Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Scriitorii dizidenti, un adevarat pericol pentru puterea instaurata în 1990 ; Interviu cu Ana Blandiana – scriitoare si luptatoare pentru libertatea civica

Ana Blandiana este numele literar al Otiliei-Valeria Coman, nascuta la Timisoara pe 25 martie 1942. Este membra a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie „Stephane Mallarme” si a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO). "Doctor Honoris Causa" al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca. Autoare a 26 de carti publicate in limba romana si a 60 de volume  publicate in 26 de limbi.  Inainte de  1989, disidenta si aparatoare a drepturilor omului, Ana Blandiana  a avut curajul sa-l infrunte prin declaratii publice pe dictatorul Nicolae Ceausescu.
Este fondatoare  si presedinta a Academiei Civice. Sub egida Consiliului Europei, la propunerea poetei Anei Blandiana, la Sighet  a fost infiintat „Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei”.  Memorialul este administrat de Fundatia Academia Civica.


Diabolizarea notiunii de identitate nationala

         “Cand o societate inceteaza sa-si mai respecte definitia si valorile, dispare din istorie.”


- Dosarul Revolutiei se afla din nou  pe biroul procurorilor. Vom afla daca a fost revolutie sau lovitura de stat? Ce asteptari aveti ?

- Minciuna existentei teroristilor  si chemarea minerilor impotriva Pietii Universitatii sunt pacatele fondatoare pe care se sprijina, de mai bine de un sfert de secol, societatea romaneasca, o societate care nu are cum sa se reconstruiasca  in mod corect, atata timp cat nu va iesi de sub blestemul acestor crime pe care le cunoaste toata lumea, cu exceptia justitiei. Cele doua procese inchise de autoritatile romane au fost redeschise prin hotararea repetata a Tribunalului de la Strasburg.. Daca si de data aceasta statul roman va prefera sa plateasca penalizari enorme decat sa lase adevarul sa fie consfintit juridic, inseamna ca  intreaga integrare euro-atlantica ramane, in ceea ce ne priveste, doar o forma fara fond.

- Ce ne puteti spune despre condamnarea comunismului in Parlamentul  Romaniei  si in Parlamentul  European?

- Si intr-un loc si in altul a fost vorba doar de enuntarea unor adevaruri teoretice; e adevarat ca in Adunarea Parlamentara de la Strasburg ele au fost votate, in timp ce in Parlamentul Romaniei au fost huiduite. .Nu au fost, nici intr-un loc, nici in altul, hotarate masurile practice care ar fi putut sa duca la exorcizarea raului, asa cum s-a petrecut, dupa razboi, in cazul nazismului.

- De ce a disparut o parte a societatii civile, cea mai activa  in anii 90? Vedeti posibila aparitia  unei  miscari civice  de genul Aliantei Civice ?

- Disparitia Aliantei Civice a fost efectul a doua dintre realizarile ei: crearea unui partid  politic care sa-i poarte numele si  victoria in alegeri a Conventiei Democrate. Din pacate, Partidul Aliantei Civice s-a dovedit, in cel mai scurt timp, ca nu este al Aliantei Civice, nu numai in sensul ca rupsese orice legatura cu organizatia careia ii datora aparitia, ci si ca s-a dezis de ideile acesteia, pe care ar fi trebuit sa le duca in politica propriu zisa. In ceea ce priveste victoria electorala din 1996, aceasta a adus la conducerea tarii o echipa de neprofesionisti intr-ale puterii, oameni care nu condusesera pana atunci mai mult decat niste catedre universitare si care n-aveau cum sa infaptuiasca transformarea unei foste dictaturi intr-un stat de drept, cand tara era stapanita de o retea de putere veche de zeci de ani. Nu le-am reprosat ca nu au reusit, le-am reprosat ca nu s-au priceput nici macar sa incerce. Acestea doua au fost motivele care au distrus entuziasmul si speranta, care au fost trasaturile esentiale ale  marii organizatii care fusese Alianta Civica si care, asemenea Pietii Universitatii din care a luat nastere, ramane in istorie ca un exemplu  ca  forta Binelui sta in  masochismul acesteia ( nu cere nimic pentru ea insasi)  si este direct proportionala cu incapatanata convingere ca Raul poate fi invins. O alta Alianta Civica nu are cum sa mai apara, nu numai din cauza depresiei generale, si ma refer nu la tara, ci la lume, dar si din cauza ca societatea civila a devenit intre timp un organism mai degraba tehnic, dominat de stihia political correctness.

- Inainte de decembrie 1989, romaníi aveau o mare admiratie fata de  intelectuali, de scriitorii dizidenti.  Ce s-a intamplat in societatea romaneasca de s-a ajuns acum la o repudiere a intelectualilor?

- Inainte, cultura era si pentru cititori, nu numai pentru producatorii ei, o forma de supravietuire. Rezistenta prin cultura era o modalitate de a nu te stinge, de a ramane viu din punct de vedere intelectual, sufletesc si, uneori, si moral. Acum este repudiata cultura insasi si abia apoi intelectualii. De altfel, cei pe care ii numiti scriitorii dizidenti, ceea ce, poate, este o formula putin exagerata) au reprezentat ca lideri de opinie un adevarat pericol pentru puterea instaurata in 1990, care i-a transformat in tinte ale tuturor calomniilor, insultelor si manipularilor, de multe ori atat de absurde incat parea imposibil sa fie crezute. Si totusi…

- In discursul sustinut cu prilejul primirii titlului de Doctor Honoris Causa al Universitatii “Babes-Bolyai” din Cluj, ati spus ca  epoca noastra seamana izbitor cu cea de la finalul Imperiului Roman. Ce ar trebui sa inteleaga elevul, studentul, publicul larg?

- Ca atunci cand o societate inceteaza sa-si mai respecte definitia si valorile, dispare din istorie. Romanii nu au fost invinsi de popoarele migratoare pentru ca erau mai slabi din punct de vedere militar decat ele, ci pentru ca erau mai slabi de inger decat ele. Nu-si mai cunosteau zeii, nu-si mai iubeau traditiile, nu-si mai respectau cultura, nu-si mai aminteau eroii, nu voiau decat sa traiasca din ce in ce mai bine – panem et circenses .Nu e nimic nou sub soare.

- O Europa largita, fara granite. O Europa ai carei cetateni se bucura de  libera circulatie a persoanelor si a capitalului.  Daca la acest tablou mai adauagam si  fenomenul accentuat al globalizarii, se mai poate vorbi de  patriotism, de identitate nationala?

- Diabolizarea notiunii de identitate nationala prin regulile corectitudii politice a dus la situatia absurda in care istoria a devenit o dexteritate abia tolerata in programele scolare, iar generatiile noi  nu mai stiu de unde vin si incotro se duc; ma refer la europeni, pentru ca islamicii stiu foarte bine ca vin din sharia si se duc spre Germania. La Memorialul din Sighet este pe un perete o fraza a lui Maniu de prin anii 30 in care spune ca viitorul nu va mai apartine natiunilor, ci conglomeratelor de natiuni. Dar conglomerate de natiuni nu insemna aceasta pasta rezultata din trecerea popoarelor prin masina de tocat traditii si definitii culturale, ci  punerea la un loc in pace si intelegere a diferitelor culturi si traditii. In aceste conditii cred ca avem datoria sa fim patrioti, adica aparatori ai propriilor valori. fiecare pentru tara lui si toti la un loc pentru Europa.

- Numele dvs este asociat cu  cu  proiectul Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighet. Care este mesajul transmis de  Memorial  pentru  generatiile care vor veni?

- Ca numai descoperind trecutul putem descoperi si reziduurile lui din prezent, care ne impiedica sa inaintam spre viitor.Si, mai ales, ca numai intelegand cine am fost putem sti cine suntem si putem visa cine vrem sa fim. Memorialul de la Sighet este o forma de exorcizare a trecutului prin cunostere si prin inradacinare in suferintele lui si, in acelasi timp, o forma de solidarizare a generatiilor, prin preluarea  de catre tineri a patrimoniului suferintei parintilor lor. Pentru ca suferinta, care a fost intotdeauna principala materie prima a culturii, este un patrimoniu.

- Pana acum, a venit la Memorial vreun tortionar, ca sa-si exprime regretul  fata de  cei care au murit in inchisorile comuniste,  fata de urmasii acelor victime ?

- Ce intrebare! Imi aminteste de prima expozitie despre Memorialul Sighet, care a avut loc la Frankfurt in 1999 si a fost deschisa printr-un dialog intre mine si  Dr Joachim Gauck, cel ce avea sa devina presedintele Germaniei si era atunci organizatorul extraordinarei institutii de prelucrare a trecutului  fostei Germanii de Est. Referindu-se la diferitele forme de depasire, dupa analizare,a trecutului, el a vorbit despre situatia din Africa de Sud, unde Episcopul Tutu convinsese albii vinovati sa ceara iertare negrilor in intruniri publice. Si tin minte cum, in timp ce germanii din sala ascultau seriosi, romanii incepusera sa zambeasca, incercand sa-si imagineze situatia suprarealista in care un securist urcat pe o scena ar fi putut spune „Sunt vinovat”. Nu, nimeni nu si-a recunoscut vina si nu si-a exprimat regretul. De altfel,  erau prea ocupati sa lupte in campanii electorale, cerand votul, si uneori chiar primindu-l,  fostelor lor victime.

- In urma cu foarte multi ani, scriati despre poporul roman ca  “n-aude, nu vede , nu intelege...». Este aceasta o particularitate a poporului roman (cum se lasa a se intelege) sau este una  dintre consecintele  educatiei dedicate “omului nou”  din  comunism si din post comunism?  Dupa 26 de ani de la inlaturarea regimului ceausist, s-a schimbat ceva?

- Era vorba de poporul format din copiii nascuti de mame impotriva vointei acestora. Dupa mai bine de un sfert de secol, s-au schimbat multe lucruri in bine, unele din cauza integrarii europene, altele din cauza schimbarii generatiilor sau pur si simplu a inaintarii in timp. Ceea ce nu s-a schimbat este clasa politica, parte a unei retele care acopera tara de mai  mult  de un sfert de secol. Ceea ce face ca -  desi nivelul de intelegere politica a populatiei creste, cand  ajung la vot - oamenii sa nu aiba cu cine sa voteze si sa fie obligati mereu sa aleaga intre mai multe rele de dimensiuni diferite. Sa speram ca urmatoarele alegeri vor fi in stare sa ofere electoratului si optiuni noi, apartinand tinerelor generatii.

- Ce ganduri ati dori sa le transmiteti  romanilor din interior si din afara granitelor?

- Gandurile mele sunt in cartile mele.
 

                                                                   Elena Chirita

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page