Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Scrisoare pastorala. Foaie periodica, gratuita a Parohiei Malovat-Mehedinti

Anul XV(2016), nr. 325(1 – 16 Mai)

              Dragii mei enoriasi!
              Cu prilejul sarbatorilor pascale va adresez Dvs. cele mai sincere felicitari, dorindu-Va aceeasi bucurie pe care au avut-o femeile mironosite cand L-au vazut pe Domnul Inviat si pacea pe care El a dat-o Sfintilor Apostoli venind in mijlocul lor. Fie ca lumina Invierii Domnului sa Va lumineze sufletele, iar biruinta Mantuitorului asupra mortii sa Va incurajeze in nevointa duhovniceasca si in marturisirea lui Hristos Cel Inviat. Fie ca aceasta  zi din an sa ne aduca fiecaruia dintre noi puterea  jertfei in credinta, intelegere si marturisire, dragoste frateasca si, mai ales, fie ca aceasta zi  sa ne deschida fiecaruia dintre noi usa cea mica a caii spre mantuire!  Hristos a inviat!
*
               Intre politica si morala. Intre politica si morala este o prapastie greu de trecut. Nu o spun eu, ci oameni mari ai istoriei. Un filozof italian, Machiaveli, spunea ca in politica n-are ce cauta morala, ci doar interesul.  Rareori s-au remarcat conducatori de state cu comportare morala, de sfinti. Poate cronicarii de curte le-au scris cronici si istorii, in care ei au aparut ca unii coborati cu harzobul din cer. In realitate, sub masca spoita cu aur se ascundeau tot felul de crime, intrigi, afaceri murdare, bogatii stoarse fara mila si fara drept de pe spinarea multimii, a poporului. Interesele politice au facut ca morala, constiinta, sa fie aruncate la cosul de gunoi.
            Sa ne oprim putin la cazul lui Pilat, fiindca ne este mai proaspat din Sfintele Evanghelii citite in preajma Sfintelor Pasti.  Era guvernatorul Palestinei, tara ocupata de romani. Functia lui echivala cu cea de rege. Avea puteri discretionare in tara respectiva. Nu era un om imoral. Cunostea legile romane si isi facea constiincios datoria fata de imperiu si fata de imparatul(cezarul) de la Roma. Din documentele pastrate inca in arhivele Vaticanului aflam ca Il tolerase pe Mantuitorul si Il urmarise chiar cu simpatie, atat el, cat si sotia lui. Redactase rapoarte catre imparat, in care-L elogiase pe Iisus, reusind sa starneasca chiar interesul imparatului. Cezarul chiar dorea sa-L cunoasca personal pe Iisus. Iata ca interesele religioase, invidia si viclenia arhiereilor evrei il pun pe Pilat intr-o situatie penibila. Il pun intre ciocan si nicovala. Arhiereii cereau cu orice pret condamnarea la moarte a lui Iisus. Pilat isi implineste datoria lui de judecator suprem si Il judeca pe Iisus. Nu gaseste in El nici o vina si aceasta o marturiseste public, in mai multe randuri. Incearca sa-L salveze pe Iisus de la moarte, sa-L elibereze chiar, dar nu poate. Avea la dispozitie foarte putini soldati, se pare ca numai o suta. Ceruse intariri guvernatorului din Siria, dar de la Damasc pana la Ierusalim drumul era lung, greu si se facea pe jos, asa ca ajutoarele intarziau sa vina. Ca om politic si comandant militar, Pilat isi dadea seama ca nu poate tine situatia sub control cu fortele pe care le avea la dispozitie. Autoritatile religioase puteau deveni primejdioase, fiindca aveau destul de mare aderenta la popor, iar nemultumirile erau multe si profunde. O rascoala putea izbucni in orice moment si reusita ei insemna alungarea administratiei romane, iar, o data cu aceasta, caderea capului guvernatorului. Mai mult, arhiereii il amenintau pe Pilat ca se vor plange cezarului, fiindca guvernatorul nu condamna la moarte, conform legii romane, pe unul care se pronuntase ca este imparat. Santajul era coplesitor. Rezultatul lui ar fi fost decapitarea guvernatorului. Constiinta ii spunea ca Iisus este nevinovat, interesul politic si personal il determina sa treaca peste orice considerente de ordin moral si sa hotarasca moartea Mantuitorului. Nu este atat de usor sa iei o asemenea hotarare. Pilat era o rotita dintr-un mare mecanism, masinaria administratiei imperiale. Nu facea ceea ce voia, ci ceea ce trebuia, ceea ce era in interesul imperiului pe care-l reprezenta. A neglija indatoririle politice si a respecta comandamentele morale personale, ar fi insemnat sfarsitul lui politic si fizic. De dragul pozitiei sociale, sacrifica glasul constiintei. Interesul politic sacrifica principiile morale.
            Cate cazuri de acest gen nu intalnim si in zilele noastre! Din pacate! Interesul politic ii face pe multi politicieni sa incalce considerentele morale. Ca om, poate n-a ucis o musca; in calitate de om politic este nevoit sa declare razboi, in urma caruia sa ramana mii de morti. Ca civil poate n-a furat un mar; ca om politic este nevoit sa execute comenzi ale unor forte din umbra, fie ca acestea sunt partide politice, grupari infractionale cu mare putere de influenta si sa aprobe furtul bogatiilor tarii, spolierea locuitorilor cu tot felul de biruri, care ajung in buzunarele unor potentati ai zilei si multe altele de genul acesta. De dragul castigurilor mari, de dragul functiei si pozitiei sociale, multi uita de Dumnezeu, de cele ce au invatat de la parintii si bunicii lor, de cele ce au citit in carti si devin de nerecunoscut. Executa personal sau prin altii tot felul de acte infractionale si imorale, ajung de ,,nu mai au nici tata, nici mama”, ci numai interes. Cel care reuseste sa ocupe functii politice si sa fie in acelasi timp om integru din punct de vedere moral este un adevarat sfant. Cunoasteti vreunul?     
*
            Sfaturi parintesti. Din cartea Parintelui Arsenie Boca, Cararea imparatiei, mai spicuim un fragment: ,,JALEA INTR-UN CONVOI DE MONSTRI. Un scriitor, de foarte crestina formatie, si, probabil doctor, descrie fizionomia unui azil de copii handicapati, proveniti din familii alcoolice, de undeva, din Apus, in felul urmator. Copii strigau in dezordine:,, Dom'le doctor! Dom'le doctor!”
             Si doctorul D. inainta, facandu-si drum prin multimea groaznica si de plans a micilor monstri: o umanitate neizbutita, pierduta, rau facuta, sluta si neispravita, copii carora le lipsea craniul sau barbia, sau care nu erau decat un trunchi, sau un cap, nenorociti, mici, respingatori, urati, ca niste oale de lut strambe, plini de urdori, de bube, de coji, de puroiul, care le curgea din ochi, din nas, din urechi si din pielea de pe cap. Pitici si uriasi, slabanogi nevinovati, cu brate si maini de schelet. Tinere bestii, baieti prea dezvoltati, cu falci strasnice, cu umerii obrajilor iesiti ca niste maiuri, facuti asa pentru omoruri - viitori ucigasi - ursiti dinainte si a caror privire trista te urmarea fara sa inteleaga nimic. Cei mai mari si mai limpezi putin duceau de mana pe cei mai nauci, pe cei cu desavarsire tampiti; se ocupau de ei, ii ocroteau, ii adoptau. ii tarau spre doctorul D. si insotitorii sai. In jurul celor trei oameni, izbucneau strigate nelamurite si urlete, toata bucuria micilor nenorociti de-a revedea pe aceia ce erau buni cu dansii. Si chiar aceia, care niciodata nu vor mai fi in stare sa vorbeasca, maraiau, gangaveau, behaiau inspre medici cate ceva, un strigat nedeslusit si barbar de dragoste. Cu mainile lor mici, ii apucau, ii atingeau, ii mangaiau, ii pipaiau ca niste tentacule. Privelistea asta i se parea intotdeauna un vis urat. Dar doctorul ii iubea pe toti, pe acesti mici nenorociti, chiar pe aceia care aveau un cap de scafandru, de peste, sau de ganganie mare. Chiar pe cei rau naraviti, pe acei si pe acelea care se frecau... in trecere ii chema deoparte, le cerceta mainile, ii privea, parand ca vrea sa-i hipnotizeze: ,,- Ai fost cuminte?” ,,- Da, Dom-le doctor!” ,,- Vei fi si azi cuminte?” ,,- Da, Dom-le doctor!” ,,- Bine! Du-te si te joaca. Uite o bucata de ciocolata. Sterge-o!”
            Erau fetite, pe care trebuia sa le lege ca sa le impiedece naravul. Dar si cu mainile legate izbuteau inca sa-si atate simturile cu calcaiul lor. Toate pacatele ereditare misunau in strafundul acestor suflete parasite, reintoarse la bruta, si care coborau scara evolutiei. Fetelor, care erau mai tainuitoare, mai pacatoase, mai destrabalate, si care isi simteau pubertatea, le placea sa se ascunda, sa roseasca si sa se tina de apucaturile lor. Baietii aveau fete de urangutan si porniri primejdioase in jocurile lor. Cativa singuratici plangeau prin colturi, nemangaiati si salbataciti pentru totdeauna. Un copil, blond ca Sfantul Ioan, cu ochi albastri, subtire, dragut, aproape frumos, incerca sa se apropie de doctor, il apuca de mana pe la spate si vorbea incet:,,- Domnule, as vrea sa ma intorc la mamica mea...! Domnule, cand pot sa ma intorc la mamica?”
                Mamele! Prea adesea au parasit pe acesti bieti monstri, care au iesit din ele, si care le-au dezgustat. Erau casnicii de alcoolici, care, in fiecare an, regulat, aduceau la azil cate un nou copil tampit. Inca un gunoi al societatii, pentru ca in anul urmator s-o ia de la capat. De altfel, in tot azilul, parasirile erau regula, si cei uitati acolo nu se mai numarau. Cati dintre nenorocitii nebuni de la Azilul S. Cle. Mureau,  fara sa mai fi apucat sa vada vreodata chipul iubit al mamei, al sotiei, al copilului, chip care mai plutea ca o nalucire dureroasa in trista lor memorie intunecata si care singur inca mai trezea la ei un rest de constiinta, o lacrima a luciditatii deznadajduite...”
*
               Un posibil sfant mehedintean. De catva timp, presa scrisa si video a prezentat cazul unui calugar mehedintean, care a impresionat profund pe cei care au luat cunostinta de el, acesta fiind asemanat, prin viata, activitatea, darurile neobisnuite de care se invrednicise, cat si prin opera sa, cu Parintele Arsenie Boca. Este vorba de ieromonahul Nil Dorobantu.
           S-a nascut in 1920 in satul Crainici, judetul Mehedinti. Si-a facut studiile primare in satul natal. E posibil ca sa fi frecventat cativa ani de scoala medie la Tr. Severin. Avand un unchi general in armata, i s-a acceptat sa-si continue studiile la Curtea Regala, unde il cunoaste pe Regele Mihai I al Romaniei. In 1940 se inroleaza in armata, sub obladuirea unchiului sau si ajunge in scurt timp sublocotenent la Vanatorii de munte. Nu-si abandoneaza studiile si, pana in 1947, in ciuda situatiei politice a vremii, in ciuda greutatilor razboiului, a absolvit Facultatea de Drept, si a obtinut  licente in Filosofie si Litere, urmand totodata  si Doctoratul in Teologie. Desi avea o perspectiva promitatoare in viata civila, gratie studiilor sale absolvite cu brio, a intrat in monahism la Manastirea Cernica cu numele de Nechifor. In 1952 este transferat la Manastirea Sihastria, cu numele Nil. Cei ce-l cunosteau, il numeau ,,Zanatec”, datorita smereniei sale excesive,  rugaciunilor indelungate si postului foarte riguros, pe care le practica. Ulterior, a devenit staret si duhovnic la manastirile Tarnita, Bogdana, Nechit sau Varatec (Neamt). Datorita vietii sale foarte evlavioase, a intrat in vizorul securitatii ca ,,mistic” si i s-a deschis dosar de urmarire. In arhiva CNSAS-ului dosarele Parintelui Nil sunt foarte voluminoase. La  3 ianuarie 1956, parintele Nil este arestat. Trece prin ,,purgatoriul” inchisorilor comuniste, iar in 24 aprilie este lasat in libertate, fiind achitat. Cu toate acestea, in luna noiembrie a aceluiasi an, este caterisit, ca si Parintele Arsenie Boca, caruia Securitatea avea sa-i interzica in 1959 sa mai predice. In 1957  Parintele Nil se retrage in satul natal, Crainici, unde a trait in asceza severa pana pe 27 martie 1977, cand s-a stins din viata. Era numit ,,Sfantul descult” din cauza simplitatii in care traia. Avea mare putere in rugaciunile sale. Cei ce l-au cunoscut personal spun despre el ca avea capacitatea de a pluti(a levita), de a disparea dintr-un loc si a apare intr-altul, de a trece peste ape, de a vindeca bolnavi. In ciuda faptului ca era urmarit si nu avea voie sa slujeasca in biserica, oficia slujbe, spovedea si impartasea prin sate, pe camp, prin case. S-au descoperit ulterior manuscrise ale parintelui Nil, care insumeaza peste 9.000 pagini de teologie. Cativa preoti si teologi din partile Moldovei se ocupa de descifrarea, transcrierea si editarea acestor manuscrise. A fost inmormantat in satul natal, dar, dupa o oarecare vreme, a fost deschis mormantul si, spre uimirea tuturor, sicriul era gol. Cata vreme mai sunt in viata oameni care l-au cunoscut, ar trebui stranse cat mai multe marturii despre viata si activitatea acestui ales al lui Dumnezeu. Nu este exclus ca intr-o buna zi sa fie un al doilea Arsenie Boca.
*
              File de jurnal – 26 nov. 1981. ,,In drum spre si dinspre Craiova, Parintele Stelica Zoican mi-a povestit multe din viata sfintiei-sale, dar si a altora din satele de munte(…). De la dansul am aflat cum se faceau alegerile altadata.
               Parintele Ilie Izverceanu de la Cernavarf n-a facut politica propriu-zisa, dar i-a placut intotdeauna sa fie in opozitie. La o alegere, a pregatit 40 de maciuci zdravene, pe care le-a vopsit cu rosu. A adunat de pe la Godeanu si Siroca vreo 40 de haidamaci, le-a spus ca le da un butoi de o suta de litri de tuica de pruna, dar sa mearga cu el. Si s-au dus cu totii la votare.
              Popa Izverceanu mergea inainte, calare, iar galiganii dupa el. Cand au ajuns la primarie, parintele Tudor, fratele istoricului Dumitru Tudor, incerca sa faca ordine. Cand l-a vazut pe Izverceanu cu formatia lui, a strigat: ,, - Ce este comedia asta, parinte?” Izverceanu, simtindu-si in vine tresaltand sangele si prostia, a strigat la haidamaci: ,, - Pe el, fratilooor!” Si s-au repezit galiganii pe parintele Tudor si unde au inceput sa-l ciomageasca, de-ti era mai mare mila e el!(…).
            Parintele Zoican mi-a vorbit despre Angelica Stoican, cantareata de muzica populara. Este invitata in fiecare duminica la sarbi, sa cante la nunti. Sarbii au obiceiul de a-i imbraca in dinari pe cei care le canta frumos. Fiecare agata cu boldul cate o bancnota de o suta de dinari pe hainele cantaretului agreat. Angelica are prilejul sa fie imbracata astfel si de doua-trei ori la o nunta. Isi pune banii la o banca de acolo, iar la vama trece cu cativa creitari.”
*
            Hristos a inviat !  Dintre poeziile lui Alexandru Vlahuta selectam pe cea cu acest titlu:

,,S-au cutremurat stapanii lumii
La glasul blandului profet
Si-un dusman au vazut in fiul
Dulgherului din Nazareth !

El n-a venit sa razvrateasca,
Nu vrea pieirea nimanui;
Descult, pe jos, colinda lumea
Si multi hulesc in urma Lui.
Si multi cu pietre Il alunga
Si rad de El ca de-un smintit:
Iisus zambeste tuturora-
Atotputernic si smerit !

El orbilor le da lumina,
Si mutilor le da cuvant,
Pe cei infirmi ii intareste,
Pe morti ii scoala din mormant.
Si tuturor de o potriva
Imparte darul Lui ceresc-
Si celor care cred intr-Insul,
Si celor ce-L batjocoresc.

Urasca-L cei fara de lege ...
Ce-i pasa Lui de ura lor?
El a venit s-aduca pacea
Si infratirea tuturor.

Din toata lumea asupritii
In jurul Lui s-au gramadit
Si-n vijeliile de patimi
La glasul Lui au amutit:

,,- Fiti blanzi cu cei ce va insulta,
Iertati pe cei ce va lovesc,
Iubiti pe cei ce-n contra voastra
Cu vrajmasie se pornesc...”

Cat bine, cata fericire,
Si cata dragoste-ai adus !
Si oamenii drept rasplatire
Pe cruce-ntre talhari Te-au pus.
Au ras si Te-au scuipat in fata.
Din spini cununa Ti-au facut,
Si in desarta lor trufie
Stapani de-asupra-Ti s-au crezut...

Aduceti piatra cea mai mare,
Mormantul sa-I acoperiti.
Chemati sutasii cei mai ageri,
Si straji de noapte randuiti...

S-au veselit necredinciosii,
C-au pus luminii stavilar,
Dar ea s-a intarit in focul
Durerilor de la Calvar,

Si valurile-i neoprite
Peste pamant se impanzesc,
Ducand dreptate si iubire
Si pace-n neamul omenesc.

Voi toti, ce-ati plans in intuneric
Si nimeni nu v-a mangaiat,
Din lunga voastra-nghenunchere
Sculati ...!   Hristos a Inviat!
*
               Gheorghe Trocan – un Om intre oameni. Traim intr-o vreme in care copiilor li se livreaza pe multe canale tot felul de modele de viata, care de care mai discutabile. Rareori intalnesti, ca modele, oameni muncitori, cinstiti, modesti, cu frica de Dumnezeu si respect fata de semeni. Totodata, intalnim din loc in loc cate un intelectual perseverent, care se chinuie cu greu sa incropeasca o monografie locala, dar se izbeste de lipsa de documentatie.
             Ne facem o datorie de constiinta si o datorie cetateneasca sa inscriem in paginile ,,Scrisorii pastorale”, pentru prima data, file din monografia unei personalitati de seama din istoria tarii, fiu al satului Barda. Este vorba de Domnul Gheorghe Trocan din Bucuresti. Precizam, ca de mai bine de trei decenii am staruit, de cate ori am avut posibilitatea, in rugamintea noastra de a incredinta hartiei amintirile sale, izvor inedit privind o epoca de mare importanta istorica. Cititorii unor astfel de pagini ar putea cunoaste oameni, fapte si intamplari inedite, pe care numai un om care a fost in miezul evenimentelor le-a putut cunoaste. Avem promisiunea Domniei-sale, mai   convingatoare ca oricand, ca serialul acestor amintiri va incepe in curand si ele vor vedea lumina tiparului, pentru prima data, in paginile ,,Scrisorii pastorale”, urmand a se constitui intr-o viitoare carte. Bucuria ar fi amplificata de nenumarate ori, daca am intalni copii sau tineri, care sa recunoasca faptul ca in urma lecturii unor astfel de amintiri si-au incarcat ,,bateriile” sufletului si au pornit mult mai curajosi pe drumul vietii. Ce exemplu mai graitor am putea oferi decat pe al unui copil orfan, plecat dintr-un amarat de catun mehedintean, care a infruntat greutatile, lipsurile si rautatile oamenilor si a ajuns pe cele mai inalte trepte ale societatii? A muncit ca un rob, a invatat pe branci, s-a lipsit de multe placeri si bucurii, dar a ajuns sa stea fata-n fata cu conducatori de state, cu prim-ministri si ministri, cu ambasadori si oameni de afaceri din zeci si zeci de tari. A purtat tratative in numele Romaniei, a incheiat  contracte, a lansat marfuri romanesti pana la marginile lumii, a cunoscut oameni, tari, moravuri si naravuri din toata lumea.
              S-a nascut la 2 oct. 1943 in familia lui Gheorghe si Maria Trocan din Barda. A mai avut un frate si doua surori. Era cel mai mic dintre ei. Cand el avea sase ani,  tatal sau a fost strivit de o masina in curtea fabricii de placaj din Tr. Severin. Scoala primara a urmat-o in satul natal, iar cea gimnaziala in Malovat, parcurgand zilnic, pe jos, distanta de patru kilometri dus-intors. ,,Sala de lectura” a sa, in care-si pregatea lectiile, era izlazul satului, unde pasuna vaca si cele patru oi dupa ce venea de la scoala. Mama lucra cu ziua la ferma de stat din sat sau la diferiti consateni, pentru a castiga cele necesare traiului. A absolvit sapte clase cu Diploma de Merit, ca fruntas pe scoala. Fiindca nu avea posibilitati materiale, nu a putut urma un liceu teoretic, ci s-a prezentat la examenul de admitere de la Scoala Metalurgica din Tr. Severin, unde ar fi avut asigurate, gratuit, toate conditiile. Din cei 16 colegi de la scoala din Malovat, care au sustinut acel examen, a fost singurul reusit. A fost repartizat pentru meseria de tamplar. Dupa absolvirea scolii, conform contractului, a lucrat la Santierul Naval din Tr. Severin. Nu s-a multumit sa ramana un simplu muncitor, ci a dat admiterea la Liceul ,,Traian”, curs seral, unde a reusit printre primii. Ziua lucra la santier, iar seara mergea la cursuri. A  satisfacut stagiul militar la Ploiesti, ca radiotelegrafist. Dupa ,,lasarea la vatra” s-a angajat ca muncitor la CPL din Tr. Severin si si-a definitivat studiile liceale. Fostii colegi de munca din vremea aceea isi amintesc de dansul, ca in pauza de masa tinea intr-o mana cartea si in alta bucata de mancare.  Dupa bacalaureat, a mers la Institutul Politehnic din Brasov, la Facultatea de Industrializarea Lemnului, unde a reusit cu bursa. Datorita comportarii ireprosabile si rezultatelor la invatatura, in anul al doilea a fost ales liderul studentilor din facultate. Remarcandu-se, dupa doi ani, a fost ales ca reprezentant al studentilor din Universitatea Brasov in Biroul Executiv al Asociatiei Studentilor din Romania. A absolvit facultatea in 1972 cu media generala zece, ca sef  de promotie. S-a casatorit in 1971 cu Domnisoara Mihaela, studenta de la Institutul de Petrol, Gaze si Geologie. A avut dreptul sa-si aleaga locul de munca la Combinatul de Industrializarea Lemnului Pipera din Bucuresti. A gasit acolo multe nereguli. Avea experienta de la Severin, avea cunostinte privind organizarea muncii si fabricii din facultate. A avut curajul sa scoata in evidenta aspectele negative si sa propuna solutii pertinente, ceea ce a atras atentia factorilor de conducere asupra sa inca din primele luni de activitate(Va urma).
*
         Spectacol. In seara zilei de 5 mai, in sala de festivitati a Palatului Culturii din Tr. Severin s-a desfasurat un spectacol de zile mari, organizat de catre Episcopia Severinului si Strehaei. Prea Sfintitul Episcop Nicodim s-a implicat personal in buna desfasurare a spectacolului. De dimineata se  oficiase la catedrala eparhiala Sfanta Liturghie de catre mai multi ierarhi. Intrarea la spectacol a fost libera. Au participat preoti, profesori de religie, public din oras si din judet. ,,Actorul” principal a fost Corul ,,Kinonia” al episcopiei, acompaniat admirabil de formatia de instrumentisti a Liceului de Arta ,,I. St. Paulian” din Tr. Severin, condusa de Prof. Nicolae Draghia. Au mai fost invitati interpreti de muzica populara din judet. Au fost interpretate de cor si de solisti cantece populare vechi si noi, care au facut sa vibreze de emotie sufletele spectatorilor. Prestatia Corului Kinonia a fost de inalt nivel artistic. Corul s-a comportat de data aceasta ca un grup vocal barbatesc de genul grupului vocal ,,Burnasul” al regretatului Liviu Vasilica din Teleorman, sau ,,Doruri Muscelene” al Profesorului Gavriil Prunoiu de la Campulung-Muscel.  Este o forma de exprimare care i se potriveste foarte bine si ar putea atinge performante nebanuite in momentul de fata.
            Spectacolul a fost nu numai un act de cultura, ci si o replica data celor ce au organizat ,,Zilele Severinului” in plin Postul Mare. Nu s-a suparat Sfantul Gheorghe, daca a fost sarbatorit in Saptamana Luminata, ci nu in Saptamana Patimilor. Suntem un popor de crestini, ci nu de pagani. Tocmai de aceea avem datoria sfanta de a respecta valorile crestine, ci nu de a le batjocori.
*
            Ajutoare si donatii. In aceasta perioada, parohia noastra a primit cateva ajutoare si donatii, astfel: Parintele Protopop Dr. Ioan Dura din Bruxelles(Belgia) si enoriasii sai de la Parohia ,,Sf. Nectarie de Eghina”: 2.211 lei;  Domnul Ovidiu Mitran-De Keyser din Zoersel(Belgia): inca 666 lei; Doamna Ing. Doina Tesila din Tr. Severin, fiica a satului Malovat: 100 lei; Doamna Antonescu Madalina din Bucuresti: 60 lei; Domnul Popa Teodor  din Tr. Severin, fiu al satului Barda: 50 lei;
            Domnul Oproiu Petre a donat 50 lei pentru instalatia de alarma;
            Doamna Berneanu Alexandra din Malovat a achitat 60  lei pentru contributia de cult.
            Dumnezeu sa le rasplateasca tuturor! 
*
              Lucrari la biserica. Daca in numarul precedent al ,,Scrisorii pastorale” va propuneam sa realizam o instalatie electronica de clopote, acum putem sa va anuntam, desi, cu siguranta, Dvs. stiti deja, instalatia a fost realizata. Firma ,,Scand” din Tr. Severin a realizat-o in aceste zile. Mai avem de facut niste inregistrari mai bune, mai avem de facut un mic instructaj privind manuirea acestei instalatii si totul e gata. Oricum, la probe, clopotele s-au auzit de la marginea extrema a satului, din Tigareni. Pot fi transmise si cantari pe instalatia respectiva. Va anunt, totodata, ca Parintele Protopop Dr. Ioan Dura de la Bruxelles, citind pe internet ,,Scrisoarea pastorala” precedenta inainte de a primi-o Dvs. pe hartie, a luat initiativa si, impreuna cu enoriasii parohiei ,,Sfantul Grigorie Teologul” din Olanda, pe care o deserveste, a strans 2.211 lei, pe care i-a si trimis in contul parohiei noastre. Multumim cordial Parintelui Protopop Ioan Dura si enoriasilor sai. Dumnezeu sa le rasplateasca jertfa!
             Asadar, nu mai este nevoie sa donati bani pentru clopote, fiindca sunt achitate deja.
             Pentru a nu ramane mahniti cei care ar fi vrut sa doneze ceva pentru clopote, va propunem sa realizam pentru biserica de la Malovat o instalatie de alarma electronica. Lucreaza pe baza de senzori, care o declanseaza, cand ,,simt” miscare sau caldura. Este atat de sensibila, incat se declanseaza si la sesizarea unui soricel. Dumneavoastra stiti ca in urma cu mai multi ani biserica de la Malovat a fost jefuita de doua ori, iar cea de la Barda o data. Este o dovada ca prevederea este necesara. O astfel de instalatie costa tot 1.900 lei, adica nouasprezece milioane lei vechi.
*
             Urmare traditiei parohiei noastre, in ziua de 8 Mai, s-a facut curetenie generala in ambele biserici. Au participat numerosi enoriasi, astfel:
a.    In Barda:  Ivascu Domnica, Ivascu Ioana, Tanase Maria, Avram Polina, Stoichina Ecaterina, Mema Ana, Garbovan Aurica, Gheran Paraschiva, Coman Elena, Petolescu Elena, Sonea Floarea, Luca Gh. Maria, Curea Vasile, Luca Nica, Luca D. Mihai, Luca D. Maria, Luca Lala, Luca I. Mihai, Sfetcu Maria, Draghia Maria si Raulescu Norica;
b.    In Malovat:    Pera Dumitru, Oprisan Dana, Popescu Elena, Haidamac Miroana, Popescu Niculina, Dima Cornelia, Popescu Valeria, Borcila Elena(II), Glavan Ioana, Glavan Cristina, Manolea Elena, Borcila Elena(I) si Geauca Dana.
             Multumim tuturor celor ce au facut acest efort. Dumnezeu sa le rasplateasca si sa le dea viata, sanatate si putere, ca sa poata face acest lucru si in anii viitori. Bisericile sunt acum frumoase, curate si aranjate, ca niste flori de primavara.  
*
              Publicatii. In aceasta perioada, preotul Dvs.  a reusit sa mai publice cateva materiale astfel: ,,Scrisoare pastorala”-324, in ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 2016, 14 mai, editie on-line (http://www.observatorul.com); in ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2016, mai 15, editie on-line( https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); in ,,Clipa”, Philadelphia(SUA), 2016, 16 mai, editie on-line(http://www.clipa.com); Taina Sfintei Spovedanii reflectata in proverbele romanesti(I-IV), in ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6643(17 mai), p. 4; nr. 6644(18 mai), p. 4; nr. 6645(19 mai), p. 4; nr. 6646(20 mai), p. 4;  Fericiti cei ce nu fac nimic! in ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6623(12 apr.), p. 1, 7; Sfanta Lumina, in ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6639(7-8 mai), p. 5; Procesul lui Dumnezeu, in ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6639(7-8 mai), p. 5; Pe Baraba il vrem, in ,,Natiunea”, Bucuresti, 2016, 15 mai, editie on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro);  in ,,Omniscop”, Craiova, 2016, 20 mai, editie on-line(http://www.omniscop.ro);  Gustul faptei bune, in ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6647(21-22 mai), p. 4.
*
                 Anunt. De la 1 Iunie, slujbele incep de la ora 8.
*
                 Program. In luna iunie avem urmatorul program de slujbe: 4 Iunie(Malovat-Barda); 5 Iunie(Malovat); 9 Iunie(Barda, slujba; pomeniri la Malovat, la ora 12); 11 Iunie(Malovat- Barda); 12 Iunie(Barda); 18 Iun.(Malovat-Barda); 19 Iun.(Malovat); 20 Iun.(Malovat); 24 Iun.(Barda, slujba; pomeniri la Malovat, la ora 12); 25 Iun.(Malovat-Barda); 26 Iun.(Barda); 29 Iun.(Pomeniri dimineata la Barda; slujba la Malovat). .  In restul timpului, la orice ora din zi sau din noapte, preotul poate fi gasit la biserica, acasa, ori la telefon: 0724. 99. 80. 86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.   
                 Hristos a inviat!
                        
Pr. Dr. Alexandru STANCIULESCU-BARDA
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page