Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

„SUNT SUFLET ÎN SUFLETUL NEAMULUI MEU...”

Nicolae BACIUT


Exista numeroase nedreptati ale istoriei literare dupa decembrie 1989, cu ierarhii bulversate, cu excluderi incrancenate, cu omisiuni flagrante. Lista este prea lunga si nu constituie obiectul acestor insemnari, care vizeaza doar un caz, cel al lui George Cosbuc, autor canonic de notorietate, scos din manuale in cel mai pur registru stalinist.

Probabil ca ingropata fiind agricultura romaneasca, trebuia ingropat si „poetul taranimii”, falsa eticheta aplicata unui autor de calibru academic, traducator din opere celebre, om al veacului sau, avand nu doar sentimentul istoriei, ci cautand si sensurile mitologice ale acesteia.

Anul 2016 marcheaza implinirea a 150 de ani de la nasterea sa. Centenarul nasterii sale a fost sarbatorit fabulos la Hordou, de o amploare cum nu s-a mai intalnit pana la acea data, 1966, poate cea mai fastuoasa manifestare omagiala dedicata vreunui scriitor roman. La o jumatate de veac de la centenar, dupa o prezenta consistenta in manuale si in bibliografia scolara, aceasta noua aniversare il gaseste pe autor aruncat in debaraua literaturii, cum i-ar placea unui macelar de istorie literara sa spuna/faca, cel care l-a aruncat acolo pana si pe Eminescu.

Revista Vatra veche se simte legata o data in plus de destinul lui George Cosbuc, prin insasi destinul ei, conectat la una din stralucitele opere publicistice a lui Cosbuc, revista
Vatra, aparuta in 1894, reusind ca in doar 44 de numere aparute pana in august 1896 sa scrie o pagina memorabila a presei literare romanesti. Prin revista Vatra, seria 1971, Vatra veche se leaga de revista celor trei – Caragiale, Slavici si Cosbuc – asumandu-si in buna masura programul celor doua publicatii, adaptat, fireste, la conditiile secolului XXI.

Timp de mai bine de un an, tocmai pentru a nu ne sufoca pe ultimii o suta cincizeci de metri, revista Vatra veche a gazduit un serial dedicat vietii si operei lui George Cosbuc, din perspectiva istoriei literare, dar si prin prisma orizontului de veac XXI. Gestul nostru de a publica aceasta antologie, s-ar vrea macar o reverenta la ceas aniversar, pentru ca o aniversare nu e un scop in sine, ci oportunitatea fericita de a reveni asupra unei opere, cu instrumente noi de lectura si cu alti cititori, din succesiunea generatiilor ultime, mai putin dedate la aromele clasice ale poeziei romanesti.

Am trecut in revista destinul editorial al cartilor lui George Cosbuc si, cu siguranta, el este un privilegiat al sortii, fiind publicat in sute de mii de exemplare, in editii de cele mai diverse calibre si destinatii, de la editiile pentru copii, la editiile de factura academica. Aceasta, decenii la rand, atat in antumitatea cat si in postumitatea operei sale.

In ultima vreme insa, dupa o logica didactica greu de inteles, opera lui George Cosbuc a fost pusa pe linie moarta, fiind lipsita de mijlocul cel mai sanatos de mentinere a unei opere in actualitate, existenta in manualele scolare. Un astfel de tratament ingusteaza interesul pentru opera cosbuciana, pe termen lung, pentru ca s-a rupt o veriga din lantul destinului acesteia.

Vor avea de suferit si reeditarile, pentru ca scade piata cartii cosbuciene. Desi, la aproape o suta de ani de la moartea poetului de la Hordou, opera acestuia mai are un cuvand de spus despre noi, despre locul si rostul nostru in lume, ramanand o piesa de baza a memoriei noastre culturale si nu numai!

Ne sustine in convingerile noastre, prin vocea sa autoritara, un alt scriitor important al literaturii romane, Liviu Rebreanu, cel care scria la cateva zile de la moartea poetului, in 14 mai 1918, in ziarul bucurestean Lumina: „Cosbuc e primul poet pe care-l da Ardealul literaturii romanesti. Ardelean a ramas toata viata. Pana si in graiul viu pastrase o nota ardeleneasca, particulara, care ii sedea bine. Aici in tara, dragostea lui a fost pentru cele sase milioane de tarani. Simtea o fraternitate profunda cu dansii... A rasarit deodata, fara sa-l stie nimeni, fara sa faca ucenicia cafenelelor si bisericutelor bucurestene. Si a biruit impotriva tuturor celor scufundati in inimatii si neputinte. A adus lumina, sanatate, voiosie. Scrisul lui Cosbuc traieste si va trai cat va trai neamul romanesc.”

Nu putem sa nu-l invocam si pe Nicolae Iorga, cel care afirma ca „poezia lui Cosbuc este de o virtuozitate extraordinara”. Iar George Calinescu vine sa pecetluiasca o opera: „Cosbuc nu este numai un desavarsit tehnician, dar nu rareori si un poet mare, profund original (…)”. La relectura, poezia lui George Cosbuc, oricat de grea este povara timpului care a generat-o, are suficiente virtuti care sa o impuna in continuare in constiinta unui public care va sti sa ia din aceasta poezie ceea ce e pulbere de aur, lasand deoparte zgura vremurilor.

Interesant e ca procuparile din ultima perioada pentru opera lui Cosbuc capata relief mai ales prin contributiile unor ardeleni, de la Gavril Istrate la Petru Poanta, de la profesorii Marin Iancu la Maria-Daniela Panazan, si nu in ultimul rand, de la academicianul Ioan-Aurel Pop, la eleva Alina Camelia Stanciu, parca vrand sa argumenteze cei doi din urma ca redescoperirea lui Cosbuc nu tine nici de varsta si nici de calificarea profesionala. E acesta un semn bun, e certitudinea ca filonul de poezie cosbuciana se poate si este exploatat, dincolo de incrancenari administrative sau lene a receptarii, cu acuze de vetustete.

Ca in cazul marilor poeti, si opera lui George Cosbuc cu identitate stilistica vadita, are substanta si unitate. In rotundul ei de putin peste trei decenii, opera lui Cosbuc are relief. Simpla trecere in revista acum, la ceas aniversar, este de evidenta irefutabila: poezie, proza, publicistica, traduceri. Infocat gazetar, contributor la diverse publicatii literare, de la Tribuna la Vatra, de la Foaie ilustrata la Samanatorul..., George Cosbuc se constituie in figura cea mai proeminenta a spatiului transilvan de la sfarsit de secol al XIX-lea si inceput al secolului al XX-lea, fiind, alaturi de Rebreanu, Slavici, mai apoi Blaga, temelia pe care se aseaza o intreaga literatura a acestui neam.

Cosbuc nu este nici „poetul taranimii”, nici al satului transilvan, el e poetului sentimentului romanesc al fiintei. E poetul imortalizarii unei lumi care se pierde in neantul lumii, trecand-o indirect in mit. E poezia unei arhaicitati care s-a pierdut treptat, s-a degradat sau s-a transformat in altceva, lipsit de identitate si vigoare. E poezia unei spiritualitati care-si trai momentele ei de sublim si irepetabil. Sentimentul romanesc al fiintei nu va putea fi priceput si perceput fara opera lui Cosbuc. Racordarea literaturii romanesti la marea literatura a lumii a gasit in poetul din Hordou pe cel care a inteles complementaritatea devenirii umane. Si de aceea, opera lui Cosbuc merita un nou inceput, o noua lectura.

Aceasta antologie este doar o parte din ceea ce speram sa fie atunci cand mi-a venit ideea acestui proiect. Am facut ceea ce s-a putut. Poate ca vor reusi altii mai mult. Daca nu acum, maine, pentru ca pentru opera poetica, epica, publicistica, pentru traducerile lui Cosbuc, exista un maine, care asteapta sa-si intre in drepturi.
------------------------------
* Nicolae Baciut, Prefata la volumul antologic „Sunt suflet in sufletul neamului meu...” GEORGE COSBUC, 150, Editura VATRA VECHE, Targu Mures, 2016

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page