Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

NU FII NECREDINCIOS, CI CREDINCIOS

Preot Paroh Aurel Sas, Las Vegas, Nevada

„Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fii necredincios, ci credincios” (Ioan 20:27).

„Iar credinta este incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute. Prin ea cei din vechime au dat buna lor marturie” (Evrei 11:1-2).

„Caci Hristos, inca fiind noi neputinciosi, la timpul hotarat a murit pentru cei necredinciosi” (Rom. 5:6).

(Continuare din editia precedenta)

Caile cunoasterii lui Dumnezeu

.........................................

Dovedirea pleaca de la ideea de Dumnezeu data pe calea revelatiei primordiale pastrata si dupa caderea urmasilor lui Adam si de la dragostea de salvare a omului necredincios, dupa cum Domnul Iisus zice: „Nu fii necredincios, ci credincios”. La argumentarea existentei lui Dumnezeu si a Credintei omului in fata necredinciosilor dintotdeauna se ridica revelatia supranaturala a Vechiului si Noului Testament unde gasim cum Dumnezeu a vorbit cu oamenii, incepand de la Adam, descoperindu-li-Se si aratandu-le calea spre mantuire dupa cadere, iar la „plinirea vremii” (cf. Gal. 4:4) le-a vorbit prin Mesia, Hristos Iisus, Fiul Sau prea iubit pe care L-a dat pentru rascumpararea (cf. Ioan 3:16) si Invierea omului (cf. 1 Cor. 15:20) din robia pacatelor si a mortii sub stapanirea diavolului. Aceasta a fost posibila pentru ca Iisus a „surpat prin moartea Sa pe cel ce avea stapanirea mortii, adica pe diavolul” (cf. Evrei 2:14).

Asadar, izvoarele cunoasterii Marelui si Atotputernicului Dumnezeu sunt: Revelatia naturala si Revelatia supranaturala. Prin Revelatia naturala omul il poate descoperi pe Dumnezeu prin toate creaturile din lumea externa si interna. Zidirea intreaga, impreuna cu structura fiintei umane insasi, ne descopera pe Marele Creator si Pronietor al ei si al omului. Instrumentul acestei cunoasteri este mintea omului, in contemplarea creatiei spre descoperirea Creatorului, cum a zis un Sfant Parinte ca „incepand de la firicelul de iarba totul este ca un deget ce arata spre Creator!”. Dumnezeu, din marea Lui iubire fata de omul pe care l-a creat, l-a invrednicit si de o Revelatie supranaturala, prin cuvant si fapte miraculoase descoperite prin Scripturile din Vechiul si Noul Testament, prin insasi Fiul Sau pe Care l-a dat pentru mantuirea omului (cf. Ioan 1:17 si Evrei 1:1-2).

Calea Credintei in cunoasterea lui Dumnezeu ramane cu prioritate atat pe calea personala a relatiei omului cu Dumnezeu cat si pe calea universal valabila, pentru ca fara Credinta omul nu se poate apropia de Dumnezeu (cf. Evrei 11:6), iar Dumnezeu nu se poate revela unei fiinte umane care nu are Credinta in El. Iar in definirea Sf. Scripturi, Credinta este: „Iar credinta este incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute. Prin ea cei din vechime au dat buna lor marturie” (Evrei 11:1-2). Asadar, prin credinta Dumnezeu incredinteaza pe om de cele nadajduite si de dovedirea sau aratarea lucrurilor celor pe care nu le poate vedea cu ochiul. Lucru care nu se poate intampla in viata necredinciosilor pentru ca ei nu cred, si astfel am putut vedea in istorie, cum cei mai inversunati necredinciosi au tremurat si s-au prabusit in fata celui mai mic fenomen natural din Univers.

Iulian Apostatul, imparat din Imperiul Bizantin, nu a crezut in Iisus Hristos, in Dumnezeu, iar prin necredinta lui a ajuns sa cada in lupta sub sabia care i-a venit in piept, ramanand in istorie celebra sa afirmatie, cand s-a prabusit inainte de moarte: „Ai invins Galileene!”, lui Iisus zicandu-I-se si „Galileeanul”, deoarece locuise in orasul Capernaum din provincia Galileea (cf. Matei 4:13-17). Asa s-a adeverit, in viata imparatului Bizantin, Scriptura, care zice: „Ca iata cei ce se departeaza de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapada de Tine” (Psalm 72:26). „S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirilor lor” (Psalm 72:19). „Pierit-au pentru ca n-au avut intelepciune; pierit-au prin nebunia lor” (Baruh 3:28). Astfel ajunge lumea necredinciosilor sa vada ca: „Moartea pacatosilor este cumplita si cei ce urasc pe cel drept vor gresi” (Ps. 33:20). Ce bine ar fi sa se indrepte inima si mintea lor spre intelepciune, intelegand acestea!

Cum sunt necredinciosii? Urmatoarele Scripturi ne vor lamuri si mai exact, dupa cum zic: „Nu sunt asa necredinciosii, nu sunt asa! Ci ca praful ce-l spulbera vantul de pe fata pamantului” (Ps. 1:4). „Rodul lor de pe pamant il vei pierde si samanta lor dintre fiii oamenilor” (Ps. 20:11). „Iar fata Domnului spre cei ce fac rele, ca sa piara de pe pamant pomenirea lor” (Ps. 33:15). „Ca cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce asteapta pe Domnul vor mosteni pamantul” (Ps. 36:9 ). „Ca cei ce-L binecuvanteaza pe El vor mosteni pamantul, iar cei ce-L blesteama pe El (pe Dumnezeu), de tot vor pieri” (Ps. 36:22). „Asteapta pe Domnul si pazeste calea Lui! Si te va invata pe tine ca sa mostenesti pamantul; cand vor pieri pacatosii vei vedea” (Ps. 36:34). Iata adevarul revelatiei despre ce este omul pe pamant: „Dar toate sunt desertaciuni; tot omul ce viaza” (Ps. 38:8) „Eu am zis intru uimirea mea: „Tot omul este mincinos!” (Ps. 115:2).

Alte revelatii Biblice, despre cum gandeste si vorbeste omul necredincios: „Grait-au ca sa ascunda curse; spus-au: „Cine ne va vedea pe noi?”  Iscodit-au faradelegi si au pierit cand le iscodeau, Ca sa patrunda inlauntrul omului si in adancimea inimii lui. Dar Dumnezeu ii va lovi cu sageata si fara de veste ii va rani, ca ei singuri se vor rani cu limbile lor. Tulburatu-s-au toti cei ce i-au vazut pe ei; si s-a temut tot omul. Si au vestit lucrurile lui Dumnezeu si faptele Lui le-au inteles” (Ps. 63:5-10).  Ca sa patrunda inlauntrul omului si in adancimea inimii lui” este o revelatie Biblica, care o vedem astazi sub ochii nostri cu aplicarea „Cipului” electronic pe om, ca sa patrunda necredinciosii antihristi „inlauntrul omului” si in „adancimea inimii lui”, ca sa-l aiba in control si sa-l dirijeze ca pe un robot in directia antihristului. La toate zic spre salvarea necredinciosilor, cuvintele lui Iisus: „Si zicea (Iisus): Cine are urechi de auzit sa auda” (Marcu 4:9).

Ce li se poate intampla necredinciosilor?

Iar cu privire la locurile cu palate mari ale necredinciosilor, iata ce descopera Dumnezeu, prin Scripturile care zic: „Si inca putin si nu va mai fi pacatosul si vei cauta locul lui si nu-l vei afla. Iar cei blanzi vor mosteni pamantul si se vor desfata de multimea pacii” (Ps. 36:10-11) „Vazut-am pe cel necredincios falindu-se si inaltandu-se ca cedrii Libanului. Si am trecut si iata nu era, si l-am cautat pe el si nu s-a aflat locul lui. Pazeste nerautatea si cauta dreptatea, ca urmasi are omul facator de pace. Iar cei fara de lege vor pieri deodata si urmasii necredinciosilor vor fi starpiti” (Ps. 36:35-38). Te cutremuri, e trist, dar adevarat. Dumnezeu descopera raul omului, asa cum urmeaza sa fie ca sa-l previna. Am vazut cu ochii nostri caderea si a saracilor si a bogatilor necredinciosi, si odata cu prabusirea vietii lor am vazut si prabusirea locurilor in care au trait. Am vazut in istorie prabusirea Imperiilor, ca cel Roman de Apus in 410, in urma faradelegilor care se savarseau in ele, iar astazi oamenii le pot vedea ruinele. Concluzia, la care ajunge omul in final, este ce ii descopera Dumnezeu, ca: „ Bogatii au saracit si au flamanzit, iar cei ce-L cauta pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele” (Ps. 33:10). Viitorul consta in a invata din trecut si a recunoaste prezentul.

Ce trebuie sa faca cei ce vor sa vada zile bune?

Iar celor care vor sa vada zile bune, Dumnezeu le zice: „Cine este omul cel ce voieste viata, care iubeste sa vada zile bune? Opreste-ti limba de la rau si buzele tale sa nu graiasca viclesug. Fereste-te de rau si fa bine, cauta pacea si o urmeaza pe ea. Ochii Domnului spre cei drepti si urechile Lui spre rugaciunea lor. Strigat-au dreptii si Domnul i-a auzit si din toate necazurile lor i-a izbavit. Multe sunt necazurile dreptilor si din toate acelea ii va izbavi pe ei Domnul” (Ps. 33:12-18).

Dumnezeu se lasa gasit celor care Il cauta ca sa vada zile bune: „Cautat-am pe Domnul si m-a auzit si din toate necazurile mele m-a izbavit. Saracul acesta a strigat si Domnul l-a auzit pe el si din toate necazurile lui l-a izbavit. Strajui-va ingerul Domnului imprejurul celor ce se tem de El si-i va izbavi pe ei. Gustati si vedeti ca bun este Domnul; fericit barbatul care nadajduieste in El” (Ps. 33:4-8). Din toate aceste vorbiri ale lui Dumnezeu, sa invete omul sa se intoarca spre intelepciunea cea de la Dumnezeu, care zice: „Si El (Dumnezeu) este Cel care schimba timpurile si ceasurile, Cel care da jos de pe tron pe regi si Cel care ii pune; El da intelepciune celor intelepti si stiinta celor priceputi” (Daniel 2:21). Da, asa vorbeste Dumnezeu, cum am vazut prin Scripturile de mai sus, fiecarui om si lumii intregi.

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page