Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

GENERATIA „CAPAT DE INTERVAL”

Magdalena ALBU

Fiecare generatie marcheaza in felul ei specific trecerea vremii. Mircea Eliade a avut privilegiul sa fie intaia personalitate care sa puna in discutie, la timpul sau, problema tinerei generatii, problema pe care avea s-o aprofundeze, peste cativa ani, la nivelul detaliului fin, sociologul Mircea Vulcanescu. In ceea ce ne priveste, analizand radiografia de ansamblu a intervalului 1987-1991, cred ca putem afirma, fara niciun fel de dubiu restrictiv, faptul ca aici avem de-a face cu asa-numita generatie ”capat de interval”. Istoric, bineinteles, fiindca ea a avut misia concreta, desi neconstientizata initial, de a trasa cu seninatate o tusa semnificativa de granita intre vechi si nou, intreg si fragmentariu. Si nu e un merit in asta, ci un imens privilegiu colectiv, fiindca i s-a ingaduit a avea sansa unica de a privi in cheie comparativa realitatea, de a admira valori cultural-stiintifice funciare in toata plenitudinea lor, ceea ce nu a insemnat, sub nicio forma, putin lucru. Ba, as spune, din contra.
Mai bine sau deloc exploatat in sens benefic acest privilegiu, generatia 1987-1991 se pare ca e ultima care a privit cu responsabilitate profesia si viata. Sigur ca, in cazul de fata, cu doar cateva exceptii, nu cautarea „de general, de universal, de „omenesc” deasupra istoriei”, ca in cazul celei a lui Mircea Eliade, din care am ales citatul anterior, este fundamentala, ci cautarea de sine, de solutii individuale definitorii, de afirmare vizibila a vocatiei. Ce ramane, insa, cu adevarat reprezentativ pentru generatia „capat de interval” se regaseste in faptul ca nu a avut lideri, ci individualitati puternice, fiecare cu evolutia sa profesional-spirituala aparte si, bineinteles, cu amprenta proprie oferita habitatului destinat.   
Generatia 1987-1991 nu numai ca a incheiat fara voia ei un ciclu istoric, dar a fost si una dintre cele mai capabile si apreciate, ulterior, la toate nivelele educativ-formative superioare, tocmai pentru ca individualismul pregnant, despre care vorbeam putin mai sus, si-a spus cuvantul din plin. Si nu numai atat. Faptul ca aceasta generatie a fost cadorisita de soarta cu una dintre cele mai competente echipe profesorale ale liceului ”Alexandru Vlahuta” a insemnat, practic, punctul decisiv in finisarea arhitecturii interioare a fiecarui elev in parte de atunci. Mai apoi, asa cum e firesc, drumurile adolescentilor din clasa cu litera D au fost extrem de diferite in vreme, dar, cu certitudine, pozitive in felul lor, indiferent de sincopele inerente oricarui destin omenesc, sincope ce reprezinta, in final, si cel mai bun profesor al vietii. Conturarea, insa, a personalitatii adultului de mai tarziu, precum si dozajul amplu de cunostinte din anii de liceu s-au definit, in primul rand, capacitatii profesionale remarcabile a corpului didactic de la acel moment. De fapt, putem inainte afirmatia ca fiecare elev al acestei generatii de frontiera a insemnat constructul palpabil al tuturor dascalilor sai la un loc, dar si, in mod concret, al unuia ori al altuia dintre ei, in functie, bineinteles, si de materiile catre care se indrepta vocatia tanarului respectiv, de aceea cred cu tarie ca, astazi, fiecare profesor se poate mandri, fara dar si poate, cu un anumit discipol al sau. Iar exemplele sunt destul de multe aici.
E bine ca la ceas aniversar sa construiesti elogii, fie si din simplul motiv ca, in timp, pentru foarte multi dintre cei prezenti, ele vor deveni clipe unicat in propria lor existenta, dar si spre a retrai in prezent si dimpreuna vibratia  a unui irepetabil vreodata timp personal. Pentru generatia 1987-1991 insa, as indrazi sa spun chiar ca este vorba despre un timp colectiv. Caci, indiferent de contextele diferite, care ii sunt marcate cuiva in arcul bine delimitat al destinului, apartenenta acestuia la o generatie puternica, marcata de un individualism benefic si de o responsabilitate indiscutabila, poate semnifica, de cele mai multe ori, aproape totul.
Personal, consider ca generatia „capat de interval” a marcat istoria in felul sau, mentinand, prin capacitatea ei de a vedea lucrurile si de a realiza analiza comparativa, un echilibrul necesar intre doua epoci total diferite din punct de vedere ideologic. Si nu e deloc hazardat ceea ce spun acum. Faptul ca fiecare dintre elevii de atunci lasa - in stil specific, evident - o urma personala pregnanta, pe oriunde ii este dat sa treaca, putem afirma ca acesta reprezinta semnul distinctiv pentru a cataloga generatia 1987-1991, in ansamblul ei, drept una cu repere bine conturate si, mai mult decat atat, bine intentionate.
Daca as cunoaste un mecanism aparte pentru a putea da vremea inapoi si ar fi sa aleg - spre a trai din nou si cu aceeasi intensitate interioara - cateva momente fundamentale din propria mea trecere pamanteasca, atunci unul dintre ele s-ar referi in mod indubitabil la anii de liceu, poate fiindca multele momente derulate ulterior nu au mai cuprins in ele atat de multa speranta si lumina la un loc. Emotie, da, insa speranta si lumina mai putin, luciditatea varstei mature ajutandu-te intotdeauna sa asezi fiecare interval al vietii in parametrii lui cu adevarat constitutivi. Secventa decisiva 1987-1991 a insemnat insa nu doar tineretea fiecaruia dintre elevii acelui timp, ci si libertatea lor de a visa, de a rade, dar si de a cauta, deopotriva, raspunsuri, acolo unde nu exista decat o seama coplesitoare de intrebari.
Si, pentru ca, dincolo de tot si de toate, dupa un sfert de secol, generatia ”capat de interval” s-a reunit, iata, in formula aproape completa, as incheia cu vorbele pline de profunzime si sensibilitate ale sociologului Mircea Vulcanescu, cel care scria ca generatia ca atare ”este un fapt unic, o intamplare care nu se petrece in viata unui om decat o singura data, o experienta sociala necomunicabila, pe care n-o pot intelege decat cei care au trait-o laolalta!”.  Iar promotia 1987-1991 putem spune ca se circumscrie mai mult ca perfect acestei descrieri aplicate.     
P.S.
Promotia 1987-1991, clasa a XII-a D, Liceul ”Alexandru Vlahuta! Din Rm-Sarat:
Profesori: Chivu Ion (Literatura Romana), Spiridon Vasile (Matematica), Diculescu Lucian si Dinca Radu (Fizica), Pislaru Constantina (Chimie), + Milea Gheorghe (Biologie), + Mangalea Titus (Geografie), Son Nicolae (Istorie), Paduroiu Gheorghe (Filosofie), Plopeanu Petrache si Paduroiu Gheorghe (Economie), Stefanescu Elena si Enache Ion (Limba Franceza), Ghena Georgeta (Limba Engleza), Popescu Doina (Limba Germana), + Ciurumelea Nita (Limba Rusa), Murea Ion si + Stefan Vasile (Educatie Fizica), Postolache Stefan, Bageac Steluta, Pruna Mircea, Borozia Liliana (Tehnologie).  
Elevi: Albu Magdalena-Eugenia, Aldea Paul, Baranga Iulian, Bercan Mioara, Boros Teodor, Burlacu Cristian, Chelaru Oana, Ciocarlan Margareta, Dinica Danut, Dinulescu Florian, Dobrota Costel, Donea Danuta, Donescu Roxana, Dragulin Crenguta, Galbenu Liliana, Gheba Silvia, Ghiuru Simona, Hobae Angelica, Horhogea Madalina, Ion Monica, Ionescu Daniela, Ionita Claudia, Manole Raluca, Matusa Mirela, Matau Catalin, Moinescu Gabriel, Negut Adrian, Nicolae Simona, Nicu Ionel, Nita Mihaela, Noaptes Carmen, Pirvu Costica, Popescu Ingrid, Radulici Gabriela, Rosca Dumitru, Sandu Mirela, Stoian Luminita, Stoian Octavian, Tablet Liviu, Tudorancea Mirela, Tocu Mihai, Voinea Magdalena, Zamfirescu Aida.
-----------------------------     
Magdalena ALBU
Ramnicu Sarat
26 mai 2016


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page