Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Argumente

Universitatea “Babes-Bolyai” acorda, in 12 octombrie 2010, cel mai inalt titlu academic doamnei Angela Merkel, doctor in stiinte,

Cancelarul federal al Germaniei, pentru merite istorice in configurarea unui nou fel de a face politica, in abordarea inovativa a problemelor contemporane si in consolidarea unitatii europene. Argumentele majore ale deciziei Senatului institutiei noastre pot fi rezumate dupa cum urmeaza.

In primul rand, doamna Angela Merkel, dupa o cariera foarte apreciata ca ministru federal si presedinte al partidului din care face parte, a castigat alegerile parlamentare din 2005. Cu perspicacitate si exemplara devotiune fata de Germania, domnia sa a chemat rivalii traditionali, CDU si SPD, cu inflexibila onestitate si franchete, sa coopereze la guvernare in interesul germanilor. Formulei lui Willy Brandt “Mehr Demokratie wagen!” doamna Angela Merkel i-a adaugat deviza “Mehr Freiheit wagen!” si a spus: “Oferim tuturor grupurilor societatii noastre – economice, sindicate, biserici, comunitati religioase, stiinta, cultura – o cooperare corecta si plina de incredere, caci noi suntem convinsi ca merita sa lucram pentru Germania. Merita, caci aici sunt patria noastra si viitorul nostru!”. (Robin Mishra, Hsrg. Angela Merkel Macht Worte. Die Standpunkte der Kanzlerin, Herder, Freiburg in Breisgau, 2010, p. 50). Aceste cuvinte nu au ramas declaratii de ocazie, ci au fost, invariabil, linia de conduita a Cancelarei germane. S-a spus, pe drept, ca doamna Angela Merkel “a inaugurat modelul politicii ce vine”. As spune modelul politicii marilor coalitii, dar si al politicii in slujba unor valori comune, lamurite si respectate de politicieni competenti si cu simt al raspunderii pentru comunitate.

In al doilea rand, doamna Angela Merkel a intervenit cu solutii inovative la probleme stringente ale societatii moderne tarzii. Am in vedere, spre exemplu, ceea ce s-a petrecut in dupa-amiaza zilei de 10 octombrie 2008, cand sistemul financiar mondial se afla in fata pericolului prabusirii. Atunci, Cancelara federala Angela Merkel a luat decizia istorica: interventia guvernamentala cu 480 de miliarde de euro in sprijinul bancilor. Cateva ore mai tarziu, presedintele SUA avea sa anunte interventia guvernului american cu 700 de miliarde de dolari. Ideea celebrului “Konjunkturpaket” a facut epoca. Doamna Angela Merkel a transformat, cu pricepere, clarviziune si curaj, clipele vecine unei prabusiri financiare a lumii civilizate intr-un succes. “Economia mondiala – spunea domnia sa in acel moment – traieste in aceste saptamani cea mai grava criza din ultimii douazeci de ani ai ultimului secol. In ultima saptamana, pietele hotaratoare ale sistemului nostru economic, pietele monetare, au devenit practic incapabile de functionare.” (Robin Mishra, op. cit. p. 51). Concluzia pe care doamna Angela Merkel a tras-o a ramas, de asemenea, de importanta istorica: “Avem de-a face cu excese ale pietelor. Sarcina statului intr-o economie de piata sociala este controlul. Statul este pazitorul ordinii.” (Ibidem, p. 54). Iar cine cunoaste evolutia ulterioara a dezbaterilor internationale despre criza financiara izbucnita in 2008 stie ca tocmai aceasta concluzie s-a confirmat.

Am in vedere, ca un alt exemplu, faptul ca doamna Angela Merkel a aparat, in maniera cea mai convingatoare, printre liderii politici ai timpului nostru, responsabilitatea politicianului pentru ceea ce se petrece in societate. Intr-o epoca in care raspunderea politicienilor dispare in spatele procedurilor sau in dosul pretextelor si diversiunilor, in care, altfel spus, indiferenta reprezentantilor publici creste, Angela Merkel a spus cat se poate de limpede: “Imi asum explicit coresponsabilitatea politicii pentru constiinta din comunitate in ceea ce priveste normele, ideile si atitudinile. Efortul etic este o problema de supravietuire a statului modern.” (Ibidem, p. 108).
Am in vedere, ca al treilea exemplu, faptul ca, la randul ei, Cancelara federala a Germaniei a aratat, pe drept – la distanta de indiferentismul care se creeaza aproape inevitabil prin postularea neinterventiei viziunilor in treburile statului – ca “politica nu da rezultate fara un fundament care se afla dincolo de treburile curente”. Domnia sa a dat glas convingerii profunde dupa care “crestinismul nu este nepolitic si a determinat hotarator radacinile Europei” (Ibidem, p. 108). Intre implicarea bisericilor in politica curenta si sterila abstinenta politica, doamna Angela Merkel reprezinta o concepere profunda a politicii impreuna cu fundamente care vin din marea traditie iudeo-crestina a Europei. Ea a argumentat cat se poate de limpede ca “din imaginea crestina a omului nu se lasa derivate indicatii concrete de actiune in toate problemele politice ale zilei pentru partide si parlamente. Vointa decizionala si credinta – sunt doua lumi diferite. Stim, insa, de asemenea: imaginea crestina a omului nu este vreo formula abstracta, politic fara obligatii; ea este mai mult decat atat. Ea ofera orientare si linie de conduita.” (pp. 109-110).

Am in vedere, ca al patrulea exemplu, imprejurarea ca doamna Angela Merkel a pus mereu accentul, in deciziile pe care le-a luat, pe acea “educatie (Bildung)” care a facut gloria scolilor germane. Domnia sa a reformulat intr-un mod clarvazator deviza lui Ludwig Erhard, care-si propunea “Bunastare pentru toti!”, in deviza “Educatie pentru toti!”, argumentand ca “bunastare pentru toti inseamna astazi si maine educatie pentru toti” (Ibidem, p. 87). Domnia sa a argumentat cu deplina limpezime ca “puterea libertatii, tara ideilor, raspunderea in lume – acestea au facut Germania puternica... si o fac si astazi” (Ibidem, p. 149).

Cancelara federala a Germaniei a aratat, chiar in dezbaterile asupra bugetului: “stim ca creativitatea oamenilor este cea mai importanta forta productiva pe care o avem. De aceea domeniul educatiei se afla in centrul investitiilor: pentru acesta se pun la dispozitie doua treimi din investitiile activate, impreuna, de federatie si de catre landuri.” (Ibidem, p. 60). Politica germana a educatiei este astazi, din nou, ca urmare a acestei optici a guvernului federal, una dintre cele mai inovative in zilele noastre.

In al treilea rand, angajamentul paneuropean al Germaniei postbelice a aflat in doamna Angela Merkel o reprezentare lucida si impunatoare. Domnia sa a aratat foarte limpede: “Daca Europa noastra va fi de succes nu este inca stabilit astazi. Dar este datoria noastra sa luptam pentru aceasta; faptul este pentru mine neindoielnic.” (Ibidem, p.179). La distanta de fatalismele si oportunismele vremii noastre, Cancelara federala a Germaniei a argumentat ca “globalizarea nu este ceva de felul unui destin. Nu, noi avem sansa si avem datoria de a lua sub control globalizarea. In acest sens trebuie sa punem in miscare fortele noastre politice. Numai asa modelul nostru de economie si societate europeana se va sustine si in timpurile globalizarii.” (Ibidem, p. 178). In reflectiile asupra Europei unite, doamna Angela Merkel a dat impulsuri noi si fecunde.

Astazi, sub numele doamnei Angela Merkel se aduna interventii energice, de importanta cruciala pentru orientarile Germaniei, ale Uniunii Europene si ale lumii de astazi. Sintagmele ce-i rezuma vederile – “Fara libertate nu este nimic”, “Libertate in raspundere”, “Educatie pentru toti”, “Stiinta autentica nu poate fi separata de etica”, “Trebuie sa devenim mai luptatori”, “Germania poate mai mult”, “Acolo unde suntem noi este centrul”, “Sa inaintam in deschidere”, “Sa nu aplicam sabloane in privinta fostei RDG”, “Sa recunoastem singularitatea Holocaustului”, “Germania nu va lasa niciodata singur Israelul”, “Europa este unica” si altele – aceste sintagme, asadar, sunt graitoare prin ele insele si i-au procurat prestigiu. Actualul cancelar german, doamna Angela Merkel, marcheaza, prin deciziile si actiunile Domniei Sale, in mod benefic, istoria germanilor de astazi si a devenit reper pentru actiune in Europa si in lume.

Andrei Marga

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page