prevazute de o hotarare speciala a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., in ve-derea sprijinirii organelor de Securitate, inchide teoretic probabilitatea existentei sau a gasirii dosarului de colaborator/informator/rezident[1]. Din facsimilele reproduse rezulta ca Traian Basescu a fost cola¬borator al Serviciului 1 din U.M. 02150 Mangalia in perioada 9.11.1973-27.09.1976. Indicativul U.M. 02150 Mangalia era atribuit Serviciului Direc¬tiei a IV-a Contrainformatii Militare din Securitatea Statului care realiza asigurarea contrainformativa (siguranta militara si contraspionaj) pentru Marina Militara. Colaborarea cu contrainformatiile militare a acoperit perioada studiilor in cadrul Institutului de Marina. Etapa urmatoare a colaborarii a inceput - conform Registrului de evidenta a membrilor de partid pentru care primul secretar al Comitetului judetean Constanta a aprobat sa sprijine organele de Securitate - la data de 9 septembrie 1978, cand Traian Basescu era incadrat ca ofiter II la Intreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime.

Aparitia unor capete de dovezi ale colaborarii lui Traian Basescu cu Securitatea, furnizate de Directia Generala de Informatii a Apararii in vara anului 2004, premergator campaniei prezidentiale, a fost calificata de catre cel vizat ca fiind „un document contrafacut de serviciile secrete pentru santajarea mea"[2]. Ziarul Cotidianul, nr. 233 (4007), vineri 1 octombrie 2004, titreaza insa : „Un material strict secret ce sugereaza o colaborare dintre Traian Basescu si Directia de Contrainformatii Militare s-a scurs in presa". La unison, „intelectualii lui Basescu" - Horia-Roman Patapievici, Andrei Plesu si Mircea Dinescu, membri ai Colegiului Consiliului Natio¬nal pentru Studierea Arhivelor Securitatii - au afirmat ca documentul pus la dispozitie de D.G.I.A. este „o surpriza si o incalcare a legii" (Horia-Roman Patapievici). La randul sau, Mircea Dinescu a spus: „Documentul M.Ap.N. a fost scos peste noapte pentru a fi folosit de actuala putere impotriva lui Traian Basescu. [...] aceste dosare devin instrumente si arme cu care actuala putere poate santaja sau distruge anumite persoane". Majoritatea membrilor C.N.S.A.S. au reactionat la faptul ca M.Ap.N., respectiv D.G.I.A., a trimis Judecatoriei Sectorului 2 un document clasificat in care s-a precizat ca Traian Basescu a fost colaborator al contrainformatiilor militare. Mircea Dinescu, Andrei Plesu si Horia-Roman Patapievici s-ar fi declarat stupefiati si au sanctionat raspunsul D.G.I.A. in termeni precum „niste jigodii", „este inadmisibil", „este o dezinformare nerusinata"[3].

„Este inadmisibil acest tip de raspuns", a mai comentat Andrei Plesu, mentionand ca detinatorul de arhiva a infirmat, la o data anterioa¬ra, o eventuala colaborare a lui Traian Basescu cu Securitatea. Prof. univ. dr. Corneliu Turianu, vicepresedinte al Partidului Democrat, a tinut sa sublinieze: „[...] Ministerul Apararii Nationale nu avea voie sa dea nici un fel de informatii instantei in acest caz. Singura institutie abilitata in acest sens era Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Cu atat mai grav este ca acest act, care a fost trimis de M.Ap.N. in instanta, lipsea din dosarul de la C.N.S.A.S. Aceasta inseamna ca ministerul are dosare secrete, pe care nu le pune la dispozitia C.N.S.A.S., invocand Legea Sigurantei Nationale, lege care functioneaza si in cazul procesului dintre Traian Basescu si Mugur Ciuvica"[4]. IncercareaFacsimile DGIA purtatorului de cuvant al Actiunii Populare, Mugur Ciuvica, de a dovedi colaborarea lui Traian Basescu cu Securitatea s-a finalizat cu o condamnare civila a acestuia la plata de despagubiri pentru daune morale in valoare de 50.000 de lei (13.600 de euro). Acest final era previzibil, deoarece Mugur Ciuvica nu s-a rezumat strict la ceea ce atestau informatiile si documentele ce le detinea, respectiv o indubitabila si indelungata relatie de colaborare, ci a trecut la un atac la persoana, cu acuze foarte grave, pe care nu le-a putut sustine. Astfel, intr-o conferinta de presa din 15 februarie 2004, Mugur Ciuvica, in calitate de purtator de cuvant al Actiunii Populare si candidat al acestei formatiuni la functia de primar al Capitalei, a opinat ca Traian Basescu a fost „un informator ordinar, unul ce isi turna colegii la Securitate, primind pentru aceasta o suma de bani, dar si sprijinul pentru a promova profesional" si ca „informatiile unor turnatori ca Traian Basescu, ajunse pe mana Securitatii, au distrus vieti, cariere si au trimis oameni in puscariile comuniste"[5].



Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca „termenii folositi de Mugur Ciuvica nu erau indispensabili pentru comunicarea mesajului sau, termenii relevand intentia reclamantului Mugur Ciuvica de a-l ofensa pe Traian Basescu, adversarul sau politic"[6]. Mai mult, Mugur Ciuvica nu a putut face proba veritatii judecatilor sale de valoare si a imputarilor factuale privindu-l pe Traian Basescu. Mugur Ciuvica a detinut indicii temeinice privind relatiile lui Traian Basescu cu Securitatea, dar si-a decredibilizat dovezile prin aplicarea subiectiva de etichete. Astfel, Mugur Ciuvica a indicat instantei dovezi despre : existenta si traseul dosa¬rului personal privind colaborarea din perioada 1977-1979, altul decat dosarul de colaborator din anii 1973-1976 ; existenta unui proces-verbal de distrugere a dosarului personal ; existenta a doua dosare de urmarire informativa - (D.U.I.), „Carma", referitor la esuarea navei Dacia, si (D.U.I.) privind esuarea petrolierului „Independenta"[7].

Dosarele privind etapele superioare ale relatiei lui Traian Basescu cu structuri speciale acoperite ale Securitatii, posibil si ale D.I.A., fac parte dintr-o cu totul alta categorie. Spunem „posibil si ale D.I.A." deoarece in luna decembrie 1989 ministrul Apararii Nationale, generalul Vasile Milea, a solicitat ministrului de Interne „restituirea dosarului maiorului in rezerva Traian Basescu, ca urmare a incetarii detasarii acestuia pe perioada in care a fost la post in strainatate". Adresa semnata de generalul Milea a fost ridicata din casa de fier a generalului Aristotel Stamatoiu, adjunct al ministrului de Interne si sef al Centrului de Informatii Externe, in zilele imediat urmatoare retinerii si arestarii acestuia[8]. In cazul lui Ion Iliescu si al lui Emil Constantinescu, membri de ranguri diferite ai nomenclaturii superioare a Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, nu a existat un interes evident al opiniei publice pentru statutul lor in raport cu Securitatea. Primul era binecunoscut ca un spirit avangardist, initial exponent al eurocomunismului iar ulterior al reformarii initiate de Gorbaciov cu asistenta Occidentului, sanctionat pentru „acte de libertinaj politic", supravegheat politic dar si protejat atat de anturaj, cat si din exterior pentru ca reprezenta alternativa de supravietuire, intr-un alt registru, cel putin a spiritului sistemului. Cel de-al doilea, ca secretar al unui comitet de partid la nivel universitar, a avut roluri prea putin vizibile, desi nu neinsemnate, pentru ca impactul lor sa declanseze interesul public.

Trebuie insa precizat ca, in calitate de fosti membri al Partidului Comunist Roman, ex-presedintii Romaniei nu se puteau afla intr-o relatie oficializata de colaborare cu Securitatea. Ei puteau fi doar „insarcinati pe linie politica sa sprijine, sa indrume si sa intareasca munca organelor securitatii statului de aparare a cuceririlor revolutionare impotriva uneltirilor reactionare din interior (dusmanul de clasa) si din exterior (agenturile straine)". Aceasta teza trebuie luata in considerare pentru zeci, poate sute de mii - prin cumulare statistica in timp - de fosti membri ai P.C.R. care au primit sarcini sa sprijine, de regula, in cazuri punctuale, Securitatea. In nici una dintre aceste situatii, dupa 1972, nu s-au mai intocmit documente care sa ateste relatia cu Securitatea, iar pentru cele intocmite anterior s-a dispus distrugerea (actiunile „Flacara" si „Jarul", ordonate si supravegheate, printre altii, de ministrul de Interne Emil Bobu). Exceptiile de la aplicarea intocmai a ordinelor respective nu pot fi excluse. In acelasi timp, informatiile olografe furnizate de aceasta categorie de cola¬boratori erau pastrate in asa-numitele „mape anexa", cu evidenta materialelor informative furnizate de colaboratorul „XXX" (criptonim).

In fotografie sunt prezentate documente emise de Directia Generala de Informatii a Apararii la solicitarea Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti in procesul intentat de Traian Basescu lui Mugur Ciuvica, purtatorul de cuvant al Actiunii Populare

Fragment din volumul Factorul intern. Romania in spirala conspiratiilor. Autor Aurel I. Rogojan, Bucuresti, Editura Compania, 2016.
-----------------------------------
[1] Hotararea Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. cu privire la intarirea controlului de partid asupra activitatii organelor de Securitate si Militie nr. 119 din 16.03.1968, modificata de hotararile din februarie 1971 si 30 ianuarie 1979. Hotararea din 30 ianurie 1979, paragraful 15, prevedea: „Pentru a sprijini munca organelor de securitate si de militie, prim secretarii comitetelor judetene, municipale si orasenesti de partid vor stabili, la cererea verbala a sefilor acestor organe, in situatii deosebite si cand nu sunt alte posibilitati, membrii de partid care sa furnizeze nemijlocit date cu privire la activitatea unor elemente suspecte, sa ajute in calitate de rezidenti si de gazde ale caselor de intalniri. Membrilor de partid care primesc asemenea sarcini nu li se vor intocmi dosare, ei vor sprijini activitatea organelor de securitate si de militie numai in perioada absolut necesara pentru finalizarea actiunii respective. Organele de securitate si de militie nu vor tine evidenta membrilor de partid care au primit sarcina de a sprijini munca informativa. Evidenta nominala a membrilor de partid respectivi va fi tinuta numai de catre primul secretar care a dat aprobarea. Membrii de partid care primesc sarcina de a ajuta organele de securitate si de militie vor trebui sa considere indeplinirea acesteia ca o indatorire de partid si sa dovedeasca constiinciozitate si simt de raspundere, avand obligatia de a pastra cea mai stricta conspirativitate asupra actiunilor la care participa si a metodelor folosite de organele de securitate si de militie".
[2] National, nr. 2 335, joi 30 septembrie 2004.
[3] Ziua, vineri 1 octombrie 2004, nr. 3 134.
[4] „Juristii condamna M.Ap.N", in Ziua, nr. 3 134, vineri 1 octombrie 2004.
[5] Romania libera online, 9 februarie 2013, „Ciuvica, bun de plata dupa ce a pierdut si la CEDO procesul
„Basescu securist".
[6] Ibidem.
[7] Documentul D.G.I.A. nr. D.G.Z.-S/92 din 18 iulie 2004.
[8] A fost retinut la 31 decembrie 1989, cand au fost arestati ministrul secretar de stat, sef al Departamentului Securitatii Statului, generalul Iulian N. Vlad, si adjunctii acestuia, precum si seful Directiei de Contrainformatii Militare. Inspectia casei de fier s-a efectuat cu prilejul instalarii generalului Mihai Caraman la comanda UM 02448 Bucuresti, noul indicativ atribuit Centrului de Informatii Externe. Instalarea a fost realizata de Gelu Voican-Voiculescu si de generalul Nicolae Doicaru, fost sef al spionajului pana in 1978.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page